Povestea unui orfan | Pam Jenoff

Povestea unui orfan este o ficțiune despre război și Holocaust, inspirată dintr-o poveste reală; aflăm acest lucru abia la sfârșitul romanului, când Pam Jenoff ne prezintă de unde s-a inspirat pentru această dramă.

Despre Holocaust

Am observat că este un trend să scrii despre Holocaust, un moment din istoria umanității care nu trebuie uitat, pentru ce a însemnat în acel moment și care nu ar mai trebui să se repete. Mulți spun că prea se scriu multe cărți despre Holocaust, dar fiind atâtea povești ale oamenilor care au scapăt din lagărele de concentrare, cum să nu fie așa de multe cărți scrise despre această pată neagră din istoria lumii.

Desi cartea este denumită Povestea unui orfan, de fapt este povestea a două femei în timpul celui de-al doilea război mondial, o poveste despre prietenia dintre Astrid și Noa. Fiecare capitol este structurat după numele celor două, gândindu-te inițial care este legătura dintre cele două vieți zbuciumate.

Despre Astrid și Noa

Inițial aflăm despre Noa, o tânără olandeză de doar 16 ani, alungată de acasă de către părinți, după ce rămăsese însărcinată cu un soldat neamț. După ce naște, copilul este luat în așa numitul program Lebensborn; în multe dintre țările ocupate de naziști copiii femeilor făcuți cu soldații germani erau preluați pentru adopție pentru a crește natalitatea. Ulterior trebuie să plece din orfelinat și o găsim lucrând într-o gară. Aici găsește într-un vagon de tren o mulțime de copii, unii deja morți, care erau duși în lagăr. Fără să se gândească, ia unul dintre ei și fuge prin pădure, prin viscol. Este salvată de cineva de la un circ, circ din care face parte și Astrid.

Astrid este soția evreică a unui ofițer neamț, căsătorie care se încheie brusc datorită politicii naziste de a nu mai permite niciunui soldat neamț de a avea soții evreice. Nu are ce să facă decât să se întoarcă acasă. Familia ei este o familie de circari, dar nu știe nimic despre ei, casa este goală. Nu are ce să facă decât să accepte protecția altei familii de circari, unde redevine trapezistă, ceea ce era și în familia ei. Proprietarul circului o protejează ascunzând-o de fiecare dată pentru a nu fi descoperită și dusă în lagăr.

Pentru a fi lăsată să trăiască la circ Noa trebuie să se antreneze împreună la trapez cu Astrid. Inițial sunt două rivale, dar ulterior încep să se înțeleagă și să se ajute. Lui Astrid îi este teamă să nu fie descoperită că este evreică, dar și Noa are un secret – a mințit că bebelușul cu care a fost găsită este fratele ei care și el este evreu.

Mă apropii de sala de antrenament și fac o pauză, încercând să-mi alung spaimele. Deși m-am antrenat cu Astrid în fiecare zi, tot n-am dat drumul la frânghie și nu am reușit să zbor. Mă tot aștept să se dea bătută și să-mi spună să plec. Dar spune pur și simplu vino mâine.

Încă nu m-a dat afară. Dar mă tratează ca pe o pacoste, îmi arată clar că ar prefera să nu mă aibă în preajma ei și că mă tolerează numai până când voi pleca. Mă întreb de ce anume îi displac atât de mult. Pentru că sunt nouă și nu am talent?

Citind în continuare te întrebi de ce Povestea unui orfan, când de fapt este despre prietenia dintre cele două femei. Inițial îți pierzi răbdarea și interesul, ulterior te face din ce în ce mai curios să afli ce se întâmplă cu cele două prietene și cu acel copilul orfan.

Despre lumea circului

Lumea circului ne este prezentată cu atenție, creionând subtil poveștile de viață ale celor de la circ; nu așa de detaliat cum am fi dorit. Pentru a construi lumea din jurul unui circ, autoarea s-a inspirat din fapte reale. Se pare că au existat multe familii de circari în Europa care din păcate au fost epurate de nemți în timpul celui de-al doilea război mondial. A existat un anume circ care adăpostea evrei, unde a existat cu adevărat un cuplu cum este creionat Astrid și Peter.

Despre trenul cu bebeluși

Ceea ce m-a șocat a fost momentul găsirii acelui vagon de tren plin cu bebeluși evrei, smulși din brațele părinților lor și duși către lagărul morții. Este sinistru și plin de cruzime numai gândul la atâtea suflete pure și nevinovate, care nu au apucat să trăiască în lume. La sfârșit autoarea a mărturisit că pentru a transpune acea imagine a trebuit să-și imagineze în acel vagon propriii copii.

Cel mai aproape de mine stă un copil cu pielea cenușie și cu buzele albastre. Încerc să dau la o parte stratul de gheața de pe pleoapele lui, dar copilul este țeapăn și mort. Îmi trag mâna înapoi, examinându-i pe ceilalți. Cei mai mulți sunt în pielea goală sau sunt înfășurați numai într-o cârpă, despuiați de orice i-ar fi putut feri de gerul aspru. Dar la mijlocul vagonului, doi botoșei roz perfecți se înalță în aer, ridicați de piciorușele unui bebeluș în rest gol. Cineva s-a străduit să împletească botoșeii, ochi cu ochi, cusătură cu cusătură. Un geamăt îmi scapă printre buze.

Despre dragoste

Chiar dacă această poveste este din timpul războiului, există și povești de dragoste în ea. Dragostea dintre Astrid și clovnul circului – Peter – care nu ascultă de patronul circului care îi interzisese să pună în spectacol un număr denigrator pentru nemți. Și mai este iubirea dintre Noa și Luc – fiul primarului din orașul în care au penultima reprezentație. Iubirea le dă celor două femei speranță că vor trece peste momentele grele și vor fugi împreună cu iubiții lor.

Într-o altă viață nu ne-am fi cunoscut niciodată. Dar circul egalizează totul: indiferent de clasă, de rasă sau de proveniență, aici suntem toți la fel, judecați după talentul nostru.

Invitație la citit

Finalul romanului te surprinde puțin, când îți dai seama că de fapt nu a fost vorba de un orfan, ci de cele două femei care au orbitat în jurul acestuia. Finalul romanului m-a impresionat și se elucidează ce s-a întâmplat cu toate personajele din această dramă, autoarea făcând legătură dintre ultimul capitol și primul capitol al cărții.

Vă las să aflați și voi ce s-a întâmplat cu cele două femei și cu copilul salvat de Noa.

Cumpără online