Necredincioasa | Ayaan Hirsi Ali

Prin Necredincioasa, Ayaan Hirsi Ali (născută Ayaan Hirsi Magan) prezintă o biografie de anvergură universală, pornind de la propria ei poveste. Din povestirea ei, se simte că este neînduplecată și hotărâtă să împărtășească lumii tot ce are de spus, tot ce a trăit și tot ce a trebuit să înfrunte ea și oameni asemenea ei. Este neînduplecată și hotărâtă deoarece a ales să facă o schimbare prin îmbunătățirea vieții femeilor musulmane din Olanda.

Biografia Necredincioasa este șocantă, brutală, captivantă, dar sinceră. Ayaan Hirsi Ali este o femeie extraordinară, care a avut curajul și rezistența de a mărturisi despre cultura dură și violentă din care provine. Venită dintr-o familie cu numeroase superstiții, cu o cultură incredibil de restrictivă, ea a reușit să imigreze în Olanda și să se detașeze de trecutul ei, de ororile pe care le-a văzut și trăit.

Copilăria lui Ayaan

Ayaan Hirsi Ali s-a născut în Somalia, iar până la 20 de ani a trăit în Arabia Saudită, Etiopia și Kenya, fiind crescută de mama și bunica ei, tatăl ei fiind în mare parte absent. Chiar dacă nu era prezent în viața familiei, Ayaan îi căuta mereu aprobarea. Ea povestește viața bunicii, și ulterior a mamei în Somalia printr-o descriere exactă a vieții stricte în comunitatea musulmană. Bunica ei a fost o femeie incredibil de puternică, capabilă să accepte destinul și să-l justifice ca dorință a lui Allah. Acțiunile ei era brutale în privința nepoatelor ei, față de tratamentul acordat nepotului ei, dar asta îi cerea tradiția și asta făcea.

Mama lui Ayaan divorțase de primul ei soț în Kuweit și se mutase în Somalia, unde l-a întâlnit pe tatăl ei. După ce s-a născut al treilea copil, Haweya, tatăl a fost închis pentru rolul său în încercarea de a-l înlătura pe președintele autoritar Siad Barre. Astfel, familia lui a avut de suferit, mutându-se din țară în țară, trăind cu frică sub îndrumările bunicii lor și sub disciplinarea mamei lor, care se limita la abuzul asupra copiilor, mai mult asupra fetelor.

Viața în Somalia era dificilă, în special din cauza violenței generalizate care alimentează disputele dintre clanuri, răsturnarea unui partid politic și ascensiunea la putere a unui alt partid politic, mai represiv. Dincolo de această realitate, Ayaan a crescut într-un mediu foarte primitiv, dominat de poveștile bunicii sale și în care teroarea nu lua aproape niciodată locul principiilor morale. Încă de la o vârstă fragedă, copiii erau antrenați să lupte, să lovească înainte de a fi loviți și dacă pierdeau, era în întregime vina lor. Ea nu avea aceleași libertăți ca fratele ei Mahad, dar nici faptul că era fată nu o ajuta prea mult.

Femeile, ca parte a religiei musulmane, sunt învățate ca să fie baarri, ceea ce înseamnă că sunt onorabile, pioase și devotate soților lor. Nu au voce proprie, dar sunt complet subjugate soțului și bărbaților clanului. Dacă este bătută sau soțul își ia altă soție, a se plânge ar fi de înțeles că nu este baarri și greșit în ochii clanului. Dacă o femeie nu se comportă într-un mod plăcut, poate pierde protecția soțului ei. Fără protecția soțului și sprijinul clanului, ea este expusă cenzurii și chiar poate fi lăsată să moară.

De o brutalitate extremă mi s-a părut partea în care explica cum au fost circumciși ea, la vârsta de cinci ani, sora ei în vârstă de patru ani și fratele ei, Mahad, la vârsta de șase ani. Scopul circumciziei practicate în Somalia era de a inhiba plăcerea sexuală a femeilor, de a inhiba autodezvoltarea și bucuria unei femei. Această practică este întotdeauna justificată în numele islamului. Multe nedreptăți săvârșite împotriva femeilor sunt amintite de Ayaan, multe de o cruzime fără margini.

Altă nedreptate care mi s-a părut terifiantă și la care a fost supusă Ayaan au fost bătăile repetate pe care i le aplica mama sau fratele ei, care aveau legătură de obicei cu treburile ei casnice. Deoarece Ayaan era cea mai mare, era obligată să poarte povara îndatoririlor casnice, pe care le îndeplinea în locul mamei.

Mama ne vede în mare parte ca pe niște cămile: ca să ne îmblânzească, trebuia să țipe și să ne bată zdravăn. […] Dacă nu făceam ce voia el, fratele nostru ne bătea atât de rău. Mama nu se băga niciodată, ea chiar încuraja purtarea autoritară a lui. […] Cât am stat în spital (din cauza bătăilor primite acasă), am văzut că mama chiar mă iubea, și că tot abuzul nu era îndreptat numai împotriva mea, ci împotriva întregii lumi care o privase de viața la care avea dreptul.

Mama ei nu făcea absolut nimic în casă, totul căzând pe umerii ei. Mâncarea, curățenia și tot ce mai avea de făcut prin casă. Chiar și când venea tatăl ei în vizită, ea trebuia să facă totul, fiind mereu nemulțumită că nu putea să stea de vorbă cu el, așa cum stăteau toți ceilalți. Tatăl continuă s-o salveze, deși, din păcate, nu este foarte implicat în viața lor.

Din cauza faptului că tatăl său se opunea platformei partidului de guvernământ, familia trebuia să fugă în Arabia Saudită pentru a se reuni cu acesta. Aici viața de musulman era și mai grea, deși mama ei își dorea nespus să ajungă în Arabia Saudită. Regulile era foarte stricte, femeile nu aveau voie să meargă singure pe străzi, trupul trebuia să fie cât mai acoperit și întotdeauna de culoare neagră, și exista multă discriminare rasială și sexuală, ceea ce este contrar a ceea ce învață islamul despre egalitate.

Prin urmare, experiența lor într-o țară în care se presupune că islamul ar trebui să fie la el acasă nu a fost tocmai plăcută. La toate acestea se adăuga iritarea mamei, deoarece ea avea o perspectivă diferită și se străduia să înțeleagă de ce soțul ei petrece atât de mult timp departe de casă deoarece, la fel ca și alți bărbați, avea o a doua soție și alți copii, și își punea idealurile politice mai presus de familie.

În Arabia Saudita Ayaan a aflat despre Frăția musulmană, care adopta o întoarcere la islamul pur, și participa la adunările și discuțiile acestora. Religiozitatea strictă a familiei și a clanului începea să le simtă ca pe o închisoare mentală și, în cele din urmă, a început să fie mai rebelă. Ca urmare, a putut observa cât de “atractivă” era Frăția Musulmană pentru ea și tinerii somalezi, iar întrebările care nu i-au adus pace i-au dat, în schimb, voința de a rezista. Așa a început confruntarea cu ideile rigide care cereau ca femeile să se plece în fața bărbaților fără să opună rezistență.

Începusem să lipsesc de la dezbaterile islamice de joi seara. Pe măsură ce treceau lunile, le consideram tot mai previzibile și mai lipsite de inspirație. Tot găseam inconsistențe în argumentele lor, iar întrebările mele nu primeau absolut niciun răspuns. Nu exista nimic nou. Vorbitorii ne făceau conștienți de vechile fundamente ale islamului și de nevoia de a adera la credință și de a o exersa mult mai activ, dar nu exista niciun fel de progres, nicio schimbare, și orice interpretare mi se părea mai degrabă convențională decât logică.

Au călătorit din Arabia Saudită în Kenya, o națiune care nu era musulmană, dar la fel de plină de tradiții și unde femeile nu aveau nicio putere. Ayaan a avut norocul de a merge la școală și de a învăța limba engleză, dar multe femei nu aveau acest lux și erau nevoite să abandoneze școala pentru a se căsători cu bărbați care au fost aleși de către familiile lor. Ayaan aduce în discuție problema relațiilor eșuate pe toate planurile – familial, sexual – pentru că partenerii erau incompatibili, dar și divorțurile erau interzise, deoarece ar fi fost o rușine majoră și o ofensă la adresa onoarei întregii familii.

Orice femeie care îndrăznea să aibă speranțe mai mari, era repede pusă la locul ei. Din cauza normelor sociale, femeile erau forțate să devină simple umbre fără individualitate și le era interzis să se exprime în vreun fel. Li se cerea doar să stea acasă, să se supună soților și clanurilor lor, să aibă grijă de casă și de copii, și să accepte orice le ofereau soții lor, inclusiv violența.

Nici când eram copil n-am putut înțelege niciodată incorectitudinea absolută a regulilor, în special a celor care le priveau pe femei. Cum putea un Dumnezeu drept – un Dumnezeu atât de corect încât aproape orice pagină din Coran are cuvinte de laudă la adresa lui – să vrea ca aceste femei să fie tratate atât de nedrept? Când ma’alin ne spunea că mărturia unei femei valorează pe jumătate din cea a bărbatului, mă întrebam: “De ce?”

Bărbații erau liberi să se căsătorească cu cine doreau, oricând, fără a anunța planurile lor. Asta a făcut și tatăl lui Ayaan, lăsându-i neajutorați, deoarece niciuna dintre femei nu lucra, iar mama trebuia să se bazeze pe ajutorul familiei. Din fericire, Ayaan a învățat să citească, găsind în cărțile ei o altă lume, diferită de a ei, aproape imposibilă. Chiar și în romanele occidentale, ale Sandrei Brown, Ayaan a observat că o femeie avea un rol propriu, putea fi independentă și lua decizii singură.

La vârstă de 23 de ani, Abeh, tatăl ei i-a dat vestea că se va căsători cu un bărbat din clanul lor. Ayaan nu a fost de acord cu aceasta decizie, implorându-și tatăl și dându-i diverse motive pentru a nu se căsători cu acel om, deși “nu este deloc un străin! Este vărul tău! Este un Osman Mahamud! a exclamat tata fericit și a început să-i enumere toate numele.”

“Nu, cu siguranță Abeh nu-mi poate face una ca asta”. Văzând că nu se poate înțelege cu tatăl ei, Ayaan a văzut posibilitatea de a fugi în Europa. Noul soț trăia în Canada, dar ea, neavând viza, trebuia să-și obțină viza din Germania și de aici să plece la el în Canada.

Necredincioasa și libertatea ei

În contrast puternic cu prima jumătate a cărții, a doua parte prezintă transformarea remarcabilă a lui Ayaan, descoperindu-se pe sine și văzând că multe lucruri o fac cu adevărat fericită în Europa. Întrebările lui Ayaan despre religia musulmană creșteau, pe măsură ce își îmbrățișa noua țară, fiind uimită cât de dezvoltată este.

Când am aterizat pe aeroportul din Frankfurt, dimineața devreme, am rămas uluită de cât de mare era. Peste tot în jurul meu vedeam sticlă și oțel și totul era finisat, până la cel mai mic detaliu. […] Totul era atât de curat, parcă eram într-un film. […] Totul era atât de modern încât părea steril. Peisajul îmi amintea de geometrie sau de fizică, unde erau doar linii drepte perfecte și precise. […] Totul în camera era alb și impecabil. Am cercetat perna, jurând să-i spun Haweyei despre această uimitoare invenție.

Europa era ceva nou pentru ea, o nouă față a lumii, o lume civilizată unde libertatea oamenilor este mai presus de orice. Astfel, a decis că doar ea are puterea asupra destinului ei. Profitând de libertatea care i s-a acordat, a fugit în Olanda, unde a cerut azil politic. Aflând despre acest lucru, atât familia, cât și clanul au urmărit-o și în Olanda. Îi era frică de ce va face tatăl ei, îi era frica că avea s-o omoare. Mi s-a părut incredibilă și scrisoarea primită de la tatăl ei:

Dragă vulpe vicleană,

Nu ai nevoie de mine, după cum nici eu nu am nevoie de tine. Tocmai l-am invocat pe Allah să te arunce în dizgrație, așa cum ai făcut tu cu mine. Amin! Acesta este ultimul mesaj pe care îl vei primi de la mine, așa cum scrisoarea ta a fost ultimul mesaj pe care îl accept de la tine. Să te ia naiba! Diavolul fie cu tine!

Adăugase, cu litere mari, pline de furie: Fie ca Allah să te pedepsească pentru viclenia ta, Amin! Al tău prost!

Începuse să îmi fie teamă că tata va veni să mă omoare. Pentru el, de acum eram deja moartă. Și, deși din punct de vedere fizic eram intactă, mă simțeam de parcă fusesem lovită în stomac. Eram o paria.

