fbpx

Biblia si fantomele sale | Didier Dumas

Biblia si fantomele sale de Didier Dumas

Despre Didier Dumas am aflat in cartea Ma dor stramosii si am fost impresionata de analiza acestuia asupra mitologiei biblice si patologia bolilor nevrotice ale copiilor. Analizand primele unsprezece capitole ale Genezei (Facere – Turnul Babel, de la Adam si Eva pana la Noe) ni se aduce la cunostinta faptul ca pastrarea secretului greselilor parintilor se transmite timp de 3 – 4 generatii. Astfel Cain fiind primul care mosteneste greseala parintilor, prin teoria fantomei elaborata de Nicolas Abraham.

Analiza lui Didier Dumas pe textele ebraice ale Vechiului Testament este mult mai apropiata de adevar in comparatie cu traducerile larg raspandite, care denatureaza interpretarea acestor texte. Astfel teoriile elaborate de autor timp de un deceniu, lucrand cu copii nevrotici, erau deja schițate în Geneza.

Asa cum in Coran, Dumnezeu are mai multe atribute, asa intalnim si in scrierea textelor ebraice . Astfel ca Elohim si IHVH sunt doua dintre acestea. Probabil ca traducerea ecumenica a scos aceste denumiri deoarece nu a vrut sa se ajunga la o traducere gresita a lor, de catre cei care nu au studii de specialitate sau de catre cei care vor o denigrare a textelor biblice. Cartea de fata analizeaza traducerea ecumenica a Bibliei si traducerea lui André Chouraqui, un savant si un scriitor francez-algerian-israelian foarte cunoscut.

Vazand pe Adam ca risca o pustietate spirituala, Dumnezeu hotaraste sa-l adoarma si sa o creeze pe Eva (cea vie), pe care o scoate din corpul suflului (spiritual) si nu din corpul fizic al lui Adam, asa cum lasa sa se inteleaga Chouraqui, deoarece interpretarea cuvantului tsela inseamna nu numai coasta ci si parte, adica partea alaturata unui loc in care este inscrisa prezenta divina.

Inzestrandu-l pe Adam cu un ajutor “pe masura” statutului sau de descendent divin, Dumnezeu ii transmite, in realitate, doua lucruri: pe de o parte vorbirea, pe de alta parte autonomia, adica posibilitatea de a-l parasi pe El sau, pentru a ramane la text, de a-si abandona tatal si mama. Acesta este motivul pentru care Eva este prezentata drept ajutorul sau in a vorbi sau cea care ii este alaturi in vorbire.

Sexualitatea nu numai ca este dependenta de vorbire, prin care se expima, dar, mai ales, ea exista, desi mai putin evident, in limbajul pe care si-l construieste. Psihanaliza dovedeste acest lucru in fiecare zi: absenta unei informatii sexuale adecvate in periada de inceput a copilariei se afla la originea tuturor tulburarilor de personalitate care, la varsta adulta, se manifesta prin nevroze, perversiuni sau psihoze.

Dupa ce au mancat din pomul cunosterii binelui si raului lui Adam si Eva li s-au “deschis ochii”. Interpretarea care i se da acestui text nu se refera la rusinarea pentru goliciunea trupurilor, ci la deschiderea lor asupra realitatii interioare a fiintei.

“Nu, nu veti muri! Vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste dumnezei.” ii spune sarpele Evei. Daca nu sesizam sensul acestor vorbe, nu putem intelege de ce sexualitatea este prezentata in acest mit ca fiind poarta catre Cunoastere. (…) Nuditatea pe care o sarbatoresc Adam si Eva nu este cea a pielii, ci a energiilor vietii mascate si acoperite de piele. Nu este vorba de nuditatea lor exterioara, ci de nuditatea interioara, cea a sufletelor care le-au fost create in a sasea zi.

Astfel ca riscul pe care si-l asuma barbatul si femeia, gustand din fructul oprit, este acela al acceptarii mortii. Astfel interpretat mesajul patern este: ” Daca vrei sa ai acces la cunoasterea binelui si raului, va trebui sa accepti sa fii muritor.”

Procesul cresterii nu necesita o stiinta speciala, un cod dupa care sa te ghidezi, si depinde doar de capacitatea parintilor, iar nasterea la varsta adulta , dupa ca ai dobandit experienta sexuala, este capacitatea de a te cunosidera muritor si de a dobandi o minima cunoastere a fragilitatii propriului corp, si a mijloacelor prin care iti poti asigura supravietuirea.

Or, in mitul de fata, aceste minime invataturi simbolizeaza, de fapt, Cunoasterea. De indata ce Adam si Eva gusta din fructului Pomului si si-l insusesc, acesta devine ceea ce simbolizeaza el in toate culturile: succesiunea generatiilor si arborele genealogic.

