Pentru ca Ioana Trif, autoarea cartii Omul a uitat ca trebuie sa moara, este foarte talentata, a mai scris o carte. Copilaria fermecata este o carte in care copiii care si-au trait copilaria la tara, alaturi de bunici, se vor regasi. Cei care nu au avut acest noroc vor descoperi o lume minunata, de basm. Ioana este un maestru de ceremonii, care ne invita la spectacolul bucuriei, veseliei si al cunoasterii obiceiurilor strabune.
Actiunea cartii se petrece intr-un taram de vis, specific maramuresean, un loc binecuvantat de Dumnezeu nu doar cu o vegetatie bogata, ci si cu oameni cu suflet mare care-si pastreaza cu sfintenie obiceiurile strabune. Omul traieste in comuniune cu natura si fiecare lucreaza in beneficiul celuilalt.
Gruia si Novac

Gruia si Novac, gemeni cu parul balai si ochi de culoarea cerului senin, sunt niste nepoti rasfatati de bunicii lor, insa la care nu gasim obraznicia unor copii din ziua de astazi. Desi parintii ii iubeau nespus si ar fi dat orice sa le fie alaturi, au inteles ca universul gemenilor este casa bunicilor si au decis sa-i lase sa se dezvolte armonios in viata la tara.
Isi adorau parintii si fusesera fericiti la oras impreuna cu acestia, mai ales cat fusesera foarte foarte mici, insa locul lor era la tara. Din fericire, adultii intelesesera repede ca ei nu erau oameni de oras, asa ca la cinci ani se mutasera la bunici. Le era dor de parinti si se bucurau tare de prezenta lor, insa nu exista pentru ei fericire mai mare decat in casa bunicilor. Acolo avea loc magia.
Bunica
Deoarece bunica fusese invatatoare in sat, se ocupa de educatia celor mici si le insuflase atat ea cat si bunicul dragostea pentru citit. Era o femeie care facea magie in bucatarie, dar si in gradina ei cu zarzavaturi. Acestea nu cresteau daca nu le vorbea si nu le ingrijea cum numai ea stia. Ce mai era de neinteles, era limbajul pe care aceasta il avea cu animalele, cu pasarile si mai ales cu pisica ei tarcata, Tili.

Bunica fusese invatatoare in sat pe cand era tanara si toata lumea isi scotea palaria in fata ei. Toti vorbeau despre felul sau extraordinar de a fi, despre blandetea si frumusetea sufletului ei. Si gemenilor le placea sa faca teme cu ea, intelegeau tot ce le explica si ii mangaia frumos pe crestet de fiecare data.
Bunicul
Bunicul, un om respectat de toata lumea din sat si iubit atat de gemeni cat si de ceilalti, este cel care comunica cu animalele intr-un fel nestiut de nimeni, dar si cu natura. Este cel care gaseste momentele de liniste si contemplatie in inima naturii, si cel care primeste raspunsuri la cele mai grele intrebari.
Pentru ca respecta animalele si locul lor in universul creat de Dumnezeu, bunicul nu le chinuie atunci cand merge la moara sa macine faina, nu-l da afara din casa pe gascanul Lancelot si nici pe prietenul lui cel mai bun Mos Ros, un catel care fusese salvat de dragostea infinita a bunicului, iar numele lui fusese ales pentru ca “boala” cu care fusese diagnosticat sa nu-l gaseasca pana la adanci batranete.


Bunicul era sufletul satului, dar mai ales suletul lor. (…) Se mai puneau si la table si sah. Bunicul era corect si ii invatase sa castige pe merit. Alteori chemau si alti copilasi sa se joace cu ei si cu bunicul, iar el nu se supara deloc. Avea multi prieteni, ii placea sa aiba mereu curtea plina de oameni, de zambete si voie buna. (…) Nimeni nu avea nimic de zis de rau, pentru ca era painea universului.
In ograda bunicilor gaseau tot felul de animale si pasari. Toate traiau in intelegere cu bunicii. Animalele nu erau taiate ci le lasau pana imbatraneau si mureau de moarte naturala. Atunci cand una din ele se imbolnavea, era tratata cu cea mai mare grija si se facea tot ce era omeneste. Animalele simteau dragostea bunicilor si a gemenilor si nu se temeau in compania lor.
Bunicul ii invatase pe gemeni cum sa linisteasca un animalut speriat si astfel gemenii au venit dintr-o excursie cu un catelus, pe care il gasisera alaturi de mama lui, morti de foame si de frig, numindu-l Baronul. Pentru ca mamica lui se pierduse si isi cautase puiul dupa ce gemenii il salvasera si l-au luat cu ei la bunici, catelusa il cautase peste tot, iar gazda la care statusera in vacanta le-a sunat parintii si au adus-o si pe ea. Curtea bunicilor era mereu deschisa pentru orice animalut si astfel Lizuca a devenit un locuitor permanent aici.
Nu doar animalele erau respectate ci si stramosii si sarbatorile strabune. Astfel ca “Ziua mortilor” si “Somnul soarelui” aveau insemnatate in comunitatea din care faceau parte si fiecare se pregatea corespunzator pentru a sarbatori. Initierea in “cultul mortilor” era foarte importanta pentru bunica, deoarece asa reuseste sa comunice cu sufletele plecate pe alte meleaguri. Gemenii descopera si ei cat este de important acest obicei si cand vor fi mari, vor respecta si ei cu sfintenie aceste obiceiuri.
Fiecare anotimp este celebrat asa cum trebuie, iar bunicii marcheaza debutul fiecaruia intr-un stil de sarbatoare.
Primavara este celebrata prin salutul dat ghiocelului si alungarea gerului prin “batai de ciumag”, vara este sarbatorita cu voie buna si frecvente bai la rau, toamna cu feluritele ei culori este sarbatorita prin facerea vinului si a retetei ascunse de zacusca, iar iarna se celebreaza prin sarbatoarea soarelui care trebuie sa se odihneasca, dar si prin bucuria de a merge la derdelus impreuna cu bunicii si parintii.
Timpul trecuse iute de tot, dar li se promisese ca aveau sa mai repete experienta, fara doar si poate! Si numai asa fusesera de acord sa plece catre casa, Erau cu totii asa de inghetati ca nu mai simteau mare lucru, dar toate astea nu contau. Aveau sa se incalzeasca imediat!

Pentru ca Ioana Trif are o pisicuta pe nume Matka, i-a rezervat si ei ultimul capitol al cartii. Speram ca pe viitor sa o regasim printre personajele principale dintr-o alta carte.
Bunica le spusese gemenilor ca pisicile sunt cele care isi aleg stapanii, asa ca intr-o vacanta intr-un taram bulgar sau sarbesc, acestia au gasit o pisicuta pe care au numit-o Matka. Parintii nu au fost foarte incantati ca au scos ilegal aceasta pisicuta pe la granita, insa bunicii impaciuitori i-au indemnat sa nu-si mai minta niciodata parintii, si au primit-o in ograda lor cea mare pe noua pisicuta.
Patrunde si tu in Copilaria fermecata a Ioanei Trif si construieste-ti una la fel de frumoasa!
Pingback: Concurs!!! Puteti castiga cartea Copilarie fermecata scrisa de Ioana Trif
Pingback: Cum lucram cu copiii de acasa? – Dusă cu cartea
Pingback: Cărți bune de citit de Crăciun – Dusă cu cartea
Pingback: Omul a uitat ca trebuie sa moara | Ioana Trif – Dusă cu cartea
Pingback: Interviu cu autoarea Ioana Trif
Pingback: Mofturi și dulcegării de Ioana Trif – Dusă cu cartea
Pingback: Cărți de citit în 2022 - Dusă cu cartea