Thrillerul perfect nu exista! (Guest post – Emil Calinescu)

Thrillerul perfect nu exista, nici la modul general, nici macar pentru mine. Eu sunt cititor de thrillere, este genul meu literar (si cinematografic preferat), drept urmare vorbesc in cunostinta de cauza.

Pana sa va vorbesc despre thrillerul perfect, sau care sa tinda spre perfectiune, trebuie sa va spun din start: desi unii fac distinctia intre thriller, mistery si crime, pentru mine toate-s in aceeasi categorie unica. Drept urmare, voi pune elemente din fiecare gen. Pentru mine oricum impartirea asta stricta pe genuri si subgenuri ma depaseste de la un punct acolo.

Asadar, thrillerul perfect trebuie sa aiba urmatoarele elemente:

1. Sa nu stii pana la final cine e criminalul/vinovatul. Daca am intuit ori chiar am aflat cine e criminalul in prima jumatate cartea este deja dezamagitoare.
2. Sa nu aiba final tip DEUS-EX MACHINA, adica sa intervina o forta superioara, Divinitatea, care sa rezolve cazul, problema. Nu radeti, insa am intalnit romane unde anchetatorul viseaza noaptea cum sa rezolve crima.
3. Sa nu fie un anchetator/detectiv/politist PERFECT. Imi plac anchetatorii geniali ca gandire, insa extrem de viciosi si, eventual, irascibili. Adica vreau sa am in fata mea oameni si nu roboti.
4. Sa fie o actiune extrem de dinamica, thrillerul nu trebuie sa fie foarte descriptiv.
5. Nu-mi plac deloc momentele moarte, scenele in care nu se intampla nimic. Nu e poveste romantica, unde fiecare gest romantic are o semnificatie. Este thriller, vreau sa vad ca acea scena influenteaza cumva Ancheta.
6. Sa nu aiba suprapusa o poveste de dragoste care sa te scoata din starea de thriller. Daca vrei sa citesti romance, citeste romance, de ce pui romantismul intr-o carte sangeroasa?
7. Sa nu aiba exagerat de multe personaje. Sunt romane unde iti descrie fiecare politist care participa la Ancheta, uneori chiar si pe gropar. Prea mult. Exagerat de mult.
8. Povestile ce se petrec in orase mici sunt superioare celor care se petrec in metropole. Un criminal in serie in Paris este o picatura intr-un ocean; unul in Brasov este cu adevarat inspaimantator.
9. Nu imi plac thrillerele care continua cu zeci de pagini dupa aflarea criminalului. Da, inteleg, sunt parte dintr-o serie, trebuie conturat personajul. Insa tot nu vad cu ochi buni sa mai citesc 70 de pagini dupa ce s-a rezolvat totul.
10. Imi plac criminalii in serie in dauna unuia care a ucis din greseala. Ador criminalii in serie, mai ales atunci cand ei sunt nu doar bolnavi si nebuni, ci si geniali.
11. Urasc thrillerele corecte politic: criminalul este barbat, anchetatorul e femeie; cel rau este si misogin, si homofob, eventual si membru al unui partid de extrema dreapta, in timp ce anchetatorul este si cu mintea deschisa, este si frumos/frumoasa, este si un bun coleg. Vreau un anchetator homofob si misogin, care sa infrunte o feminista nebuna. Cer prea mult?
12. Fara sa refuz un thriller SF, unul fantasy ori un thriller de epoca, prefer oricand unul care se petrece in zilele noastre, unde tehnologia exista, dar este exact la nivelul actual. Un thriller realist, ca sa zic asa.
13. Imi place sa fiu surprins. Un thriller corect realizat, corect construit, corect dus pana la capat, care nu m-a surprins cu nimic, e un thriller bun si atat.
14. Prefer cartile scrise la persoana a treia in dauna celor scrise la persoana I. Daca aflu totul din gura unui personaj, stiu din start ca acel personaj va supravietui. Uneori nu e deloc bine sa stiu din start asta.
15. Imi plac anchetatorii atipici, d-aia prefer oricand un detectiv particular in dauna unui politist. E drept, inca visez la o poveste cu un blogger care ancheteaza o crima. Daca nu va aparea prea curand, o voi scrie eu.
16. Traiesc altfel povestile ce se petrec in orase pe care le cunosc. Ador povestile nordice, thrillerele lor atat de reci, insa sunt convins ca le-as trai cu totul altfel daca as vizita acele tari.
17. Imi plac, de asemenea, thrillerele care te plimba prin mai multe locuri, mai multe tari. Un criminal dinamic este preferabil unuia static.

Acum, recititi toate astea si imaginati-va DE CE nu exista thrillerul perfect: in mod evident, pentru ca nu poate exista o poveste care sa le inglobeze pe toate. Totodata, am citit thrillere care incalcau cam 10 puncte de mai sus si care, cu toate astea, mi-au placut la nebunie.

Eu sunt Emil Calinescu si detin 11 bloguri, printre care unul de teatru, unul de film, unul de mancare si, bineinteles, unul de carte. Vreau sa cred ca toate sunt perfecte, insa asta ramane sa decideti voi.

Si tot voi urmeaza sa-mi spuneti cum este thrillerul perfect. Cum il vedeti voi, cum vi-l doriti voi. Puteti da si exemple daca doriti.

El este Emil, si l-am cunoscut in Competitia SuperBlog. Este o fire foarte vesela si omul pasionat de carti si mancare. Citeste cat altii in 2 vieti si “calatoreste” mult in gasirea mancarurilor cu savoare. Citeste nu numai thriller, insa eu nu sunt o mare amatoare a lor. Vi-l recomand tocmai pentru aceasta categorie pe care nu o citesc prea mult si sper ca v-a placut. Va recomand sa-i vizitati blogurile si sa faceti cunostinta cu el.