Miss Dior | Justine Picardie 

Miss Dior de Justine Picardie, o aduce în prim plan pe sora creatorului de modă Christian Dior. Membră a Rezistenței Franceze, Catherine Dior, a fost torturată și trimisă apoi în lagărele germane. Doar o minune a făcut ca aceasta să nu-și piardă viața. A dat dovadă de tărie de caracter și nu s-a plâns niciodată camaradelor de suferință, pentru că nu-i plăcea să fie compătimită, mai ales că unele aveau un moral foarte scăzut.

Miss Dior – Viața fascinantă a Catherinei Dior

Cartea începe cu prezentarea familiei Dior, cu poze și detalii despre viața luxoasă a acestora, dar și cu evenimente mai puțin plăcute. Facem o călătorie până în Franța și descoperim grădina de trandafiri îngrijită de Madeleine Dior, pasiune care a fost preluată atât de Catherine, cât și de Christian, și contemplăm impunătoarea vilă în stil anglo-normand, Les Rhumbs.

Madeleine era o mamă autoritară, severă atât cu băieții (Raymond, Christian și Bernard), cât și cu fetele (Jacqueline și Catherine), o trăsătură specifică acelor vremuri. Raymond s-a înrolat ca voluntar în armata franceză, însă după ce Primul Război Mondial s-a terminat, a suferit de “șocul bombelor”, iar furia pentru acest război a exprimat-o în eseurile sale. S-a căsătorit, însă cu timpul s-a înstrăinat de familie și a renunțat la afacerea pe care o conducea alături de tatăl său.

Nici fratele său Bernard, cel mai mic dintre băieți, nu a avut o viață mai bună. Acesta a început să manifeste tulburări psihice în 1927, o boală care a furat și pofta de viață a mamei, Madeleine Dior. Aceasta s-a îmbolnăvit, iar în 1931 a fost operată. Operația nu a reușit, iar în luna aprilie a aceluiași an a murit de septicemie.

… la doar câteva luni după aceea, Maurice Dior și-a pierdut întreaga avere, prin investirea capitalului în proprietăți imobiliare, fapt care s-a dovedit a fi o afacere falimentară. În mijlocul acestei catastrofe, starea lui Bernard s-a înrăutățit, după moartea mamei sale; el era marcat de depresii, gânduri de sinucidere și halucinații, fiind diagnosticat, în 1932, cu schizofrenie.

Catherine Dior membră a Rezistenței Franceze

Cu trecerea timpului, relația dintre Christian și Catherine a devenit tot mai strânsă. Acesta a luat-o sub aripa lui protectoare și a introdus-o în lumea modei.

Înclinația homosexuală a lui Christian Dior, specifică lumii boeme din care făcea parte, nu a afectat-o pe Catherine, nu l-a judecat și nici nu l-a părăsit. Odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondial, Catherine a devenit susținătoarea politicii lui Charles de Gaulle și a intrat în Rezistența Franceză. Ca și ceilalți membri ai Rezistenței, Catherine oferea informații aliaților despre mișcările nemților sau despre activitatea Gestapoului. S-a îndrăgostit de Hervé des Charbonneries, membru al Rezistenței (rețeaua F2).

Pentru că Gestapoul avea oameni infiltrați peste tot, Catherine cade victima unei trădări, și este prinsă și torturată pentru a da în vileag numele celorlalți membri. A rezistat cu îndârjire și a avut grijă ca toate dovezile despre activitatea Rezistenței Franceze să fie distruse, atât iubitul, cât și fratele ei Christian nu au fost bănuiți că ar fi avut vreo legătură cu aceasta.

Pentru că nu a povestit niciodată despre teroarea prin care a trecut în timpul interogatoriului, toate detaliile se regăsesc în raportul Gestapoului, dar și într-o declarație dată anchetatorilor crimelor de război în 1947 și în memoriile scrise de celelalte supraviețuitoare.