Prin aparitia celor doi copii, Cain si Abel, Didier Dumas incepe sa explice aparitia psihozei. Doarece cuvintele Evei “Am capatat un om cu ajutorul Domnului.” duce la nasterea unui copil care nu va cunoste importanta si implicarea in momentul creatiei a unui copil, a tatalui sau. Cain il recunoaste drept tata doar pe Dumnezeu si doar lui vrea sa-i intre in voie prin ofrandele pe care le face, vrea sa-i intre in gratie doar lui si nu lui Adam. Cain inseamna ceva fabricat sau posesiune, pe cand Abel inseamna nimicul, aburul in ebraica. Astfel ca se interpreteaza lipsa de cunoasterea a Evei care-l considera pe Cain produsul gratiei divine care a facut-o femeie, un produs al propriului corp si il considera exclusiv proprietatea ei. Astfel ea ii pune numele si nu Adam, asa cum va face cu Set. La nasterea lui Abel, Eva nu mai simte nimic, ci doar repeta actul nasterii, nu mai simte ceva deosebit.

Abel il incarneaza astfel pe copilul-accident, copilul rusinii, copilul nedorit care, nefiind niciodata conceput in vorbe si intr-un proiect, deranjeaza ordinea stabilita. Este cel caruia i se tainuieste existenta: nimicul, tapul ispasitor sau schizofrenicul. Prezentati astfel, drept primii doi psihotici ai planetei, Cain si Abel sufera amandoi de “forcluziunea Numelui-tatalui”. Nici unul, nici celalalt nu au fost conceputi dupa asemanarea lui Adam, in dorinta si in numele lui.

“Cand Adam era de o suta treizeci de ani, i s-a facut un fiu dupa chipul si dupa asemanarea lui si i-a pus numele Set. Dupa nasterea lui Set, Adam a trait opt sute de ani; si a avut fii si fiice.” Biblie

Faptul ca nici Cain si nici Abel nu sunt mentionati in descendenta lui Adam, face ca ei sa fie prezentati ca fiind doi copii privati de tata. Astfel ca de dragul tatalui si pentru ca isi cauta un tata in imaginea lui Dumnezeu, Cain il va omori pe Abel. Cuprins de o “criza de nebunie” el nu mai poate gandi, vorbi cu fratele sau, sau sa-si stapaneasca actiunile. Corpul este cel care vorbeste in locul lui si astfel il determina sa-si uite filiatia divina si limbajul.

Suferind pentru ca Dumnezeu a privit cu placere ofranda fratelui sau si nu pe a sa, Cain este bolnav de gelozie. Dar aceasta gelozie cauzata de privarea lui de tata il face incapabil sa isi stapaneasca emotiile si ii dezvaluie suferinta.

Desi interpretarea lui Freud lasa de crezut ca, Cain este gelos pe fratele sau Abel, Freud suferind toata viata de moartea fratelui mai mic, nascut cand el avea optsprezece luni. Francoise Dolto, o alta psihanalista de renume, arata ca dorinta de a-l elimina pe mezin nu este naturala, dupa ce a studiat comportamentul mai multor copii.

Intr-adevar relatia primului nascut cu fratele mai mic depinde, in primul rand, de modul in care parintii vorbesc despre acest lucru. Daca ei nu sunt capabili sa stabileasca locuri diferite pentru cei doi copii, cel mare nu si-l va gasi pe al lui, ceea ce il va traumatiza.

Dumnezeu, ca un tata iubitor, nu-l omoara pe Cain sau lasa ca el sa fie ucis de cineva, ci l-a insemnat ca oricine il va gasi sa nu-l omoare.”Daca va omori cineva pe Cain, el sa fie razbunat de sapte ori.”(Biblie) Astfel Cain este parintele fundamentalismului, terorismului si al vendetei prin prisma crimei pe care a infaptuit-o.

Cain apare astfel, daca ne raportam la epoca in care a fost scris acest text, drept instigatorul legii talionului, aceea a clanurilor si a etniilor prin transmitere matriliniara.

Astfel ca fantoma stramosului care a infaptuit crima se transmite timp de sapte generatii pana la Lameh, care delireaza zicandu-i sotiei sale: “Am omorat un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataile mele. Cain va fi razbunat de sapte ori, iar Lameh de saptezeci de ori cate sapte.” Lameh nu infaptuise nici o crima, ci stramosul lui Cain care acum il bantuie si astfel ia asupra lui aceasta crima. Astfel crima va fi generalizata pe pamant, iar acest lucru va duce la peseapsa lui Dumnezeu prin potop.

Didier Dumas spune ca ordinea sociala este determinata de ordinea familiala, prin trasmiterea filiatiei. Prin crima lui Cain sunt prezentate procesele distructive care pot submina o civilizatie pana la disparitia ei. Fantoma lui va da nastere unor asasini, unor dictatori si unor fundamentalisti, care in numele lui Dumnezeu si de dragul puterii isi vor ucide fratii, iar Biblia incrie astfel “greseala paternala” in sfera efectelor sociale si colective.

Copiii autisti se afla aici pentru a face dovada impasurilor noastre, a greselilor noastre in sens biblic al cuvantului, a neputintei noastre de a ne asuma ca fiinte ale limbajului. Si, atunci cand aceasta neputinta de a vorbi se refera la sex si la moarte, asa cum enunta Biblia, in mod incontestabil ea va avea efecte nefaste care vor dainui de-a lungul a cel putin trei sau patru generatii.

O carte care iti va deschide ochii asupra multor teme precum: pacatul, homosexualitatea, autism, nevroze si psihoze pe care le mostenim.

Poti cumpara cartea dand click pe unul din link-urile de mai jos:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: