Trepte spre cer | Alexandra Foarfă
Trepte spre cer | Alexandra Foarfă

Trepte spre cer | Alexandra Foarfă

Atunci când am văzut coperta cărții Trepte spre cer, m-am dus cu gândul la Sfântul Ioan Scararul și la cartea Scara, însă cartea de față nu cuprinde învățături religioase ci doar învățături din filosofie aș zice. Dacă ar fi o carte din care mi-aș extrage citatele pentru postările mele dedicate cărților, cartea Alexandrei Foarfă ar fi una dintre ele. Și de aceea nu este o carte care se citește foarte ușor, asta dacă vrei să meditezi la acele citate și să vezi cum rezonează în interiorul tău.

Acțiunea de început este plasată în Craiova, oraș în care am locuit cinci ani pe durata studiilor universitare. Multe locuri descrise în această carte mi-au trezit amintiri, iar altele interesul.

Personaj fără nume

Personajul feminin nu poartă niciun nume la început, semn că acest personaj ai putea fi tu, aș putea fi eu sau orice altă femeie care își regăsește părți din viața ei în această carte. De la adolescenta în căutarea sensului vieții, cea care caută acea iubire ca-n povești, viața din timpul liceului cu bune și rele, dar și aspirațiile unei fete pentru un viitor mai bun. Uneori mi s-a părut că dorește să se afirme printre prietenii săi, alteori am văzut cum s-a retras într-un con de umbră și a căutat comunicarea pe rețelele de socializare, în căutarea acelui băiat care să-i poată împărtăși visele.

Un copil introvertit care folosește foarte frumos cuvinte și învățături filozofice, încercând să le aplice în viața de zi cu zi. Uneori mi s-a părut mult prea matură pentru vârsta ei, un suflet împovărat de o suferință ascunsă, o karmă prea grea care-și găsește pedeapsa în această viață. Nu vorbește foarte mult despre părinții ei, pentru a putea observa influența acestora asupra personalității sale.

Niște părinți care totuși îi acordă încrederea lor și îi permit să meargă oriunde dorește, fie din prisma părinților care știu ce au la ușa casei sau a părinților care își lasă copilul pentru a experimenta pe propria piele, cum este să suporte responsabilitatea deciziilor lor.

Dezamăgiri

Mai târziu am aflat că jurnalul acestei fete este citit de o prietenă, una care are acces la cele mai intime confidențe și căreia i se permite să afle ce este în sufletul ei. Adolescenta noastră descoperă că maturizarea vine și cu dezamăgiri, cu demascarea acelor “cavaleri pe cai albi” care o dezamăgesc și îi răpesc visul despre iubirea ideală.

Iubirea înseamnă să dai cuiva șansa să te distrugă și să ai încredere că nu o va face. Dar ce se întâmplă atunci când ai avut curaj să îți amintești că iubești viața și că vei merge mai departe, urmărindu-ți destinul?

Nu aș putea spune că este o carte pentru adolescenți și despre adolescenți. Este o retrospectivă a femeii care urcă treaptă cu treaptă fiecare încercare a vieții. Înfruntă viața cu partea ei întunecată, și uneori se lasă absorbită în acest întuneric din care iese cu unele cicatrici sufletești de neuitat.

Călătorie spre cunoaștere

Am călătorit cu această adolescentă prin orașe din Europa și chiar în America și Africa. Alexandra Foarfă reușește să surprindă acele locuri frumoase și să le transpună prin ochii adolescentei noastre. Uneori reacționează la frumusețea lor, alteori este imună.

Plecase într-una din multele ei aventuri prin Europa, însă de data aceasta era în perioada Crăciunului. Vrusese să scape de tristețea cauzată de singurătate. Se gândea la un cumul de sentimente, însă tot ce reușea să deslușească era un haos infernal, una amalgam de incertitudini.

După mai multe relații eșuate, adolescenta noastră aspirantă la maturitate, începe o nouă viață în Anglia, acolo unde își continuă studiile universitare. Plină de speranță își lasă în urma viața din Craiova, își lasă părinții, pe tatăl ei îl va pierde după ceva timp, moment în care tot universul interior i se schimbă.

Viața e plină de complexitate și reprezintă totuși un mare nimic neverosimil deoarece oricât de sus ai vrea să te ridici, picioarele îți vor fi lipite de pământ. A urcat scările către cer, așa cum își dorise, însă nu a ajuns decât la porțile iadului. A lăsat în urmă, în loc de jurnal, o carte a viselor.

Alexandra

Ceea ce este surprinzător în această carte sunt personajele. De la adolescenta noastră filozoafă, trecem către un alt personaj, Alexandra, o femeie puternică care se lasă dominată doar în pat. Scene demne de Fifty Shades of Grey regăsim presărate printre paginile cărții, semn că filozofia și sexul merg mână în mână, deși separate în capitole. Nu am regăsit urme ale adolescentei noastre în acest personaj, așa că mă gândesc că sunt atât de diferite sau asta am înțeles eu.

Așa cum spuneam este o carte ca un labirint prin care trebuie să treci cu măiestrie pentru a ajunge să găsești atât personajele cât și acțiunea în care acestea se plasează. O carte ca un montagne russe care te trece de la o stare la alta și care te ține în suspans până la final.

Despre finalul cărții nu voi vorbi, deoarece fiecare dintre noi poate percepe finalul în felul lui. Nu este unul previzibil care ar putea compromite cartea încă de la începutul ei, însă este unul pe care autoarea noastră, Alexandra Foarfă, îl alege pentru personajele ei.

Să te uiți la atâtea pagini scrise, și să nu îți recunoști sufletul vândut atâția ani pe și pentru cuvinte, e ceva. Și cumva, să fii mândră de asta.

Trepte spre cer

Trepte spre cer este un roman care te invită la introspecție interioară, la alegerea binelui sau răului în funcție de situație, cu personaje cu mai multe substraturi sufletești, care nu-și dezvăluie personalitatea până în ultima parte a cărții.

Fiecare dintre noi urcăm în drumul nostru prin viață niște trepte, însă depinde de noi dacă vom trece mai ușor peste acele situații grele, urcând spre treptele fericirii sau dacă ne vom opri.

Am căutat cartea pentru tine. Alege de unde vrei să o cumperi:


Concurs pe pagina de Facebook Dusă cu cartea:

82 / 100

Lasă un răspuns

Drepturi de autor!

%d blogeri au apreciat: