SuperBlog – Lasă scânteia din tine să devină flacăra creației

Anul acesta a fost unul bun pentru mine în ciuda pandemiei care ne-a limitat întâlnirile cu prietenii și familia, sau călătoriile. Am citit mult și am participat la SuperBlog pentru prima dată.

Articolul meu nu are o structură bine definită, ci am lăsat ideile să curgă în timp ce am rememorat parcursul meu în Competiția SuperBlog.

Ce este SuperBlog?

Este o competiție în care întâlnești bloggeri cunoscuți și mai puțin cunoscuți. Este locul unde înveți cum să-ți dezvolți spiritul creativ, unde deadline este cuvântul de pe buzele tuturor. Este un al doilea job și o a doua familie. Departe de competiția strânsă, găsești oameni. Oameni care te sprijină și care se conectează cu nevoile tale. Nevoia de a ne conecta unii cu alții a crescut anul acesta.

Creativitate sau marketing

În articolele tale trebuie să adaugi puțin din fiecare. Trebuie să te pui “în papucii” juriului și să scoți un articol care să respecte brief-ul dat. Uneori reușești, alteori nu. Dacă perseverezi, vei reuși să te clasezi în fruntea finaliștilor.

S-au înscris 133 de bloggeri, 120 au scris cel puțin la o proba, și 38 au scris la toate cele 25 de probe. O lupta strânsă pentru a ajunge în fruntea clasamentului.

Când am început aceasta competiție îmi doream să ajung în primii 20, 15, 10, și în final am ajuns pe locul 7. Mărturisesc sincer, că este de muncă la articole. Dacă o iei ca pe o joacă, ai rezultate pe măsură. Fiind un concept nou pentru mine, mi-am adaptat blogul la cerințele competiției și am învățat multe lucruri noi. Am vizitat colegii mei, pentru că până la sfârșit asta am devenit, și am văzut ce-mi lipsește.

Am făcut upgrade la blog, mi-am schimbat tema blogului, abordarea și modul de prezentare a pozelor. Totul s-a întâmplat și cu ajutorul omului din spatele meu, care mi-a suportat toate cerințele, uneori destul de “ciudate”. Cu acest prilej îi mulțumesc partenerului meu de viață, Andrei, care m-a suportat pe durata competiției și care m-a susținut atunci când voiam să revin în “bula mea”.

Bucurie și tristețe – 2 în 1

Da, nu ai doar momente de bucurie. Ești ca într-un “montagne russe” care te urcă și te coboară emoțional. Sunt și sponsori care nu rezonează cu stilul tău, cărora li se pare că “ai forțat” un dialog, sau alții care cred că nu ai fost destul de creativ sau original. Sunt note care te scot din starea de competiție, însă se găsesc resurse interioare care să te facă să-ți continui bătălia, o bătălie pe care o duci cu tine însuți și nu cu sponsorii sau ceilalți concurenți.

Cu această ocazie vreau să-i mulțumesc Claudiei Pătrașcu, owner, organizator și consilier în majoritatea problemelor bloggerilor. Am lucrat 6 ani în învățământ și mărturisesc că nu am avut răbdarea Claudiei. Poate ajută că nici nu ne vede, și în spate ne poate zice ce vrea ea. Oricum și când se supără, o face într-un mod foarte elegant. Au fost momente în care sfaturile Claudiei m-au făcut să merg mai departe și să nu las spiritul creator să intre la hibernat.

Sugestii pentru următoarea competiție

Mi-ar plăcea ca notele să fie însoțite de baremul de corectare. Au fost doar doi sponsori care ne-au arătat baremul de corectare. Am avut ocazia să văd unde nu stau bine și să pot corecta ceea ce nu era ok. În plus, m-ar fi ajutat și la cele două contestații pe care le-am depus. Sunt și persoane care nu preferă acest mod de notare, însă cei cărora nu le este frică de adevăr, au salutat mereu inițiativa.

Un alt lucru important pe care l-am învățat la SuperBlog este: dacă nu-ți convine ceva, reguli, sponsori, etc., ești liber să-ți iei jucăriile și să pleci. Așa cum atunci când te duci la cineva acasă respecți regulile casei respective, așa trebuie să o faci și aici. A nu se înțelege că îți pune cineva “pumnul în gură”, însă este o concluzie care pe mine m-a ajutat să ajung unde am ajuns. Există un regulament pe care îl poți consulta la începutul competiției, eu l-am citit pe parcurs, și poți hotărî dacă te poți încadra în acel set de reguli. Însă dacă vei rămâne în competiție până la final, nu-ți va părea rău. Înveți multe lucruri noi și oferi și mai multe idei bune.

Supărări în SuperBlog

Am avut și eu tendința de a blama un anumit sponsor (și chiar am făcut-o) care mi-a acordat cel mai mic punctaj de la toate cele 25 de probe. M-a enervat și modul de a răspunde la contestația mea, un copy-paste pentru majoritatea care a depus o contestație. Păi dacă se vrea creativitate și originalitate de la noi, același lucru îl dorim și noi în răspunsuri.

Cred că merităm respectul de a ni se răspunde personalizat, pentru că nici noi nu scriem 120 de persoane copy-paste un articol și nici toți cei 120 de concurenți nu depun contestație la o probă. Ar trebui să se știe că un astfel de răspuns te face să renunți la competiție sau te poate face să continui un drum spre final. Da, toți avem răni sufletești, pe care le descoperim în anumite momente. Intrăm în psihologie, însă acesta este adevărul. Și bloggerii sunt ființe cu valori și sentimente, nu doar niște roboți în spatele calculatorului.

Premii – bucurie și veselie

Să fii participant la SuperBlog presupune să câștigi și premii. Sunt și sponsori care au înțeles că marketing înseamnă testarea produsului (cei care se pretează la astfel de probe), precum Fares și Băcănia Tei care ne-au bucurat cu produsele lor. Ba mai mult, cei de la Băcănia Tei ne-au făcut să ieșim din zona de confort și să devenim vloggeri, probă care i-a încurajat pe mai mulți participanți să-și descopere această latură “vlogărească” și după finalizarea competiției.

Am câștigat un voucher de la Answear și unul de la StoneMania, pe care le-am valorificat de Crăciun. Într-un material viitor, o să arăt și aceste premii. Am câștigat experiența care încununează munca depusă și punctaj de peste 90 de puncte la 23 de probe din cele 25. Am descoperit că pot aborda orice subiect chiar dacă blogul meu este nișat doar pe carte. Imaginația și creativitatea au crescut la cote înalte în aceasta competiție, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure.

Bloggeri de la care am avut de învățat

Nu este un top și nici nu vreau să-i desconsider pe ceilalți participanți, însă au fost câteva persoane cu care am rezonat mai mult.

Grațiela Vlad – este persoana pe care am “vizitat-o” cel mai mult la începutul competiției. Nu pentru a copia ceva, pentru că stilul ei inconfundabil nu poate fi reprodus de cineva. Este spontană și debordează de încredere în sine. Am continuat să o citesc și după finalizarea competiției, și am descoperit multe articole frumoase la ea.

Diana-Elena Gole – este concurenta la care am văzut un alt mod de prezentare a imaginilor cu ajutorul Canva. Este o fire veselă și la fel de “obsedată de detalii” ca și mine. Mereu perfecționistă, întreba și de 3 ori să fie sigură că a înțeles ce are de făcut. Nu degeaba a ajuns pe primul loc până aproape de final. Și la ea “mă duc” în vizită frecvent.

Oana Pană – este omul de la care am învățat cum să rămâi vertical, când să comentezi și când să taci. Probabil m-a luat puțin valul acum și mi-am arătat frustrarea pentru acel sponsor, însă fiind în afara concursului, mi-am permis să scriu ceea ce gândesc. Oni “cea care își schimbă mereu pozele” este un om frumos, un om care te inspiră și care a câștigat locul I în competiția SuperBlog. Probabil a găsit rețeta câștigătoare anul acesta, pentru că așa cum am aflat este concurentă de mai mult timp. Este un model de ambiție și perseverență pentru mine.

Emilll Călinescu – este partea veselă a SuperBlogului, cel care imită ursul din zicala: Mor, mor și nu mai moare, însă la Emil sună ceva de genul: Acum câștig, sigur câștig și rar o face. Este patronul unui “trust de bloguri” 10 la număr cred, încă nu le-am descoperit pe toate. Este o persoană cu ironie fină și genul “je m’en fiche”.

Alexandra – Anamaria Cardel – frumoasa cu rochie de seară de la Gala SuperBlog, o bloggeriță cu foarte mult bun gust și ambițioasă. O persoană cu simțul umorului dezvoltat și cu autoironie fină. O să urmăresc cu interes blogul ei, pentru că tratează mai multe subiecte interesante.

Gala SuperBlog

Normal că a fost și o gală. Felicitările, masa și dansul s-au desfășurat în fața laptopului. Trebuia să asociem cumva persoanele din spatele blogurilor. A fost o gală online, așa cum ne-am obișnuit anul acesta cu ședințele de acasă. A durat 4 ore, pentru că unii au fost mai “nevorbiți” decât alții. Cei ca mine, cu emoțiile la cote maxime, au încercat să fie scurți și la obiect, ca să ne putem păstra cursivitatea în cele spuse. Să sperăm că ne vom întâlni și offline unde cu siguranță cele 4 ore se vor dubla sau chiar tripla.

Gânduri de încheiere

A fost o experiență frumoasă, am învățat multe și cu siguranță mă voi înscrie și la primăvară. Flacăra creației trebuie să ardă în permanență, și asta se întâmplă doar dacă ești un SuperBlogger.