fbpx

Onoare | Elif Shafak

Onoare - Elif Shafak

Acest roman este dedicat celor care vad si celor care aud, dupa cum isi incepe Elif Shafak scrierea. Asa cum ne-a obisnuit, aceasta abordeaza subiecte de actualitate cum ar fi onoarea sau crima in numele ei. O poveste cutremuratoare despre secrete familiale care se transforma in poveri pentru o alta generatie.

Asa cum am aflat in Psihogenealogia si ranile din familie – Anne Ancelin Schutzenberger (recenzie aici), secretele unei familii pot avea consecinte asupra mai multor generatii daca nu sunt spuse si intelese ca atare. Destinul urmareste pana la trei generatii si fiecare individ isi duce zbuciumul sufletesc impotrivindu-se, insa “amprenta” ii urmeaza chiar si cand isi schimba tara.

Facand parte dintr-o familie cu alte sase fete, Pembe si sora ei Jamila, au fost primite cu suparare de catre mama lor. Voind sa-l faca pe Dumnezeu sa inteleaga ca familia asteapta un baiat dupa atatea fete, aceasta le pune numele de Kader si Yeter care inseamna Soarta si Destul. Fiindu-i frica de mania lui Allah, sotul le schimba numele acestora in Pembe Kader (Soarta Trandafirie) si Jamila Yeter (Destula Frumusete). Inca de mici, acestea sunt legate de o legatura speciala care le va insoti tot restul vietii. Dupa ce Pembe se casatoreste cu barbatul pe care il iubea sora ei, Jamila, pleaca in Anglia si se stabileste acolo cu familia ei. Deoarece fusese silit sa se casatoreasca cu Pembe si nu cu Jamila, Adem, un impatimit al jocurilor de noroc, nu o va iubi niciodata pe sotia lui. Intrand in tot felul de cercuri dubioase, acesta isi iroseste toti banii pe jocurile de noroc si ajunge sa se indragosteasca de o femeie pe nume Roxana, o dansatoare dintr-un club de noapte. Isi paraseste familia si cei trei copii adolescenti, aflati intr-o perioada tulbure din viata lor.

“Adem isi petrecuse intreaga copilarie impartit intre doi tati: baba cel treaz si baba cel beat. Amandoi traiau in acelasi trup, insa erau la fel de diferiti unul de altul ca ziua de noapte. Contrastul dintre ei era atat de izbitor, incat Adem isi inchipuia ca bautura pe care tatal lui o dadea pe gat in fiecare seara era un soi de potiune magica. Nu prefacea broscoi in printi sau dragoni in vrajitoare, dar il preschimba pe omul pe care il iubea intr-un strain.”

Esma, fata lui Pembe si Adem, asterne pe hartie povestea familiei sale, pentru ca aceasta sa nu mai ramana un secret pentru generatiile viitoare.

“… nu exista povesti lungi. Doar povesti scurte si povesti pe care nu vrem sa le spunem.”

Pentru ca dispare din peisajul familial, Iskender, baiatul cel mare al familiei ramane sa aiba grija de ea. Parasita de sotul ei, Pembe gasise un barbat care sa-i acorde toata atentia de care avea nevoie, dar si iubirea si stabilitatea emotionala. Pembe se indragosteste de Elias, un chef de restaurant, cu mai multe radacini culturale.

“Ma intreb adesea cum e sa ai o sotie. O femeie care sa-ti cunoasca slabiciunile si esecurile mai bine chiar decat tine, toate spatiile moarte, care sa aiba harta sufletului tau desenata in palma si sa te iubeasca totusi. Cineva care sa-ti sadeasca in inima o viata de lucruri atat de placute, insa atat de mici, incat sa nu-ti dai seama cat depinzi de ele pana cand le pierzi.”

Jamila, cealalta geamana, hotareste sa ramana singura toata viata si este numita “Moasa Fecioara”. Pe langa aducerea pe lume a copiilor, aceasta este considerata si vraciul satului deoarece pasiunea ei pentru medicina o face sa prepare tot felul de potiuni vindecatoare. Pentru ca nu accepta bani in schimbul serviciilor sale, Jamila primeste un diamant “Cadana de ambra”, o piatra asupra careia era un blestem. Acesta nu putea fi vandut sau luat cu forta, ci doar daruit si primit.

“Misticii cred ca atunci cand murim si ne trezim, Dumnezeu pune patru intrebari. Cum ti-ai petrecut timpul? Cum ti-ai castigat traiul? Cum ti-ai petrecut tineretea? Si a patra intrebare, foarte importanta: Ce-ai facut cu stiinta pe care ti-am dat-o?”

Dupa ce isi ucide mama, pentru a restabili onoarea in familia sa, Iskender, un adolescent in varsta de 16 ani, isi ispaseste pedeapsa in inchisoare. Pentru ca stafia mamei sale il urmareste tot timpul, acesta trece prin toate starile. De la agresivitate la nebunie, de la ranirea propriului trup pana la pierderea constiintei.

“Cand iubim si suntem iubiti, cand ne eliberam de energiile rele, ajungem mai aproape de rai. Un pas mic in fiecare zi. Nu pot sa-ti promit ca ai sa ajungi acolo. Dar incercam.”

Onoare este in acelasi timp un exercitiu de exorcism menit sa purifice sufletul Esmei de ura impotriva fratelui care i-a ucis mama si o poveste moralizatoare ce arata cat de nociva poate fi obsesia onoarei pentru mintea necoapta a unui adolescent de saisprezece ani. Prin romanul ei, Shafak abordeaza o tema extrem de actuala, cea a „crimelor de onoare”, care continua sa fie o realitate inspaimintatoare nu numai in societatile musulmane, ci si in comunitatile de imigranti din Vest.

Poti cumpara cartea dand click pe unui din link-urile de mai jos!

1 thought on “Onoare | Elif Shafak”

  1. Pingback: Arsa de vie | Souad, Marie-Therese Cuny – Dusă cu cartea

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: