Mofturi și dulcegării | Ioana Trif

Pe Ioana Trif o cunosc de la debutul ei cu cartea Omul a uitat că trebuie să moară. A continuat cu cea de-a doua carte Copilăria fermecată și acum a publicat un “crème de la crème”, Mofturi și dulcegării. Că este talentată, nu mai trebuie să spun pentru că reiese din cele trei cărți scrise. Dacă prima carte am citit-o înainte de pandemie, neștiind ce va urma, atunci când a venit, mi-am amintit de cartea ei. Este o carte cu un profund înțeles și dacă vă spun că Ioana are și studii de psihologie, atunci veți înțelege de unde vine acest har de a analiza profund ființa umană.

I-am luat Ioanei și un interviu, în care am vrut să-i aflu toate secretele, și zic eu că am reușit să satisfac curiozitatea tuturor. Vă invit să citiți acest interviu aici.

Mofturi și dulcegării

Este o carte care îți amintește de Invitație la vals a lui Mihail Drumeș, însă cu un final total neașteptat. Am citit fiecare pagină cu intensitate. De multe ori am avut un nod în gât și lacrimile stăteau ascunse în spatele pleoapelor. Este o carte care analizează drama războiului din sufletul supraviețuitorilor, a soldatului care revine de pe front mutilat interior și împietrit.

Adam este cel care a reușit să scape din ghearele morții prin sacrificiul suprem al unei femei. Nu doar că nu a reușit să treacă peste tot ce a văzut în război și despre care nu amintește niciodată, dar se învinovățește pentru ceea ce a făcut iubita lui. Le spune tuturor că nu a ajuns practic să se lupte cu inamicul, că rolul lui în acest război a fost neînsemnat, slăvind numele colegilor săi care și-au dat viața.

Pentru că sufletul acestuia este mult prea împietrit pentru a mai recunoaște dragostea, devine un scriitor adulat de femei și invidiat de toți bărbații. Relațiile lui sunt superficiale până când o întâlnește pe Cella, o Eva metamorfozată, perfectă, însă cu o minte foarte ageră.

Ea are un miros al ei, despre care cred că nici măcar nu știe. Miros de pământ ud și negru, cea mai încântătoare creație a lui Dumnezeu. Pământul… Și nu este doar atât, căci mirosul ei aduce a înflorit, liliac, zambile, regina-nopții, morcovi și ceapă la un loc. Roadele pământului…

Am putea spune că pentru Adam, Cella este ruptă din Mama Natură, femeia care posedă toate calitățile pe acest pământ. Doar că nu îndrăznește să-i reziste acestui farmec și se retrage pentru a visa la perfecțiunea ei, scrie o carte în care o pictează în cuvinte, o carte care îi va deschide cariera de scriitor de succes.

O revede pe Cella după un an de zile, numai că aceasta se căsătorise cu un Adonis al teatrului, un prieten din copilărie, care fusese alături de Cella în cele mai grele momente.

S-a căsătorit cu un zeu al scenei, care o adoră. Sunt făcuți unul pentru celălalt, de parcă ar fi sculptați de către un maestru priceput, precum Michelangelo.

Aș vrea să îl urăsc, dar este un om foarte bun. Ba mai mult de atât, este un adevărat Adonis. E frumos la trup și la suflet, cu mintea ascuțită.

Cella nu este doar frumoasă, ruptă din stele, dar este și foarte deșteaptă. După ce terminat Facultatea de Drept, doar pentru a demonstra ceva bărbaților din lumea în care trăia, își descoperă și talentul de a scrie, talent descoperit de Cezar, soțul ei.

Bineînțeles că Adam devine mentorul ei, iar o apropiere a celor doi poate duce la destrămarea căsătoriei Cellei și ruperea prieteniei cu Cezar. Ce a urmat, vă las pe voi să descoperiți în paginile acestei delicate cărți.

Adam pleacă din calea acestei iubiri care se “înfige” tot mai adânc în sufletul său și descoperă că femeia care-i salvase viața era total diferită de ceea ce cunoscuse el, ba mai mult avusese o iubire secretă. Ela era iubita băiatului preotului din satul în care locuia alături de părinți. Toată lumea o știa cât era de puternică, însă mulți credeau că nu este atât de apropiată de Dumnezeu. Adam vine să repare imaginea acestei femei cu statut de eroină și să-și arate aprecierea că este în viață datorită ei.

Ela îl iubea pe Dumnezeu, asta trebuie să știi dumneata, părinte. Credea că este un artist, un iubitor de frumos, iar noi nu L-am înțeles. Am creat, în mintea noastră, un monstru iubitor de sânge și durere, un zeu nedrept care pune femeia la pământ. Ea ÎL vedea astfel, nu ÎL concepea nici strict și nici adept al pedepselor. Dumnezeul ei era extraordinar, încât m-a făcut să ÎL iubesc. M-a învățat să Îi vorbesc, afară, în libertate, pe lângă copaci și flori. Eram rănit, dar o întâlnisem pe ea, deci planul era măreț și frumos conceput. Așa era ea și asta m-a învățat.

Personaje puternice

Ioana Trif a reușit să construiască niște personaje foarte puternice, femei demne de titlul Ioana d’Arc. Însăși Ioana este o femeie puternică, așa că am căutat cu interes în personaje trăsăturile ei. Bărbații sunt subjugați de frumusețea și inteligența lor, și nu fac decât să accepte tot ce acestea propun.

Asta se întâmplă și cu Cezar, când Cella îi spune că vrea să plece să vadă locul unde sora ei fusese îngropată, loc pe care aceasta refuzase zeci de ani să-l viziteze. Așa că Cezar se lasă intimidat de farmecul soției lui și îi lasă libertatea de a merge singură în acele locuri.

Pentru cei care nu o urmăriți pe rețelele de socializare pe Ioana, o să vă dezvălui un mic secret. Locul în care se duce Cella este un loc din România, deși pare de pe meleagurile irealului, Delta Dunării pe care Ioana a vizitat-o în timp ce scria la această minunată carte. Astfel că Ioana este și un ambasador al locurilor frumoase din România, pe care le transformă în tablouri pictate din cuvinte.

Retrasă într-un loc rupt de lume, aparent, Cella descoperă că sora ei, Dora, își aflase pacea eternă alături de sufletul ei pereche, și că destinul făcuse ca Marea să-și ia tribut iubirea celor doi. Le scrie părinților săi, cei care o veneraseră pe sora lor, o scrisoare emoționantă, plină de cuvinte înduioșătoare.

Am fost la cimitir, este frumos… Stau acolo, unul lângă celălalt, și miroase a nisip și a sare de mare. Le-am dus un buchet de floarea-soarelui și mac roșu. Nici nu mi-am simțit picioarele moi când am ajuns acolo. Nici măcar nu am simțit nevoia să plâng, mi s-a părut că este o revedere, și în niciun caz un moment de adio. Merg în fiecare zi, cu flori și voie bună, cu tot soiul de povești, pentru ea, minunata Dora mea.

Această călătorie o face pe Cella să conștientizeze rolul ei în această viață, dorește să lase cariera de avocat pentru că fusese doar un “moft”, simte că este total diferită de Cella care ajunsese în acel loc, iar reîntoarcerea ei îi va schimba viața.

Lansare Mofturi și dulcegării de Ioana Trif

Ce se va alege de mariajul ei, va rămâne cu Adam? La toate aceste întrebări vă las pe voi să descoperiți răspunsul, pentru că eu am rămas cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Aștept cu nerăbdare să-mi spuneți dacă v-a plăcut această carte, și să vedeți că “un moft” se poate transforma în “ceva dulce”.

Cumpără online