Omul in cautarea sensului vietii | Viktor E. Frankl

Viktor E. Frankl a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena. Logoterapia sau analiza existentiala creata de el a ajuns sa fie cunoscuta drept cea de-a treia scoala vieneza de psihoterapie. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a stat inchis trei ani la Auschwitz, Dachau si in alte lagare de concentrare.

Omul in cautarea sensului vietii este structurata in doua parti: Experiente din lagarul de concentrare si Logoterapia pe scurt.

Experiente din lagarul de concentrare

Chiar daca s-au scris nenumarate carti despre experientele din lagarele de concentrare, Frankl a dorit sa ne impartaseasca si el din calvarul pe care l-a suferit cat a fost detinut in cele trei lagare de concetrare, dar totodata si sa sublinieze ca si-a gasit un scop in suferinta lui, ceea ce l-a facut sa supravietuiasca.

“Cand omul descopera ca destinul lui este sa sufere, va trebui sa-si accepte suferinta ca fiind propria sa misiune; singura si unica sa misiune. Nimeni nu-l poate scuti de suferinta lui sau nu poate sa sufere in locul sau. Singura lui sansa tine de modul cum isi poarta povara.”

“Fiecare dintre noi are vocatia sa proprie, misiunea sa proprie in viata de a duce la indeplinire o anumita sarcina care se cere implinita. De aceea, niciunul dintre noi nu poate fi inlocuit si viata lui este irepetabila. Asadar, sarcina fiecaruia dintre noi este atat de unica, pe cat de unica este oportunitatea lui de a o indeplini.”

Multi dintre colegii lui s-au sinucis “aruncandu-se in sarme”, deoarece nu au mai gasit niciun sens al vietii, insa Viktor E. Frankl a fost intarit de credinta sa, de credinta ca Dumnezeu este singurul care i-a dat viata si singurul care i-o poate lua, dar si de aflarea unui sens in toata aceasta suferinta.

Omul in cautarea sensului vietii

Inainte de a fi trimis in lagar, Frankl terminase un manuscris despre Logoterapie, care i-a fost oprit si ulterior distrus. Nu si-a pierdut niciodata speranta ca se va intoarce la profesia sa si nu de putine ori, in momentele in care era pus sa sape santuri, pe o vreme cu temperaturi foarte scazute, se vizualiza tinand conferinte si ajutand pacienti. Nici faptul ca a trecut prin aceste momente nu l-au facut sa se considere o victima si sa se martirizeze.

A continuat sa creada in dictonul lui Nietzche : “Ceea ce nu ma omoara, ma intareste”. Spunea ca atata timp cat are oasele intregi, mai are o sansa de supravietuire. Familia, statutul social, cariera si bunurile puteau fi redobandite.

“Din punct de vedere psihologic, ceea ce li se intampla detinutilor eliberati poate fi numit <depersonalizare>. Totul ni se parea ireal, nefiresc, ca intr-un vis. Nu ne venea sa credem ca era adevarat. Pur si simplu pierdusem capacitatea de a simti multumirea si trebuia s-o reinvatam, incetul cu incetul.”

Eliberat din lagar, la sfarsitul razboiului, Frankl si-a reluat activitatea si a aratat mai multa intelegere pentru problemele existentiale ale oamenilor.

Logoterapia

Logoterapia se deosebeste de psihanaliza prin faptul ca ea considera omul drept o fiinta a carei principala preocupare este aceea de a-si atinge rostul, nu de a-si satisfice nevoile si instinctele, nici de a reconcilia cerintele inconstientului, egoului si superegoului, si nici de a se ajusta si adapta la societate si mediu.

In una din conferintele sale, o jurnalista l-a intrebat intrigata de ce a continuat sa-si scrie manuscrisele in limba germana, limba lui Hitler. Calm si sigur pe el, Frankl i-a pus o intrebare: “Dv aveti cutite in bucatarie?” atunci cand i-a raspuns afirmativ, acesta s-a aratat ingrozit si socat: “Cum de va mai folositi de cutite dupa ce nenumarati criminali le-au folosit pentru a-si injunghia si ucide victimele?” Abia atunci femeia a incetat sa mai obiecteze impotriva faptului ca Frankl isi scria cartile in limba germana.

“Traieste ca si cum ai trai a doua oara, iar prima data ai fi actionat la fel de gresit pe cat esti acum pe cale sa o faci.”

Cumpara cartea