Tatuatorul de la Auschwitz | Heather Morris
Tatuatorul de la Auschwitz | Heather Morris

Tatuatorul de la Auschwitz | Heather Morris

Sunt sute, chiar mii de cărți de ficțiune despre Holocaust, iar această carte este una pe care ai vrea să o citești.

Tatuatorul de la Auschwitz este povestea lui Lale care s-a îndrăgostit de o fată atunci când îi tatua numărul pe braț la intrarea în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. După cum aflăm chiar de la Heather Morris, Lale a dorit să aflăm povestea de dragoste dintre el și Gita, să aflam de ce a ales să fie Tätowierer.

Supraviețuire

Primele gânduri când a ajuns în lagăr au fost de supraviețuire. Lale se temea că va fi greșit înțeles, că va fi considerat un colaboraționist datorită colaborării cu germanii, așa cum a fost considerat un alt personaj din carte; de aceea a decis să-și spună povestea.

Lale își face un jurământ. O să supraviețuiesc până o să plec din locul ăsta. O să ies de-aici liber. Dacă există iad, să-i văd pe criminalii ăștia arzând în el.

Lale, pe numele adevărat Ludwig Eisenberg, a ajuns în lagăr în primul transport de bărbați din Slovacia către Auschwitz pe 23 aprilie 1942 si tatuat cu numărul 3 2 4 0 7. Lagărul de concentrare avea clădiri deja terminate, dar, după cum a descoperit chiar el, se construiau foarte multe asemenea barăci; se pare că ei si prizonieri ruși erau cei care trebuia să le construiască în continuare.

Tätowierer

Știa și limba germană și asta l-a ajutat să înțeleagă ce vorbesc germanii în tabăra. A observat că anumite persoane din lagăr erau privilegiate, dormeau separat, aveau mâncare “mai bună”. Cu gândul la supraviețuire, a acceptat slujba de Tätowierer, chiar dacă asta însemna să înțepe bărbați și femei până la sânge pentru a le tatua un număr verde-albăstrui care le va rămâne toată viața impregnat în piele.

Tot timpul trebuia să poarte cu el servieta în care își ținea ustensilele. Dacă era oprit, servieta îl salva – doar spunea “Politische Abteilung” și era lăsat în pace. Era un umil slujitor al SS, sub protecția Secției politice.

Ajunge să cunoască toate ororile lagărului, de la uciderea de plictiseală a unora dintre ei de către ofițerii SS, până la dubele morții în care erau arși oamenii, terifiantele camere de gazare și crematoriile.

Tatuatorul de la Auschwitz

Tatuatorul de la Auschwitz nu suna bine, dar Lale acceptă acest post, chiar dacă i s-a părut macabru și dureros să-și înțepe semenii cu numere pe brațe. De fiecare dată când sosea un transport trebuia să fie la postul său. Nu i se permitea să-și ridice privirea, nici către germani, nici către oamenii pe care îi tatua. Dar într-o zi reușește să o surprindă pe Gita, o tânără poloneză, pe numele ei adevărat Gisela Fuhrmannova.

– Bravo, îi șoptește el, apucându-se să tatueze restul de trei cifre – 562. Când termină, îi ține brațul o clipă mai mult decât era necesar, privind-o în ochi. Zâmbește slab, chinuit. Ea îi răspunde cu un zâmbet și mai slab. Ochii ei dansează în fața lui. Privindu-i, inima lui pare că se oprește și totodată începe să bată pentru prima oară, bubuind, aproape amenințând să-i sară din piept. Se uită în jos și pământul i se clătina sub picioare.

Munca lui Lale este sinistră, dar îi aduce și beneficii. După ce ajunge tatuatorul principal, este mutat din barăcile comune într-o cameră separată, primește mâncare mai bună și mai multă, pe care o dosește și o dă foștilor lui colegi de baracă. Ulterior, intră în legătură cu doi muncitori liberi aduși din satele vecine să muncească în lagăr. Își dă seama că poate să obțină de la ei mâncare mai bună, inițial cârnați pentru foștii colegi, apoi ciocolată pentru iubita lui și prietenele ei; la schimb, el le dă bijuterii și pietre prețioase, rămase de pe urma deținuților ajunși în lagăr.

Se împrietenește cu un grup de romi aduși în lagăr, le împarte și lor mâncarea suplimentară și se joacă cu copiii lor, stă la povești cu romii. Într-o zi este trezit de zgomote și își dă seama că nu o să-i mai vadă niciodată – sunt duși către camerele de gazare, ulterior la crematoriu.

Trăia cu spaima că va fi prins cu toate bijuteriile de sub saltea – așa se și întâmplă. Ajunge să fie dus într-o cameră de tortură, dar și aici are noroc. Îl recunoaște Jakub – un deținut căruia îi sugerase să “muncească” acolo pentru mai multa mâncare – era un evreu solid, căruia îi era mereu foame. Este “ajutat” de acesta, mai degrabă se preface că îl bate crunt; nu vrea să omoare un semen de-al lui; neaflând nicio informație de la el, germanii îl duc la muncă silnică – o muncă peste puterile celor din lagăr; cei care nu rezistau erau împușcați.

Are și aici noroc, este salvat de Cilka – o tânără de 16-18 ani – prietena lui Gita, o altă supraviețuitoare a lagărului, fiindcă a ales să trăiască colaborând cu germanii din lagăr. Își reia slujba de tatuator și supraviețuiește până la sosirea armatei ruse și desființarea lagărului. Finalul este brusc, arătând calea urmată de cele două personaje până la regăsirea lor în Bratislava.

Poveste de dragoste

Citind cartea m-a surprins cum în acest loc terifiant pot fi și povești de dragoste. Lale și Gita au o frumoasă poveste de dragoste, se întâlnesc pe ascuns, tot cu ajutorul lui Lale și a bunătăților aduse de către cei doi muncitori, care îi deschide multe uși.

A fost dragoste la prima vedere pentru el, astfel fiind determinat să supraviețuiască și să iasă din acest lagăr, dar împreună cu Gita.

Și îl întărește în hotărârea de a mai trăi o zi și încă o zi, o mie de zile, oricât va fi nevoie până va putea să-și îndeplinească promisiunea făcută Gitei: „Vom fi liberi să facem dragoste oriunde și oricând o să vrem”.

Tatuatorul de la Auschwitz o citești repede, vrând să afli ce se întâmplă mai departe. La sfârșitul romanului autoarea relatează cum Lale i-a înșirat povestea din lagăr în ultimii săi 3 ani din viață. O poveste tulburătoare despre Holocaust pe care vă invit să o citiți.

Ecranizare

Se pare că această carte va fi ecranizată într-un serial, drepturile de difuzare fiind preluate de Synchronicity Films. Serialul TV trebuia să apară în ianuarie 2020, dar încă nu a apărut pe micile ecrane.

Am căutat cartea pentru tine. Alege de unde vrei să o cumperi:

81 / 100

3 comentarii

  1. Aniela

    Nu stiam că va fi ecranizat. Bine de știut. Multumesc de info. Mi-a plăcut mult romanul, de altfel, îmi place tema Holocaustului. Am citit și continuarea “Călătoria Cinkăi”.

  2. Pingback:Cărți despre Holocaust (Guest Post) - De-ale Dianei

  3. Pingback:Calatoria Cilkai Recenzie – Dusă cu cartea

Lasă un răspuns

Drepturi de autor!

%d blogeri au apreciat: