Interviu cu autorul Paul Pufan

Întrebare: Cine este Paul Pufan, autorul romanului Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate? Activezi în domeniul literar sau este pură pasiune?

Paul Pufan: Aceasta este o întrebare complexă. Voi oferi un răspuns strict legat de concepția mea asupra muncii ca și ramură a vieții. Aleg să fac acest lucru pentru că a publica o carte este o muncă, iar acest interviu este datorat scrierii mele. Sunt un om care nu își găsește satisfacția în domeniile profesionale atinse până în prezent. M-am format ca psihoterapeut, activez în domeniul medical și scriu în puținul timp liber rămas.

În general munca este o necesitate, nu o plăcere. Lucrăm pentru a supraviețui sau pentru a compensa un gol personal.

Am descoperit domeniul literar din pură plăcere și nu din considerente financiare. Însă chiar și această plăcere a început să-şi arate colții spre final, în momentul în care s-a metamorfozat din hobby în muncă.

Î: Cum a luat viață subiectul romanului Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate?

P.P.: Scheletul romanului a fost conturat în urmă cu mulți ani. Apoi după aproximativ un deceniu am luat decizia să refac povestea alterând-o pe alocuri și în același timp să îmi valorific imaginația prin acest act creator.

Totul a pornit ca un hobby.

Î: Cum este “în pielea unei femei”? Cum a putut un bărbat să transpună în cuvinte tot ce se află în sufletul unei femei? Și nu doar în pielea unei singure femei, pentru că atât Ashley, Stephanie, Kalliste, cât și Julia Jane sunt total diferite și foarte amplu construite.

P.P.: Probabil sunt un bun observator. Pe de o parte pregătirea mea ca psihoterapeut m-a ajutat, analizând o varietate de persoane; în plus sunt un tip foarte empatic.

Pe de altă parte viața a făcut în așa fel încât m-am trezit constant prin cercuri dominate numeric de femei: în liceu, la facultate, la fiecare masterat 80-90% erau femei, iar în prezent la locul de muncă sunt din nou înconjurat majoritar de femei.

Totuși nu mi-a fost ușor să creez personajele. Pe Kalliste si J.J. le-am creionat mai cu spor. Kalliste este echivalentul feminin al lui Mark în sensul unei prezențe extrem de atrăgătoare; în ea am investit ce mi-am imaginat mai frumos. Iar J.J. este ca ceaun în care am aruncat părțile comice, intrigante, enervante și/sau nelalocul lor.

Î: Este lumea bogaților din romanul tău o lume snoabă?

P.P.: Majoritatea personajelor principale și secundare nu le-aș caracteriza astfel; mai degrabă cercurile sociale prin care se învârt sunt presărate cu snobi.

Î: Așa cum am zis și în recenzia mea, am impresia că ai locuit mai mult timp în Marea Britanie. Așa este?

P.P.: Nu am locuit în UK însă am vizitat de mai multe ori regiunea; o dată chiar am fost nevoit să-mi prelungesc vacanța și am avut plăcerea de a sta într-un mediu tipic englezesc.

Iar referitor la unele detalii, m-am documentat sperând că-mi voi putea prezenta cât mai bine viziunea.

Î: Cum au fost construite personajele masculine? Mărturisesc că la început m-a intrigat Nate și vicleșugul lui de a o ține pe Ashley lângă el, însă Mark este de-a dreptul… surprinzător!

P.P.: Am construit cei doi frați în așa fel încât fizic să semene unul cu celălalt, dar în același timp mi l-am imaginat pe Mark eclipsându-l pe Nathaniel.

Am știut de la început care va fi drumul parcurs de Mark în carte, personajul său fiind unul principal. Nathaniel, în schimb, a avut parte de un traseu care a tot suferit modificări pentru a susține indirect povestea personajelor principale.

Î: Mark mi se pare un Dorian Gray al zilelor noastre și mi l-am imaginat tot timpul așa. Deși este un artist, acesta este o adevărată “cutie a Pandorei”. Felicitări pentru felul în care ai construit acest personaj!

P.P.: Îți mulțumesc pentru cuvintele alese.

Cum spuneam, am vrut să prezint prin Mark un ideal masculin pe o balanță alături de Kalliste ca ideal feminin. Cei doi poartă nume cu rezonanță mitologică care într-un fel îi caracterizează: Mark (“semn” în engleză)/Mars (Marte) – zeul războiului şi Kalliste/Callisto – o nimfă (frumoasă) care a ajuns printre stele. Ei sunt hibridele dintre sirene și iele de la începutul cărții. Cei doi sunt personajele mele preferate. Prin ei, pe alocuri, de-a lungul romanului, s-a făcut auzită și vocea mea.

Î: Ai adoptat un limbaj elevat în romanul tău, pe care nu oricine îl întrebuințează. Se adresează unui anumit public romanul tău?

P.P.: Limbajul poate fi, pe alocuri, o piedică pentru unii; însă dacă ai acces la internet, ai acces și la un dicționar.

Romanul se adresează tuturor persoanelor amatoare de povești, dramă, mister și romantism.

Î: Pentru că am fost puțin “surprinsă” de coperta romanului, iar titlul te duce cu gândul la altă categorie în care poate fi încadrat romanul tău, te rog să ne spui care este povestea coperții și a titlului.

P.P.: Coperta am ales să o înfățișeze pe Ashley (sau cel puțin este o metaforă la adresa acestui personaj); sticla de alcool în formă de craniu face aluzie la stilul ei de viață și la povestea dramatică.

Titlul este și el o metaforă: zborul fiind drumul străbătut de personajele/sufletele cărții şi acțiunile lor care depășesc granițele unor vieți banale; ca niște valuri care trec de limita prevăzută a unui țărm. În plus am folosit titlul şi la finalul unuia dintre capitole pentru a descrie trăirile deosebite ale protagoniștilor.

Î: Pot sufletele să zboare pentru a se regăsi unele pe altele? Crezi în predestinare?

P.P.: Eu cred în ceea ce este palpabil; dar asta nu înseamnă că neg existența destinului.

Într-o poveste orice este posibil.

Î: Știu că ți s-a mai pus întrebarea aceasta, însă aș vrea să revin asupra ei. Crezi că ar mai putea exista și un al doilea volum? Te întreb asta, pentru că sunt nenumărați autori care lasă o portiță, în cazul în care romanul ar avea succes și publicul ar cere și volumul al doilea.

P.P.: Ar mai putea exista un al doilea roman şi un al treilea ş.a.m.d. . Stau bine la capitolul imaginație.

Ca orice autor, m-aș bucura ca romanul sa aibă succes. Însă nu voi scrie o continuare. Consider încheiat acest fir epic. Sunt mulțumit de rezultatul final şi nu vreau să tulbur structura cărții.

Î: În al doilea rând, s-a dovedit că al doilea volum nu a fost la nivelul primului și publicul a fost dezamăgit de rezultat. Te-ai gândit și la asta când ai zis nu?

P.P.: Nu. Pur şi simplu simt că ce am avut de inserat în carte am inserat. Iar dacă există neclarități sau dorința unui cititor de a descoase mai mult un personaj, voi răspunde cu drag întrebărilor. În același timp consider că anumite detalii nescrise lasă loc imaginației celui care citește.

Î: Ce proiecte de viitor literar are Paul Pufan?

P.P.: Am început să lucrez la un al doilea roman. Va fi încadrat tot la beletristică.

Paul Pufan este cel mai discret om pe care l-am cunoscut. Poate experiența lui de terapeut l-a modelat așa, însă pe mine m-a impresionat felul lui de a fi. Așa cum i-am spus, este misterios ca Mark din Nețărmuritul zbor al sufletelor desfrânate. Îmi doresc ca romanul lui să aibă succesul pe care-l merită și aștept ca planurile lui de viitor să se materializeze într-un roman la fel de bun ca și primul.