Cuprins
– Ți-am povestit despre Cilka?
– Nu, Lale, nu mi-ai povestit. Cine a fost Cilka?
– Cel mai curajos om pe care l-am cunoscut. Nu cea mai curajoasă fată; cel mai curajos om.
– Și?
– Mi-a salvat viața. Era foarte frumoasă, mărunțică, și mi-a salvat viața.
Nota autoarei Heather Morris
Călătoria Cilkăi continuă povestea Cilkăi Klein din bestsellerul Tatuatorul de la Auschwitz. Este o carte emoționantă și tulburătoare în același timp, o carte despre supraviețuire, curaj și dragoste, despre ororile dintr-un altfel de lagăr – Gulagul rusesc.
Continuare Tatuatorul de la Auschwitz
Cursul narativ este întrepătruns de prezent și de amintirile Cilkăi, din celălalt lagăr sau din viața de dinainte de lagăr. Astfel că aflăm mai multe detalii despre ea pe care nu le știam în Tatuatorul de la Auschwitz.
Având o frumusețe aparte, Cilka a fost plăcută de un ofițer neamț din lagăr. Cu gândul la supraviețuire, aceasta și-a dăruit acestuia corpul, dar și altor ofițeri din lagăr. În schimb, a avut anumite avantaje, cum ar fi păstrarea părului lung, haine mai groase și luxoase și a fost numită administrator în “blocul morții” – locul unde erau aduse femeile în ultima lor noapte înainte de a fi trimise către camerele de gazare. Nu avea ce să facă pentru bietele femei, într-o zi a trebuit să o urce în camionul morții inclusiv pe mama sa.
Având această influență a putut să-și ajute prietenele pentru un loc de muncă mai bun. La un moment dat, i-a salvat viața lui Lale – personajul principal din Tatuatorul de la Auschwitz.
Când este eliberată de soldații ruși de la Auschwitz, Cilka crede că este liberă, în sfârșit. Dar datorită poziției ei din lagărul de la Auschwitz, este condamnată la 15 ani de închisoare pentru colaborare cu germanii și este trimisă într-un alt lagăr – Lagărul din Siberia – Gulagul Vorkuta.
Cilka împreună cu alte femei și copii sunt duse către lagăr tot într-un tren de vite, acum vopsit în roșu. Bineînțeles că multe nu supraviețuiesc drumului inuman și chinuitor. Cu un psihic de invidiat, Cilka nu se dă bătută nici aici, fiind pregătită să supraviețuiască.
Cum poate continua așa? Cum poate să lucreze pentru un nou dușman? Să trăiască văzând în jurul ei femei obosind, flămânzind, slăbind, murind. Dar ea – ea o să trăiască. Nu știe de ce a fost întotdeauna sigură de asta, de ce simte că poate să reziste – să ridice acul ăsta, desi e greu ca o cărămidă, să coasă, să facă ce trebuie să facă – dar poate. Începe să simtă mânie, furie. Și acul e din nou ușor. Ușor și rapid. Așadar, focul ăsta e ceea ce o susține. Dar e și un blestem. O face să iasă în evidență. Trebuie să-l stăpânească, să-l controleze, să-l direcționeze.
Sa supraviețuiască.
Cilka se împrietenește cu o tânără – Josie și încearcă să o protejeze de fiecare dată, să o pregătească pentru ce va urma.
La sosirea în lagăr, femeile află cu surprindere că deținuții cu vechime și cu funcții în administrație își aleg femei după placul lor. Le era permis să le violeze după voia lor; totuși Cilka și Josie au “noroc” și sunt violate doar de un singur bărbat: Boris al Cilkăi și Vadim al lui Josie.
Ce deosebire era intre Lagărele lui Hitler și Gulagul sovietic?
Lagărele lui Hitler erau cunoscute ca fiind cele de epurare etnică, dar printre victimele lor au fost și romi, polonezi, cetățeni sovietici, prizonieri de război și, în general, adversari politici ai regimului nazist. Gulagul rusesc – Iadul alb – era de fapt o rețea de lagăre și colonii de muncă forțată, prima dată inventat de Troțki.
În epoca lui Stalin în Gulagul rusesc se regăseau două categorii de victime: victimele epurării și terorii politice, dar și victimele unei legislații penale, bandiții, derbedeii… Însă după Al doilea Război Mondial, în lagăre au apărut noi categorii de deținuți: colaboratori activi ai armatei germane în timpul războiului, soldați și ofițeri acuzați de trădare, naționaliști din țările cucerite sau recucerite de Armata Roșie.
Atât lagărele de concentrare ale lui Hitler, cât și Gulagul sovietic au existat pentru același scop – să epureze societatea de inamicii ei și să-i pună pe aceștia să muncească cât mai mult posibil înainte de a muri. Singurele diferențe reale sunt de scară – Gulagul lui Stalin a fost mult mai mare decât orice a conceput vreodată Hitler – și de eficiență. Stalin împărtășea, fără îndoială, tendințele genocide ale lui Hitler, condamnând întregi grupuri etnice, precum cecenii, tătarii din Crimeea și germanii de pe Volga, la deportări în masă, marșuri ale morții și muncă silnică. Dar, în timp ce naziștii foloseau gaz otrăvitor Zyklon-B, Stalin prefera să lase frigul, foamea și epurarea să-și exercite acțiunea fatală.
Postfață – Vorkuta – Iadul Alb de Owen Matthews
Cilka sufletistă
Nu se știe cum face, dar de fiecare dată atrage atenția asupra ei. Își dă seama că ea și Josie nu vor rezista mult la muncă în mină. Astfel că reușește să-și găsească un post de asistentă medicală la spitalul din lagăr.
În spital cunoaște un medic sufletist – Elena Gheorghievna, voluntar în spitalul din lagăr. Ulterior, datorită sufletului său mare, ajunge să facă niște greșeli, nu mai poate lucra ca asistentă. Dar a putut să o aducă în locul ei pe Josie, de care mereu îi părea rău că lucrează la mină.
Însă medicul Elena Gheorghievna îi găsește un post liber la maternitatea din lagăr. În maternitate observă cum sunt ținuți și tratați copiii deținutelor și atrage atenția unui medic la fel de sufletist, care schimbă personalul și regulile din maternitate. Ajunge apoi să lucreze pe ambulanța spitalului și, nu de puține ori, salvează viețile deținuților care lucrau în mină.
Josie se îndrăgostește de Boris și rămâne însărcinată. Acum Cilka trebuie să aibă grijă și de copilul Josiei. Într-un final, Cilka o ajută pe Josie pentru a scăpa din lagăr împreună cu copilul.
Astăzi începe povestea vieții tale, Natia. Speranța mea pentru tine este că-ți vei putea trăi propria viață, cu ajutorul mămicii tale și al tuturor celor care te vor iubi. Există undeva o lume mai bună. Am văzut-o. Mi-o amintesc.
Fiindcă a avut locuri de muncă mai bune, Cilka primea mâncare suplimentară. Că și Lale în Tatuatorul de la Auschwitz, Cilka dosește mâncarea și le-o împarte colegelor ei de baracă. Cumva îi părea rău că ea muncește la căldură și are mâncare mai multă, iar ele lucrează la mină.
Cu tot acest bine pe care îl face, Cilka speră că-și spală din păcatele de la Auschwitz. Se simte vinovată că nu putea face nimic pentru bietele suflete care erau trimise spre camerele de gazare.
Cilka îndrăgostită
La fel ca în Tatuatorul de la Auschwitz, și aici este o poveste de dragoste frumoasă între Cilka și Alexander, un ceh bun și inteligent. Tot se întâlnesc și se privesc prin lagăr, dar nu știe cine este. Era tot un deținut care avea o slujbă bună în administrație.
După ce ajunge în spital rănit, Cilka are grijă de el, desi un medic nu-i dăduse șanse de însănătoșire. Povestea de dragoste vă las pe voi să o descoperiți în carte.
Dar, desi îl pierde, deși o pierde pe Elena Gheorghievna și i-a pierdut pe toți cei pe care i-a iubit, Alexander a aprins un foc în ea.
Nu de furie, ci mai degrabă, parcă, de speranță.
Fiindcă niciodată nu a crezut că poate să se îndrăgostească după tot ce a pătimit. Ar fi fost un miracol, așa își spunea. Și acum s-a întâmplat.
Cilka liberă
Chiar și când aude că este liberă să plece din lagăr, ea tot se gândește la prietenele ei din spital, la Alexander, la colegele ei de baracă.
– Dar nu pot să plec așa. Sunt oameni pe care trebuie să-i văd.
Alexander. O să fie eliberat? Eliberat sub numele bărbatului mort. Cum o să-l găsească?
O doare pieptul, simte că o să explodeze.
Elena Gheorghievna, Raisa, Liuba, Elena, Anastasia și Margarethe – de-ar putea ajunge la ele… Trebuie să-și ia rămas bun.
Liberă… încă nu știe dacă este adevărat, poate că lumea e o altă închisoare mai mare, în care nu mai are nici familie, nici prieteni, nici cămin. Oare ce înseamnă această libertate a ei, acum, după atâția ani de lagăre, de la 16 ani prin lagăre.
Cilka supraviețuitoarea
Alternând planul prezent cu cel din lagărul de la Auschwitz, Călătoria Cilkăi nu m-a atras de la început. Dar într-o seară pur și simplu am citit ultimele 250 de pagini pe nerăsuflate. Adevărul este că te prinde, la un moment dat, această poveste pentru a afla ce se întâmplă cu Cilka, o adevărată supraviețuitoare din cele două lagăre.
Recomandare
Poveștile despre Holocaust și Gulagul rusesc te îngrozesc, sunt cele mai negre timpuri din istoria omenirii. Însă, te surprinde că oamenii totuși au o bunătate aparte, iar dragostea și prietenia i-au ajutat și le-a dat forță de a îndura, de a crede că vor fi liberi la un moment dat.
Călătoria Cilkăi de Heather Morris este un roman cu impact puternic despre supraviețuire, dragoste, prietenie, speranță și curaj. Heather Morris s-a documentat temeinic și cu minuțiozitate pentru acest roman, prezentând viața grea din Gulagul sovietic și creionând foarte bine personajele și poveștile lor.
Pingback: Tatuatorul de la Auschwitz recenzie – Dusă cu cartea
Pingback: Eu voi fi ultima - Nadia Murad, Jenna Krajeski – Dusă cu cartea 2021
Pingback: Cărți de citit în 2022 - Dusă cu cartea
Pingback: 20 de ani in Siberia - Anița Nandriș-Cudla - Dusă cu cartea 17 October 2022
Pingback: Recenzie În orchestra de la Auschwitz - Dusă cu cartea 2024
Pingback: Top cărți de citit în vacanță - Dusă cu cartea 2024