Cerere în călătorie | Édourad și Mathilde Cortés (Guest post – Almona Tilea)
Cerere în călătorie | Édourad și Mathilde Cortés (Guest post – Almona Tilea)

Cerere în călătorie | Édourad și Mathilde Cortés (Guest post – Almona Tilea)

Pentru că Almona călătorește, am invitat-o astăzi să călătorească prin intermediul unei cărți. Pe Almona o știu din Competiția SuperBlog, și m-a bucurat foarte mult atunci când a acceptat invitația mea. O recenzie frumoasă, cu evenimente pe care le-a întâlnit și Almona în călătoriile ei. Ce a ieșit, vă las pe voi să descoperiți!

Cerere în călătorie de Édourad și Mathilde Cortés ar fi trebuit să fie un jurnal de vacanță, în care să descopăr destinații fascinante și pe care să le adaug lungii liste de dorințe. Cel puțin, așa credeam eu.

În vara anului 2006, în Piața Notre-Dame din Paris, Mathilde primește cea mai bizară cerere în căsătorie. Édourad, prietenul ei de ani de zile, îi propune să-și înceapă viața de cuplu cu un voiaj de nuntă cel puțin neobișnuit.

Conform tradiției, mireasa nu știe destinația din luna de miere. Este o surpriză din partea viitorului soț. Însă destinația aleasă de Édouard și mai ales modul în care urmează să se desfășoare nu pot fi lăsate la voia întâmplării și trebuie asumate explicit de viitoarea soție.

Cerere în călătorie – 6.000 de kilometri, de la Paris, la Ierusalim

Într-o clipă, cererea în căsătorie se transformă într-o veritabilă cerere în călătorie. O călătorie inițiatică, în care cei doi protagoniști își testează limitele, credința și relația.

O călătorie de la Paris la Ierusalim nu ridică mari probleme de planificare și logistică. Însă Édouard nu dorește o vacanță banală, cu soare, plajă și un cocktail pe șezlong. Cei doi cad de acord ca, asemenea pelerinilor din Evul Mediu, să facă drumul pe jos și fără un ban în buzunar. Fără cec-uri, cărți de credit sau cash și fără să pună piciorul în vreun mijloc de transport.

Am înlocuit poșeta cu un rucsac doar cu un pic mai mare, inelul meu de logodnă cu pietricelele de pe drum, patul cu un strat de mușchi, fondul de ten cu bronzul, acoperișul cu stelele, televizorul cu o întâlnire sau un foc de tabără, fustele și panglicile cu pantaloni și sfori, zgomotul cu liniștea, ceasul cu busola, ritmul neînfrânat cu cel al pașilor…

Timp de 232 de zile, cei doi traversează Balcanii, Asia Mică și Orientul Apropiat. Se hrănesc cu ce le oferă natura și localnicii binevoitori. Se adăpostesc pe unde apucă și nu întotdeauna sunt primiți cu brațele deschise. Conștientizează ororile războiului din fosta Iugoslavie și află povești crunte despre conflictele interetnice și interreligioase. Dar au parte și de primiri călduroase în case sărace cu suflete bogate.

De la Paris la Ierusalim, am trasat linii drepte între câteva puncte cheie. Urmăm aceste drepte imaginare ca pe axa visurilor noastre, fără să ținem seama de relief. Paris, Vézelay, Milano, Trieste, Mostar, Istanbul, Alep, Damasc, Ierusalim. Ne-am propus să străbatem 14 țări. Franța, Elveția, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Serbia (Kosovo), Bulgaria, Turcia, Siria, Iordania, Israel și Teritoriile Palestiniene. Pe drum, conflictele, relieful, întâlnirile sau Dumnezeu vor decide poate altfel. Nu suntem stăpâni pe nimic, nici măcar pe itinerariul nostru. Balcanii, Asia Mică și Orientul Apropiat, explozive cum sunt, ne rezervă abateri din drum.

Cerere în călătorie – o lecție de viață

Așa cum vă spuneam, speram să găsesc un ghid de călătorie cu locuri nemaipomenite și, de ce nu, sfaturi pentru o vacanță de vis. Am găsit o carte ca o lecție de viață. Călătoresc singură de multă vreme și, nu de puține ori, întâmplările prin care trec protagoniștii le-am găsit familiare.

Plecăm la drum cu planuri și obiective de atins în ideea să descoperim o destinație. Însă, de cele mai multe ori, destinația ne descoperă pe noi. Relieful, clima, oamenii, cultura, mâncarea și modul cum ne raportăm la ele spun mai multe despre noi decât despre locurile în care ajungem.

În încercarea de a descoperi oameni, locuri și culturi noi, ajungem să ne cunoaștem mai bine și să aflăm despre noi lucruri pe care nici nu le bănuiam. Cu cât plecăm mai des și mai departe, cu atât ne apropiem mai mult de noi.

Eu sunt Almona. Călătoresc singură și povestesc pe https://almonacalatoreste.ro. Mulțumesc, Ana Maria, pentru invitație, iar pe voi vă aștept printre arome și călătorii.

2 Comments

  1. Pingback: Dusă cu cartea... prin arome (Guest-post) | Almona călătorește

  2. Pingback: Teama De Călătorii (Guest Post – Almona Călătorește) - Lady In Black 2021

Leave a Reply

Drepturi de autor!