Laur | Evgheni Vodolazkin
Laur | Evgheni Vodolazkin

Laur | Evgheni Vodolazkin

Tradus în peste douăzeci de țări, bestsellerul Laur de Evgheni Vodolazkin este de două ori câștigător al Premiului Bolsaia Kniga – Premiul întâi și Premiul cititorilor – în 2013. Considerat o capodoperă a literaturii ruse actuale, Laur este un roman complex care readuce la viață secolul al XV-lea, într-o intrigă străbătând timpul și spațiul, cu un personaj complex, care este pe rând vraci, nebun sfânt, pelerin și călugăr.

După ce i-au murit părinții de ciumă, Arseni este lăsat în grija bunicului său Hristofor, un vindecător din anul 1420. Copilăria îi este ocupată de lucrurile simple, dar și de tovărășia lui cu un lup, la fel ca în Omul a uitat că trebuie să moară. Bunicul reușește, până la obștescul sfârșit, să-i transmită toate cunoștințele sale în materie de medicină naturistă, dar și de scriere și citire. Moartea bunicului său îl lasă descoperit emoțional, într-o perioadă în care avea cea mai mare nevoie.

Arseni

Fugind din fața molimei care secera omenirea în acele timpuri, Ustina este vindecată de către Arseni și, în același timp, îi face pe aceștia să cadă în mrejele primei iubiri, o iubire secretă/păcătoasă care duce la moartea Ustinei atunci când aceasta năștea pe fiul lor. Zdrobit de pierderea Ustinei și a fiului lor, Arseni părăsește acele locuri și începe un proces de negare a sinelui, care ar duce la mântuirea sufletului iubitei și copilului născut mort.

…în cursul vieții, sufletele nu de puține ori se împietresc, și atunci puțini sunt aceia care le recunosc după moarte. Dar dacă dragostea ta, Arseni, nu e falsă și rămâne nezdruncinată cu trecerea timpului, se pune întrebarea de ce să nu vă recunoașteți unul pe altul acolo unde nu e nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Arseni și Ambrogio

Arseni devine cunoscut prin toate locurile, unde vindeca ciuma, atât prin puterea credinței lui, cât și prin puterea tehnicilor învățate de la bunicul său. În călătoria lui prin lume (Ierusalim, Veneția) Arseni se împrietenește cu Ambrogio, un clarvăzător din Italia, care pornise în lume pentru a strânge cât mai multe date despre sfârșitul lumii.

Cuvintele devreme și târziu nu definesc conținutul fenomenelor. Ele se referă doar la forma trecerii lui – a timpului. Timpul nu se epuizează, ci fenomenul. Fenomenul se exprimă și își încetează existența. Poetul piere, să zicem, la 37 de ani, și oamenii, deplângându-l, încep să își facă socoteala că el ar mai fi putut scrie. Dar el poate a spus deja ce avea de spus, s-a exprimat pe de-a-ntregul.

Arseni dăruiește din înțelepciunea lui vindecare, bunătate, fără a se mândri în vreun fel. Toate acestea le folosește pentru mântuirea Ustinei și a copilului lor, iar oamenii se împărtășesc din spiritualitatea lui, iar prezența lui este dătătoare de liniște sufletească și trupească.

Vechiul Testament îl deschide Adam, iar Noul Testament îl deschide Hristos. Dulceața mărului mâncat de Adam se transformă în acreala oțetului băut de Hristos. Pomul cunoașterii duce omenirea spre moarte, dar lemnul crucii dăruiește lumii nemurirea. Repetările sunt date pentru biruirea timpului și pentru salvarea noastră.

Ambrozie si Laur

După ce se întoarce de la Ierusalim, Arseni se călugărește, luând numele de Ambrozie, iar mai târziu, când alege să trăiască ca un schimnic, devine Laur.

Laur e un nume bun, căci planta care ți-e de-acum tiz e medicinală. Fiind veșnic verde, ea simbolizează viața veșnică. … Viața mea a fost trăită de patru oameni care nu seamănă unul cu altul, care au trupuri diferite și nume diferite (Arseni, Ustin, Ambrozie, Laur).

Poți cumpăra cartea dând click pe unul din link-urile de mai jos:

87 / 100

Un comentariu

  1. Pingback:Cărți care mi-au schimbat viziunea în 2020 – Dusă cu cartea

Lasă un răspuns

Drepturi de autor!

%d blogeri au apreciat: