Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică | Gabor Maté, Daniel Maté
Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică | Gabor Maté, Daniel Maté

Mitul normalității. Trauma, boala și vindecarea într-o cultură toxică | Gabor Maté, Daniel Maté

Toți cei pasionați de psihologie, psihic, dar și psihogenealogie au auzit de cărțile lui Gabor Mate. Mitul normalității vine să explice pe înțelesul tuturor sursa traumei și cum o putem vindeca. De data aceasta a apelat la ajutorul fiului său, Daniel Mate, pentru a completa anumite informații, dar și pentru a depăși momentele în care inspirația îl părăsea pe Gabor. Pot spune că este o carte completă, utilă, nu numai celor care sunt pasionați de acest gen, dar și pentru toți cei care vor să schimbe ceva în propria viață.

Trauma și trauma

Pentru a înțelege cuvântul trauma, Gabor Mate face o distincție între cele două: Trauma și trauma. Trauma are legătură cu lucrurile dureroase, grave, care li se întâmplă copiilor sau oamenilor și care determină adaptarea corpului și a minții la aceste evenimente, și au ca rezultat declanșarea bolilor mintale sau bolilor fizice patologice.

Pe scurt, deci, trauma cu T mare apare atunci când persoanelor vulnerabile li se întâmplă lucruri care nu ar trebui să se întâmple, cum ar fi, de exemplu, abuzul unui copil, violența în familie, un divorț plin de ranchiună, sau pierderea unui părinte. (…) Repet, evenimentele traumatice în sine nu sunt identice cu trauma – rănirea de sine – care apare imediat în urma lor în interiorul persoanei.

În schimb trauma este dată de evenimente care pot lăsa în psihicul copiilor răni dureroase: bullying, comentarii răutăcioase, vorbe aruncate în vânt.

Copiii, în special cei foarte sensibili, pot fi răniți în mai multe feluri: prin lucruri rele, da, dar și prin lucruri bune care nu se întâmplă, cum ar fi faptul că nevoile lor emoționale de armonizare nu sunt satisfăcute sau experiența de a nu fi văzuți și acceptați, chiar și de părinți iubitori. (…) nevoile fundamentale nu sunt satisfăcute.

Detașarea copilului față de iubirea părinților

Pentru mamele care sunt obligate să-și lase copilul în grija părinților sau a socrilor pentru a-și relua activitatea, fără a-l vedea zilnic, este un moment greu, la fel este și pentru copil. Deoarece copilul nu are capacitatea de a înțelege ce se întâmplă, se consideră exclus chiar dacă nu se manifestă prin plâns, iar cu timpul se detașează de afecțiunea și de iubirea părinților, și se adaptează noilor condiții, acceptă afecțiunea unei alte persoane.

Un eveniment asemănător este evocat în Mitul normalității de Gabor Mate, acum în pielea bebelușului evreu maghiar, lăsat de mama lui unor rude pentru a nu-i pune în pericol viața, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. În momentul în care și-a revăzut mama, copilul nu a putut-o privi timp de câteva zile. Pur și simplu se detașase de iubirea acesteia, îi era indiferentă. Doar o mamă poate înțelege sentimentul de respingere din partea propriului copil, sânge din sângele tău, căruia îi ești indiferentă, aproape inexistentă.

Poate părea contraintuitiv, dar această respingere reflexă a mamei este o adaptare: “Am fost atât de rănit când m-ai abandonat”, spune mintea copilului mic, “încât nu voi relua legătura cu tine. Nu îndrăznesc să mă supun din nou la acea durere”. (…) reacții timpurii ca acestea se întipăresc în sistemul nervos, în minte și în corp, făcând ravagii în relațiile viitoare. Ele apar pe parcursul întregii vieți ca răspuns la orice incident care seamănă chiar și vag cu amprenta inițială – adesea fără nicio amintire legată de circumstanțele care le-au provocat.

Cuvântul traumă vine din limba greacă și înseamnă rană. Astfel că rănile pe care ni le facem de-a lungul existenței sau care ne sunt făcute, ne dictează modul în care acționăm, ne modelează comportamentul și obiceiurile sociale. Rănile sunt cele prin care vedem lumea, ne facem o idee despre ea. Trauma este cea care îi face pe unii oamenii să aibă o relație deficitară cu partenerii lor de viață sau provoacă necazuri în relațiile de la serviciu.

Mecanismul stresului

Cu toții suntem stresați de anumite lucruri sau de ceea ce se întâmplă la nivel mondial. Dar este bun stresul? Stresul este o funcție de supraviețuire pentru orice ființă rațională sau nu. Stresul este cel care declanșează mecanismul de apărare “luptă sau fugi”, însă atunci când este eliberat prea mult cortizol, fără a ne fi pusă viața în pericol, acesta poate duce la boli cardiovasculare și chiar la moarte.

Stresul în exces duce la anxietate sau deprimare, slăbirea sistemului imunitar, favorizează inflamația și apariția bolilor inflamatorii, îngustează vasele de sânge și favorizează bolile vasculare, dezvoltă cancerul, subțiază oasele, induce diabetul, crește tensiunea arterială. Lista poate continua prin amintirea senzației pe care o simți atunci când ești supus unui moment stresant sau unei perioade stresante.

Știm acum că infrastructura axei HPS este stabilită devreme în viață, începând din uter și până în perioada copilăriei. Stresul sau abuzul suferit în această perioadă delicată poate distorsiona aparatul hormonal al stresului pentru toată viața. Din nou și din nou, observăm că “nimicurile” presupus imateriale, cum ar fi emoțiile, au un impact material, în mod decisiv și hotărâtor.

Cum ne construiește cultura caracterul

Potrivit lui Bessel van der Kolk, cultura din care facem parte are rolul de a ne învăța cum să ne dezvoltăm, să devenim unici, “dar la un nivel mai profund abia dacă existăm ca organisme individuale”. Pentru unii poate părea descurajantă o astfel de afirmație, însă dincolo de aceasta trebuie să înțelegem că fără apartenența noastră la o cultură, nu am putea supraviețui.

Am citit cum de-a lungul istoriei oamenii s-au organizat în triburi, iar acest lucru le-a asigurat supraviețuirea și transmiterea genelor generațiilor viitoare. În momentul în care cineva era exclus, acesta era condamnat la o moarte sigură, iar fără susținerea primită din partea semenilor săi murea. Nu putem trăi singuri, deși de multe ori suntem tentați să ne autoizolăm, iar studiile arată cum persoanele singure au prezentat riscuri mult mai mari de a se îmbolnăvi, în comparație cu persoanele care aveau un partener.

Asemeni modului în care suntem condiționați să ne integrăm în familie, chiar dacă acest lucru înseamnă o îndepărtare de sinele nostru adevărat, la fel suntem și pregătiți – am putea spune chiar instruiți – să îndeplinim rolurile sociale așteptate și să adoptăm caracteristicile necesare pentru a face acest lucru, indiferent de costul cumulativ pentru bunăstarea noastră.

De cele mai multe ori modul în care acționăm nu ne este specific nouă, ci acționăm după un tipar, pentru că “așa se cuvine”. Oamenii au așteptări de la noi, iar în momentul în care nu vom mai corespunde unui tipar, atunci ne vor exclude. Deci, facem unele lucruri din frica de a fi excluși, renunțăm la ceea ce suntem de dragul societății în care trăim, iar spiritul de turmă pare că este încurajat.

Facem parte dintr-o “cultură toxică” și trebuie să ne adaptăm cerințelor acesteia. Într-o cultură în care predomină consumerismul, imaginea distorsionată de filtre și diete drastice, o cultură care te face să te simți un inadaptat, care te împinge către frustrare și către o stimă de sine scăzută, individul se simte rușinat de felul cum arată și cum gândește.

(…) te duci la școală și ești înregimentat. Ești învățat că <acesta este modul în care trebuie să te comporți>, nu altfel. Instituțiile sunt construite astfel încât să reducă, să modifice, să limiteze eforturile și controlul propriului destin.

Noam Chomsky

Pentru că am punctat doar câteva lucruri din această minunată carte, te invit să ți-o achiziționezi și să descoperi sentimentele care te cuprind atunci când descoperi anumite lucruri, cum te poți vindeca de traumele copilăriei și cum îți poți schimba propria viață, indiferent de ceea ce te învață societatea din care faci parte.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea

3 Comments

  1. Pingback: Top cele mai vândute cărți 2022 - Dusă cu cartea

  2. Pingback: Top cărți 2023 - Dusă cu cartea 2022-2023

  3. Pingback: Mă vindec - Anne Ancelin Schutzenberger - Dusă cu cartea 2023

Leave a Reply

Drepturi de autor!