Interviu cu autoarea Ioana Trif

Întrebare: Cine este Ioana Trif din spatele cărților sale?

Ioana Trif: O întrebare destul de grea. Un om oarecare în care trăiesc mai multe lumi.

Î: De ce ai renunțat la cariera de psiholog/terapeut? Cu ce te ocupi în prezent?

I.T.: România nu este complet pregătită pentru adevărul din spatele psihologiei. Fie credem că este vorba despre conceptul de nebunie, pe care nu îl cunoaștem de fapt, fie că este vorba despre această dezvoltare personală, care este foarte la modă.

Psihologia este muuult mai mult. În domeniul privat se mai face ceva treabă, dar la stat este dezastru. Eu nu am reușit să-mi găsesc locul în practica românească, cu toate că am învățat o mulțime de lucruri.

În prezent mă ocup cu marea mea pasiune, cartea. Toată ziua bună-ziua sunt cu capul în cărți, în timpul serviciului și după el. Rareori simt că lucrez, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac, iar Libris este pentru mine un vis devenit o realitate continuă și constantă.

Î: Când ai simțit ca este timpul ca prima ta carte să iasă pe piața? Ți-a fost frică de critici?

I.T.: A fost complicat. Prima mea carte a văzut lumina intensă a unui foc. Am iubit-o foarte mult, dar eram adolescentă și am considerat că nu merită să existe. Evident după aceea m-am gândit numai la ea și mi-a părut rău. Într-o zi am depășit momentul, m-am apucat de scris și a plecat la tipar. Prietenii mei m-au păzit să nu ajung pe lângă foc cu această a doua carte și am reușit.

Nu mi-a fost frică de critici, mai rău decât mine nu se poate, deci, dacă am trecut acest hop, restul a dispărut.

Î: Ți-a satisfăcut așteptările apariția ei?

I.T.: Nu prea știu ce să spun, nu am avut așteptări. Este ca și cum ai da naștere, nu poți avea așteptări de la copil, până la urmă în spatele acestui proces ești doar tu. Mă bucur de existența lor, asta da și fac tot posibilul să crească frumos și să aibă viața lor.

Î: Ce trebuie să facă un autor pentru a-și aduce în față cartea mult muncită?

I.T.: Multe, foarte multe. Munca începe după ce cartea este gata, din păcate. Trebuie să fii expert în publicitate, să te dai peste cap, să păzești mediul online, să dai din mâini și din picioare continuu. Și să înveți să taci, chiar dacă este vorba despre munca ta.

Î: Ce a vrut Ioana Trif să transmită prin cartea “Omul a uitat că trebuie să moară”?

I.T.: Că omul își dă o importanță exagerată, că uită să trăiască și își bate capul cu tot soiul de nebunii care nu au importanță. Nu au importanță pentru el personal, pentru Univers nici atât. De asemenea, faptul că ia decizii pentru alte specii, pentru alți oameni, ba chiar și pentru Dumnezeu, este iar o bucățică pe care am atacat-o.

Î: Crezi că mesajul tău a ajuns la sufletul publicului tău cititor?

I.T.: Sunt sigură de asta, pentru că au ajuns mesajele la mine. Vorbesc despre cei care au înțeles exact ce am vrut să zic, de unde am concluzionat că am zis cât de cât bine, dacă s-a înțeles. Asta contează și mă bucură.

Î: Fiind cititor al cărții tale, aș putea spune despre ea ca abordează subiectul karmei: tot ce faci rău ți se va întoarce înapoi. Având în vedere că personajul tău principal a supraviețuit, se datorează protecției acestui animal totem reprezentat de lup?

I.T.: Da, i se datorează lui. Dar personajul meu a supraviețuit doar din cauza rolului de martor. Cineva trebuie să spună mai departe, dar nu este o muncă ușoară și de multe ori nicio bucurie. Solitudinea martorului este pedeapsa, dar lupul va putea echilibra lipsurile aparente. Totul va depinde de ea, dacă va înțelege că trebuie să găsească echilibrul.

Î: Cum a luat ființă a doua carte “Copilăria fermecată”?

I.T.: Aici lucrurile sunt mai simplu de explicat. Am fost un copil de oraș, care a suferit din lipsa “țării”. Toată lumea mergea la țară, la bunici, la grădină, la animale, eu nu aveam unde să merg. Și mereu mi-am dorit asta. Așa că acel univers feeric a luat ființă în sufletul meu și s-a așternut pe hârtie. Mi-a adus tare, tare multă fericire și liniște această carte. Personajele sunt frumoase și trăiesc atât de departe de mizerie încât au o putere inimaginabilă.

Î: Mi-ai mărturisit că nu are legătură cu propria copilărie și că totul este imaginația ta. Cum poate o persoană care nu și-a trăit copilăria la țară, la bunici, să vorbească atât de frumos doar din imaginație?

I.T.: Asta este întrebare pe care o primesc de la toată lumea, dar nu am răspuns.

Î: Cum a primit publicul cititor cartea ta?

I.T.: Foarte bine, lumea a fost încântată de lumea mea. Este o carte pentru cei mari, mici și mijlocii, un refugiu al minții. Cititorii s-au bucurat, s-au relaxat și s-au distrat, cartea a făcut pentru ei ceea ce face și pentru mine.

Î: Consideri că un autor ar trebui să se adreseze doar unui anumit public cititor? Adică le poți face bine pe toate? Personal am fost plăcut impresionată de trecerea ta de la romanul de ficțiune la cel pentru copii. Bine, este o carte pentru toată familia.

I.T.: Un autor, din punctul meu de vedere, scrie ce i se dictează din adâncul său, nu din public. Reluăm discuția după cea de-a treia carte care iese la începutul lui februarie? Te întreb pentru că și ea va fi altfel decât cele două de până acum.

Î: Ai colaborat cu două edituri diferite. S-a simțit acest lucru și în vânzarea cărților?

I.T.: Sincer nu, dar prima a avut parte de lansare, așa cum trebuie, Copilăria s-a născut în mijlocul pandemiei, dar nu am vrut să o mai țin, nu se știe când ne revenim.

Î: Poate un autor care a scos două cărți să trăiască doar din asta? Oamenii cred că odată ce ai scos două cărți trebuie să-ți lași jobul și să te ocupi doar de asta. Este tentantă această variantă?

I.T.: Am să mărturisesc că am râs bine la această întrebare. Răspunsul este nu, sub nicio formă nu. Nu vreau să spun cât au “produs” pentru mine aceste cărți, deoarece suma are un minus în față. Sigur că marea mea dorință ar fi să trăiesc din scrisul cărților, dar pe lângă asta ar trebui să câștig la loto, să primesc o moștenire babană sau ceva de acest gen.

Nu știu cum merge treaba în alte țări, la noi autorii trebuie să finanțeze, să facă publicitate, să plece capul și să scrie de drag. Ei nu există în varianta hobby.

Î: Ce proiecte ai in curs?

I.T.: “Mofturi și dulcegării” (Recenzie aici) pleacă la tipar săptămâna viitoare, am în plan deja partea a doua pentru ea, partea a doua a copilăriei și un proiect fantasy. Vedem ce iese, care iese, ce se întâmplă mai departe.

Î: Este diferită cea de-a treia carte de cele două apărute?

I.T.: Da, este în totalitate altceva. A pornit ca o poveste de dragoste, dar s-a sfârșit ca o poveste de iubire de sine. Mai multe nu știu să spun, mai degrabă îmi vei spune tu în curând.

Î: Ce stil ai abordat în această carte?

I.T.: Sincer nu știu să îți răspund.

Î: Ești mulțumită de evoluția personajelor? Mărturiseai că: “A început bine și s-a terminat prost”.

I.T.: Sunt foarte mulțumită pentru că și-au urmat calea, chiar dacă la sfârșit lucrurile nu au ieșit așa cum și-au dorit. Dar până la urmă așa este viața, nu merge totul așa cum vrem și trebuie să ne adaptăm.

Î: Faptul că ai apărut și pe YouTube te-a ajutat ca și imagine?

I.T.: Sunt la început cu partea de filmulețe, deocamdată nu mă pot pronunța. Dar am să mai încerc, vedem ce se conturează. Nu se știe niciodată.

Î: Un gând pentru cititorii tăi?

I.T.: Cititorii mei sunt absolut spectaculoși și îi ador. Sper să le placă ce am pregătit și le mulțumesc pentru tot. Fiecare cuvânt bun aduce după sine o bucurie greu de descris, ba chiar imposibil.

Ioana Trif este un om blând și cu un suflet frumos. Doar citind cartea ei despre copilărie îți vei da seama cum este ea: calmă, tandră și bună ca pâinica bunicii din poveste. A fost prima mea colaborare pentru recenzia de carte românească, contemporană, și de aceea poartă un loc special în sufletul meu. Sper să ajungă acolo unde își dorește, iar pe voi vă invit să o urmăriți pe YouTube, Facebook, blog.

Mai jos aveți recenziile celor două cărți ale Ioanei Trif