Când am ajuns în clădire, am fost imediat supusă unui interogatoriu privitor la activitatea mea în cadrul Rezistenței, fiindu-mi solicitate, de asemenea, identitățile șefilor sub ale căror ordine lucram. Acest interogatoriu a fost însoțit de brutalități: lovituri cu pumnul, cu piciorul, cu palma. Pentru că interogatoriul s-a dovedit a fi unul nesatisfăcător, am fost dusă la baie. M-au dezbrăcat, mi-au legat mâinile și m-au cufundat în apă, unde am rămas timp de aproape trei sferturi de oră. (…) Berger venea să vadă cum decurge operațiunea. I-am mințit cât am putut de mult.

De la tortură în infern

Catherine a fost trimisă la închisoarea Fresnes, apoi la Romainville, iar în august 1944 a fost deportată în lagărele din Germania. Am citit multe cărți despre atrocitățile comise în lagăre, despre iepuri, însă nu am știut niciodată despre tortura celor care se împotriveau regimului nazist. Chiar și după terminarea războiului, oamenii care au suferit cele mai cumplite torturi, nu au uitat că au fost chinuiți “de ai lor”.

Catherine a reușit să facă față acelor torturi și tocmai din cauza “metodelor” la care a fost supusă atunci, nu a mai putut avea copii niciodată. Unul dintre nepoții ei mărturisea că “îi fusese pusă gheață în burtă”. După detenție a fost trimisă în lagărul de la Ravensbruck. Despre viața din lagăre sunt multe mărturisiri și am fost șocată să citesc cât au putut îndura aceste femei, dar mai ales tăria lui Catherine.

În tot acest timp, Christian a încercat să afle vești despre ea, dar timp de 9 luni nu a știut nimic. Catherine a fost trimisă într-o fabrică de muniții pentru a asambla piese pentru avioanele nemților, și atât ea, cât și celelalte prizoniere au încercat să umble la calitatea pieselor și să provoace defecțiunea avioanelor inamicilor.

Condițiile din Abteroda erau îngrozitoare: femeile erau nevoite să doarmă pe o podea rece de ciment, în aceeași clădire în care funcționa și fabrica. Nu existau toalete; rațiile erau minime (nimic altceva decât o supă apoasă, în care uneori exista o bucată de pâine uscată); turele de lucru erau de cel puțin douăsprezece ore, iar dacă lucrau prea încet erau bătute de gărzile SS. Au fost avertizate că dacă vreuna dintre ele refuza să lucreze urma să fie împușcată imediat.

Drama supraviețuitorilor Holocaustului

Așa cum am văzut în cartea Omul în căutarea sensului vieții a lui Viktor E. Frankl, cei care au supraviețuit torturii și condițiilor drastice din lagăre, odată cu întoarcerea acasă au suferit o nouă dramă: rușinea din partea rudelor. Femeile care au fost abuzate sexual de către nemți sau ruși erau privite cu dezgust de familie sau de colectivitatea din care făceau parte. Erau nevoite să treacă printr-o altă experiență neplăcută, aceea de a nu fi înțelese de oamenii care nu au trecut prin aceleași experiențe cu ele.

De când au coborât din tren, femeile au fost primite cu reticență, iar hainele doamnelor din înalta societate sau “bagajele” lor au luat locul hainelor zdrențuite. Multe dintre ele erau de nerecunoscut din cauza bătăilor suferite sau condițiilor în care trăiseră. Acum am înțeles refuzul lor de a vorbi despre ceea ce li s-a întâmplat.

… o lume de neînțeles pentru alții… Ca atâția alți deportați, am simțit că fusesem uitate și că unii ar fi preferat să nu ne mai fi întâlnit niciodată.

Dar viața a continuat și pentru aceste femei, și pentru Miss Dior care s-a stabilit la Paris și a început comerțul cu flori, alături de iubitul ei Herve. Te invit să descoperi care a fost parcursul ei profesional și mai ales ce s-a întâmplat atunci când fratele ei, Christian, a trebuit să meargă în Germania, în 1955, pentru a-și prezenta colecția de haine.

Descoperă o poveste despre curaj și modă din vremea războiului, povestea remarcabilă din spatele femeii care a fost inspirația pentru cel mai iubit parfum, Miss Dior!

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea Miss Dior de Justine Picardie