Ayaan nu s-a lăsat intimidată și a studiat limba, muncea în tabăra de refugiați pentru a se întreține, deși ar fi putut să trăiască din ajutorul social asemenea celorlalți refugiați. Ea nu înțelegea, de ce ceilalți refugiați nu încercau să facă ceva pentru ei, pentru a avea un trai mai bun și se mulțumeau doar cu ajutorul social, la fel cum se întâmplă și în România și în alte țări.

Departe de țara natală și de membri clanului, ea va experimenta libertatea, spre deosebire de orice a cunoscut și trăit vreodată. A reușit să devină cetățean olandez, a studiat științele politice la Universitatea Leiden și chiar a fost aleasă în Parlamentul din Olanda, unde va începe să-și exprime opiniile politice puternice și clare, referitoare la situația imigranților din Olanda, în special a musulmanilor.

Dintre multele lupte duse de Ayaan, una dintre ele era să le demonstreze autorităților olandeze că în comunitățile musulmane din Olanda, viața continua la fel ca în statele de unde proveneau. A reușit să demonstreze că, deși trăiau în Olanda, într-o țară civilizată, musulmanii aveau aceleași tradiții grosolane: căsătorii forțate, violență domestică asupra femeilor, crime de onoare. Astfel că Parlamentul olandez a fost de acord să realizeze o statistică în ceea ce privea crimele de onoare, iar rezultatele au fost zguduitoare.

Ayaan a început să vorbească deschis împotriva islamului, împotriva acelui islam interpretat. În 2004, în colaborare cu regizorul Theo Van Gogh a realizat un scurt-metraj provocator, Submission: Part 1, în care a criticat în termeni vehemenți modul în care erau tratate femeile musulmane. Bineînțeles că musulmanii conservatori s-au simțit lezați, culminând cu uciderea în plină zi a lui Theo Van Gogh, ucigașul lăsând un bilet amenințător pentru Ayaan Hirsi Ali.

Din acel moment totul s-a schimbat pentru Ayaan. Fiind sub amenințare teroristă a început să aibă pază armată, să meargă în mașini blindate. A fost mutată de nenumărate ori în Olanda, apoi în SUA. Cetățenia olandeză i-a fost revocată deoarece a mințit în cererea pentru statut de refugiat, iar Ayaan s-a mutat în SUA, de unde are și acum o voce la fel de critică asupra islamului.

Ca și o concluzie

Nu am citit până acum relatări despre musulmanii din Africa, un continent care a fost și este sângeros, unde s-au dus și se duc și în prezent lupte pentru putere. Un continent care a fost cucerit și recucerit de marile puteri ale lumii și lăsat în paragină și în sărăcie de acestea. Ca și autobiografie, Necredincioasa mi s-a părut destul de dură, îngrozindu-mă cum Ayaan a reușit să supraviețuiască.

Dar Ayaan Hirsi Ali în Necredincioasa nu vorbește doar despre islam, ci și despre situația imigranților din întreaga lume. Deși vin să trăiască într-o altă lume, mai civilizată decât cea din care provin, tot își impun anumite reguli și cutume care nu-și au locul în lumea civilizată. Nu pot progresa. Mai jos un citat de la sfârșitul cărții, unde Ayaan încearcă să explice de ce a scris această carte.

Oamenii mă acuză că mi-am interiorizat un sentiment de inferioritate rasială, astfel încât mi-am atacat propria cultura din ură față de mine, pentru că vreau să fiu albă. Acesta este un argument obositor. Spuneți-mi, atunci, libertatea există doar pentru oamenii albi? Este vorba despre respect de sine dacă aderi la tradițiile străbunilor și îți mutilezi fiicele?

Să fiu de acord cu cei umili și lipsiți de putere? Să privesc pasiv în timp ce cetățenii din țara mea își abuzează femeile și se măcelăresc unii pe alții în dispute lipsite de sens? Când am cunoscut o nouă cultură, în care am văzut pentru prima dată că relațiile umane pot fi diferite, aș fi dat dovadă de dragoste de sine să văd asta ca pe un cult străin, care musulmanilor le este interzis să-l practice?

Viața este mai bună în Europa decât în lumea musulmană, pentru că relațiile dintre oameni sunt mai bune și în Occident viața pe pământ este evaluată aici și acum, iar indivizii se bucură de drepturi și libertăți care sunt recunoscute și protejate de stat. Să accepți subordonare și abuz pentru că Allah a vrut-o – asta este, pentru mine, ură de sine.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea Necredincioasa de Ayaan Hirsi Ali