Culegătorii de afine | Amanda Peters

Culegătorii de afine de Amanda Peters aduce în prim-plan destinele unei comunități indigene din Canada, victime ale unei politici de asimilare forțată. Romanul este profund și sensibil, încercând să exploreze identitatea pierdută și căutarea adevărului într-o lume marcată de traume istorice și familiale.

Albii de la magazinul de unde ne luam proviziile spuneau că indienii sunt buni culegători de fructe de pădure pentru că ceva acru din sângele nostru ține muștele negre la distanță. Dar chiar și ca băiat de șase ani, știam că nu este adevărat.

Ca orice roman despre trecut și viitor, Culegătorii de afine se desfășoară în capitole narate alternativ de personajele Joe și Norma. Joe, un membru al națiunii Mi’kmaq, are cancer în stadiu terminal și este îngrijit de sora lui, Mae, și de mama lor. El povestește evenimentele din viața sa, începând cu dispariția surorii sale mai mici, Ruthie, din câmpurile de afine din Maine, unde familia lucra vara. Își amintește cum veneau din Nova Scoția, de acasă, împreună cu părinții, surorile Mae și Ruthie și frații Charlie și Ben.

Dispariția lui Ruthie a zguduit familia și a declanșat un lanț de evenimente care l-au dus pe Joe în lupta cu dependența și cu un sentiment insuportabile vinovăție: el a fost ultimul care și-a văzut sora în viață și nu poate înceta să se învinovățească pentru dispariția ei.

O fetiță, Norma, crește într-o casă nefericită, într-o comunitate mică din Maine. Mama ei este anxioasă și supraprotectivă, iar Norma are vise recurente în care vede oameni pe care știe că sunt membri ai familiei, dar care îi sunt necunoscuți.

În Nova Scotia, Joe ajunge la vârsta adultă într-o familie bântuită de dispariția lui Ruthie, dar Joe și mama lui nu renunță niciodată la speranța că aceasta este în viață și se va întoarce. La câțiva ani după pierderea lui Ruthie, fratele lui Joe, Charlie, este victima unei agresiuni fatale lângă câmpurile de afine.

Pe măsură ce Norma crește, se întreabă de ce pielea ei este mult mai închisă decât a părinților ei, alături de alte diferențe fizice între ea și familia sa. Se întreabă de ce părinții ei vorbesc atât de puțin despre trecut și de ce lipsește din fotografiile de familie făcute când ea era mai mică. Continuă să se lupte cu vise despre o altă familie, trezindu-se adesea în lacrimi.

Mi-am trăit întreaga copilărie în umbra fantomelor copiilor.

Mama ei și mătușa June o duc la un terapeut, dar Norma înțelege că mama ei este îngrijorată de aceste vise și nu știe de ce. Norma pleacă la colegiu, obține o diplomă de profesor și se căsătorește. La Boston, un bărbat indigen o strigă „Ruthie!”. June se sperie și fuge cu Norma, dar întrebările acesteia rămân fără răspuns.

Între timp, starea lui Joe se deteriorează. Nu poate scăpa de vinovăție, începe să consume din ce în ce mai mult alcool, iar nefericirea lui se manifestă uneori prin violență. O lovește pe soția lui când este beat și fură camionul părinților săi. Se simte incapabil să fie un soț și, rușinat de ce a făcut, fuge pre vest pentru a lăsa totul în urmă. Petrece ani de zile rătăcind prin Canada, având joburi ocazionale și luptându-se cu singurătatea.

Eram încă predispus la accese de furie. Întâmplări mărunte, de care nimănui altcuiva nu i-ar păsa, păreau să-mi înfierbânte sângele.

Mariajul Normei se destramă după ce își pierde copilul, iar după ce ea și soțul ei, Mark, divorțează, petrece mai mult timp singură. Ca și Joe, își găsește alinarea în singurătate. Tatăl ei moare subit, iar starea de sănătate a mamei ei începe să se deterioreze curând: Își pierde memoria și ajunge să sufere de demență.

Când este pe moarte, Norma află adevărul de la June: Mama ei a găsit-o mâncând un sandviș pe marginea drumului și, îndurerată de propriile ei încercări eșuate de a rămâne însărcinată, a răpit-o și a crescut-o. Norma este indignată de faptul că întreaga ei familie a participat la această faptă, furându-i dreptul la părinții și frații ei adevărați. Vă las pe voi să parcurgeți romanul și să descoperiți cum se va reîntregi familia. Oare vindecarea traumelor va fi posibilă?

Nu vreau ca viziunile vieții mele să se deruleze; vreau să rămân în acest moment cu toți oamenii pe care îi iubesc, surori și frați, fantome și o fiică pe care nu am meritat-o niciodată, toate într-un singur loc, cu mine.

Trauma colectivă și identitatea culturală

În spatele poveștii individuale a Normei și Joe se află o imagine mai amplă a impactului devastator pe care politicile coloniale l-au avut asupra comunităților indigene din Canada. Școlile rezidențiale, menționate subtil dar puternic în roman, reprezintă o pagină sumbră din istoria Canadei, unde copiii erau luați cu forța din familiile lor și supuși unei asimilări culturale brutale. Această experiență este reflectată în povestea lui Ruthie, al cărei destin simbolizează mii de vieți distruse de o politică opresivă. Indiferența autorităților față de dispariția ei evidențiază rasismul sistemic și marginalizarea suferită de comunitățile indigene.

Lenore, mama adoptivă a lui Ruthie, devine întruchiparea sistemului opresiv. Dorința ei de a controla și „reeduca” o copilă indigenă reflectă eforturile colonialiste de a șterge identitatea culturală. Deși în aparență bine intenționată, Lenore este o figură a dominației, iar relația tensionată dintre ea și Ruthie ilustrează lupta continuă dintre opresiune și dorința de libertate. În contrast, familia adevărată a lui Ruthie reprezintă reziliența și forța legăturilor familiale. Visurile recurente ale Normei devin o punte spirituală între trecut și prezent, sugerând că memoria culturală este imposibil de suprimat complet.

Un alt aspect care m-a intrigat este femeia misterioasă pe care Joe o întâlnește în călătoria sa. Această figură enigmatică poate fi interpretată în mai multe moduri: ca o manifestare a conștiinței lui Joe, o întruchipare a traumei colective a poporului său sau un spirit protector care îl ghidează înapoi spre rădăcinile sale. Acest personaj simbolic adaugă o dimensiune mistică poveștii, sugerând că vindecarea nu este doar o chestiune individuală, ci una colectivă, legată de reconectarea cu identitatea culturală.

Culegătorii de afine – O călătorie spre vindecare

Culegătorii de afine este un roman despre durere și speranță, despre pierderi ireparabile și regăsiri miraculoase. Joe și Ruthie reprezintă două fețe ale aceleiași traume: el, fratele rămas în urmă, marcat de vinovăție și disperare; ea, victima directă a unui sistem opresiv, crescută într-o familie care a încercat să o transforme într-o altă persoană. Întreaga lor existență este o luptă pentru adevăr și identitate. Pe măsură ce poveștile lor se împletesc, romanul devine o meditație profundă asupra pierderii și dorinței de a reconstrui ceea ce a fost distrus.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Încerc să găsesc de fiecare dată cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea