fbpx

Jurnalul Annei Frank | Anne Frank

Jurnalul Annei Frank - Anne Frank

Holocaustul a ucis multe persoane remarcabile, iar multe dintre ele ar fi avut ceva de spus in Istoria omenirii. Cei care au ramas, precum Viktor Frankl, si-au dedicat viata sa-i ajute pe supravietuitorii acelor vremuri grele sau chiar sa se lupte cu propriile dureri.

Annelies Marie „Anne” Frank s-a nascut pe 12 iunie 1929, in Germania, intr-o familie de evrei stabiliti ulterior in Amsterdam. Tatal ei, Otto Frank, a venit in Olanda in 1933 si a infiintat o firma de mirodenii. Sotia si fetele l-au urmat in 1934. Astfel cei patru si-au pierdut cetatenia germana.

Totul mergea bine, Otto deschisese o a doua firma de mirodenii, pana cand nazistii au venit la putere si lucrurile au inceput sa se schimbe. Chiar daca evreii din Olanda au fost la inceput mai putin agasati de catre nazisti, acest “tratament” nu a durat foarte mult. Au fost date legi antisemite prin care drepturile evreilor au fost diminuate considerabil. De la stabilirea orelor in care aveau voie sa circule, la magazine de unde sa se aprovizioneze sau scoli unde sa invete. Le-a fost interzis mersul la cinematograf, si steaua lui David trebuia cusuta la vedere.

Pentru a scapa de controalele naziste, Otto si-a predat firmele celor doi colaboratori ai lui, de religie ariana, Kleiman si Kugler. In acelasi timp a inceput pregatirile alaturi de asociatul sau Hermann van Daan, pentru momentul in care vor trebui sa se ascunda de nazisti. Astfel ca au amenajat in sediul firmei o anexa care sa le tina loc de ascunzatoare. Hainele si bunurile le-au dus la prietenii crestini.

Cu ocazia aniversarii ei de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu cheie si multe alte cadouri.

Pentru ca fiecare adolescent adora sa aiba secretele lui, primele pagini ale jurnalului au inceput sa fie scrise. La inceput erau banalitati, insa incepand cu data de 5 iulie 1942 cand Margot, sora ei mai mare cu 3 ani, a primit instiintare sa se prezinte la comisariat pentru a fi transferata intr-un lagar de concentrare, toata familia s-a mutat in ascunzatoare, si astfel Anne isi scria primele ganduri despre viata de “clandestini”. Familia Frank a lasat impresia vecinilor si cunostintelor ca ar fi fugit in Elvetia.

Dupa o saptamana li s-au alaturat si cei din familia van Daan. Astfel ca Anexa adapostea 7 suflete. Aveau mancare si tot ce le trebuia, insa discutii au inceput sa apara nu dupa mult timp. Cele doua familii se certau pentru educatia copiilor lor, pentru lenjeriile de pat si tacamurile folosite la comun, pentru cine mananca doar cei placea sau nu. Cele doua familii aveau aliati doua angajate ale firmelor de mirodenii, Bep si Miep, dar si pe cei doi colaboratori care preluasera conducerea firmelor.

Clandestinii si cei care se ascund acum sunt notiuni tot atat de familiare ca, mai demult, papucii bunicului care trebuiau sa stea in fata sobei. Sunt multe institutii care falsifica carti de identitate, imprumuta bani clandestinilor, organizeaza ascunzatori si dau de lucru tinerilor crestini care se ascund.

Chiar daca erau izolati de evenimentele de afara, Otto a considerat educatia fetelor sale foarte importanta si a cerut ca ele sa urmeze cursuri prin corespondenta din diferite domenii. Chiar el insusi le dadea lectii de franceza si matematica. Sudiau engleza, stenografia in engleza si germana, latina, cursuri de economie, istorie si mitologie si tot ce li se parea interesant. Citeau foarte mult, insa parintii incercau sa distribuie cartile in functie de varsta cititorului.

Cu trecerea timpului, certurile nu erau numai intre cele doua familii, ci aveau loc si in interiorul acestora. A fost primit un nou locatar, un dentist, pe nume Albert Dussel. Au iesit la suprafata rani atat ale copiilor cat si ale adultilor. Anne incepuse sa nutreasca sentimente de ura fata de mama ei si fata de sora ei care se comporta mereu ca un copil model. Toti o vedeau pe ea ca pe un copil rasfatat, care vorbeste intruna si nu-i mai tace gura cat era ziua de mare.

Asadar, trebuie de fapt sa simt foarte multa compasiune fata de mama? (…) Nu pot vorbi cu ea, nu pot privi cu dragoste in ochii astia reci, nu pot, niciodata! – Daca ar avea macar ceva dintr-o mama intelegatoare, ori gingasie, ori amabilitate, ori rabdare, ori altceva, as incerca mereu sa ma apropii de ea. Dar sa iubesc natura asta insensibila, fiinta asta zeflemitoare mi se pare pe zi ce trece tot mai imposibil.

Anne devenea tot mai profunda in gandire odata cu trecerea timpului. Cartile citite o faceau sa reflecteze asupra personalitatii sale, dar si a celorlalti.

Ce frumosi si buni ar fi toti oamenii daca, in fiecare seara, inainte de culcare, si-ar rememora intamplarile zilei si apoi ar analiza cu atentie, ce a fost bun si ce a fost rau in ce-au facut. Involuntar, incerci atunci in fiecare zi din nou sa te indrepti si, dupa o vreme, bineinteles ca progresele vor fi insemnate. Orice se poate folosi de metoda asta, nu costa nimic si este cu siguranta foarte folositoare. Caci cine inca nu stie trebuie sa invete si sa afle: “O constiinta impacata te face puternic!”

Pentru ca gasise un refugiu in cartile pe care le citea, Anne a aflat un trist adevar “tineretea este mai solitara decat batranetea.” Nu se intelegea nici cu dentistul Dussel cu care trebuia sa imparta asa zisa camera, iar acesta avea tabieturi din cele mai ciudate.

Familia van Daan avea un baiat mai mare decat Anne cu doi ani, pe nume Peter. Anne fusese indragostita de un alt Peter, pe care il numeste in jurnalul ei Petel, insa imprietenindu-se cu baiatul sotilor van Dann, se indragosteste de el.

Iubire, ce este iubirea? Cred ca iubirea este ceva ce, de fapt, nu se poate traduce in cuvinte. Iubire inseamna sa intelegi pe cineva, sa tii la cineva, sa impartasesti cu el fericirea si necazul. Si, la toate acestea, se adauga mai devreme sau mai tarziu si iubirea fizica. Ai impartit ceva, ai oferit ceva, ai primit ceva. Si daca te casatoresti sau nu, daca ai un copil sau nu, daca ti-ai pierdut onoarea sau nu, toate astea nu conteaza daca stii ca pentru tot restul vietii ai pe cineva langa tine care te intelege si pe care nu trebuie sa-l imparti cu nimeni!

Peter nu are insa aspiratiile lui Anne care dorea sa devina o jurnalista cunoscuta sau chiar scriitoare, ii place sa ramana intr-o zona de confort si marturiseste ca ar vrea sa se ocupe cu “specula”. Lui Anne nu-i place aceasta slabiciune a lui si chiar incearca sa-l determine sa studieze mai mult, sa se ocupe mai multe de increderea de sine si sa devina mai independent.

Cum sa-l fac sa inteleaga ca ceea ce pare atat de simplu si de frumos o sa-l traga in adancuri, adancuri unde nu mai sunt prieteni, nu mai exista sprijin si nici un pic de frumusete, adancuri de unde este aproape imposibil sa mai revii?

Toti traiau cu speranta ca razboiul se va sfarsi curand si se vor intoarce la viata lor linistita, la studii si la tot ce avusesera inainte de razboi.

Noi trei am fost educati intr-un mediu bun, putetem sa invatam, avem posibilitatea sa realizam ceva, avem multe motive sa speram intr-un viitor fericit, dar… trebuie sa-l meritam. Si asta-i ceva ce nu se obtine niciodata cu usurinta. Sa meriti fericirea inseamna sa muncesti pentru ea si sa faci bine, nu sa faci specula si sa fii lenes. Lenevia poate sa para atragatoare, munca ofera satisfactie.

Ultima insemnare este pe 1 august 1944, dupa care Anne nu a mai scris nimic. Pe 4 august 1944 politia nazista, a descins in fabrica si i-au ridicat pe cei 8 locatari. Au fost consecinte si pentru complicii lor, insa cele doua femei, Bep si Miep, au scapat. Toti au fost transferati catre lagarele de concentrare din Germania.

Din cei opt, doar Otto Frank a supravietuit lagarului de concentrare si a revenit in 1945 in Amsterdam. Anne a murit de tifos impreuna cu sora ei Margot, in februarie 1945. Dupa ce a fost confirmata moartea lui Anne, Miep i-a dat jurnalul pe care il ascunsese de politie si pe care Otto l-a dat spre publicare. Pentru ca dupa razboi lumea nu era deschisa catre teme despre sexualitate, Otto nu a vrut sa arate toate sentimentele lui Anne pentru mama sa, dar si despre ceilalti membrii ai Anexei, nu a dat spre publicare toate materiale care insoteau jurnalele.

Otto a cedat toate drepturile asupra manuscriselor Fundatiei Anne Frank, o fundatie din Tarile de Jos, infiintata initial pentru strangerea de fonduri pentru restaurarea Casei Anne Frank din Amsterdam. Aceasta fundatie lupta in prezent impotriva antisemitismului si rasismului. In plus, sunt organizate expozitii si conferinte cu privire la viata Annei Frank (https://www.annefrank.org/en/anne-frank/go-in-depth/typical-day-secret-annex/).

Am cautat cartea pentru tine. Alege de unde vrei sa o cumperi:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: