Bunul doctor din Varșovia | Elisabeth Gifford

Vă povesteam despre această carte, Bunul doctor din Varșovia, într-un articol anterior. Am terminat-o de citit și vreau să vă spun că am fost foarte impresionată de această poveste. Știu că unii consideră un trend cărțile despre Holocaust și că sunt prea multe, însă cu cât citesc mai multe, cu atât descopăr mai multe informații despre acest genocid pornit împotriva evreilor.

Citisem Când înflorește liliacul și am aflat ce a însemnat pentru Polonia această perioadă, însă viața celor care au rămas în țară nu a fost mai ușoară decât a celor din lagăre. Bunul doctor din Varșovia este inspirat din fapte reale, iar Janusz Korczak a fost unul din pionierii psihologiei copilului.

Copilul nu este o persoană mâine; el este o persoană azi. Un copil are dreptul la dragoste și respect. Are dreptul să crească și să se dezvolte. Un copil are dreptul să fie cel care este și să fie luat în serios. Un copil are dreptul să pună întrebări și să se opună nedreptății.

Nu am întâlnit nicio carte în care să fie atât de analizată gândirea copiilor, astfel că Bunul doctor din Varșovia este o carte despre psihologia copilului aplicabilă în toate timpurile, dar și un roman din perioada Holocaustului.

Janusz Korczak

Pentru că nu s-a rezumat niciodată la a scrie doar cărți despre cum ar trebui tratați copiii, ba chiar îi aducea în fața studenților și le făcea radiografia sufletului atunci când erau supuși traumelor, Korczak a atras atât simpatia, cât și antipatia. Studenți care renunțau la profesii care le-ar fi putut asigura un post bun și un statut social înalt și veneau pentru a se alătura cauzei lui Korczak.

Ca student la Medicină, și-a propus să vindece nu numai bolile fizice ale copiilor, ci și sufletele și viețile lor.

Acesta nu s-a căsătorit niciodată. Era fidel copiilor de la orfelinatul pe care-l conducea alături de buna lui prietenă, Stepha. Învăța atât copiii, cât și adulții cum să dea dovada de empatie și să-și arate înțelegere. Principii precum respectul, iubirea și empatia față de ceilalți erau litere de lege în orfelinatul lui Korczak. Atât copiii, cât și adulții erau “judecați” de Tribunalul copiilor, și măsurile trebuiau respectate, astfel copiii erau excluși din orfelinat. Judecata se termina mereu cu un avertisment pe care cel acuzat trebuia să-l urmeze.

Mișa și Sofia

Mișa și Sofia erau doi dintre studenții care i-au rămas fideli lui Korczak până în ultimul moment. Devotați principiilor doctorului Korczak, aceștia au încercat mereu să-și însușească cât mai multe învățături și să le aplice pe viitor propriilor copii. Atunci când două persoane își dedică timpul și pun suflet în ceea fac, se naște o mare iubire.

Sofia și Mișa au avut multe de înfruntat odată ce dominația nazistă a venit în Polonia. Pentru a se salva pe ei și o parte din familia lor, cei doi au hotărât să fugă, însă, din cauza generalizării măsurilor împotriva evreilor, aceștia au hotărât să se reîntoarcă alături de cei din familiile lor, și mai ales alături de doctorul Korczak.

Dezintegrarea unei civilizații

Șocul cel mare a lui Korczak a venit în momentul în care a înțeles că o civilizație se poate dezintegra în momentul în care nu mai are grijă de copiii ei. A luptat mereu pentru copiii săi, atât cu regimul nazist a cărui victimă a căzut, dar și cu responsabilii pentru relațiile evreilor cu naziștii. De fiecare dată când se ducea pentru a cere mâncare sau ajutor pentru copiii lui, toată lumea îl privea cu milă și înțelegere, însă îi purtau un mare respect.

După ce a fost aproape omorât în bătaie de poliția nazistă și aruncat în închisoare, a înțeles că Primul război mondial a fost cu mult mai ușor decât acesta. Și-a schimbat tactica și a ales să fie discret. Înfruntarea naziștilor nu era de bun augur și astfel i-ar fi pus în pericol pe copii. Cu toate acestea, a ales să nu poarte banderola cu steaua lui David la mână. Voia ca cei mici să nu se rușineze de ceea ce erau, mai ales din partea celui care promova aceste lucruri.

Pentru că era foarte respectat în Polonia, datorită activității sale atât la nivel universitar, cât și în spitale și radio, a fost mereu sfătuit să lase totul și să încerce să-și salveze viața. Alimentele erau tot mai greu de găsit în ghetou, intenția naziștilor fiind să-i lase pe evrei să moară de foame și de boli. Cu ajutorul copiilor și a lui Mișa care lucrau în afara zidurilor ghetoului , Korczak a reușit o bună perioadă de timp să asigure hrana copiilor.

Momentul de maximă intensitate are loc în momentul în care Korczak și mii de copii au fost somați să-și părăsească locuința și să se îndrepte spre trenurile care duceau spre lagărele de muncă. Dacă înainte mii de oameni care erau săltați de pe străzi pentru a fi trimiși în lagăre țipau și urlau de frică și neputință, Korczak și-a liniștit copiii și marșul acesta a fost un marș al tăcerii și al ordinii. Până și naziștii au fost impresionați de acest tablou al ordinii și disciplinei. Ce s-a întâmplat mai departe cu acești copii, vă las pe voi să descoperiți în carte.

Să nu lași niciodată un copil singur să înfrunte întunericul.

În 1942 la Varșovia, în Polonia și în toată Europa, naziștii au ucis mii de copii.

Viața după război

Deoarece Mișa hotărâse ca Sofia, sora ei și nepoțelul lor să părăsească Polonia înainte să fie trimise și ele în lagăr, aceștia au stat timp de 2 ani despărțiți. După plecarea lui Korczak și a copiilor, Mișa a fugit și el din ghetoul în care erau izolați, loc din care evreii erau ridicați zilnic. S-a înrolat în armata poloneză și a luptat împotriva naziștilor.

După terminarea războiului a plecat în căutarea Sofiei și a familiei lui. Din păcate familia sa fusese ucisă de naziști, însă Sofia îl aștepta cu nerăbdare. Au reușit să-și refacă viața și au avut trei băieți. Unul dintre aceștia a fost chiar cel care a dat informații atât de clare despre tot ce s-a întâmplat, lucruri mărturisite de părinții lui și relatate de Elisabeth Gifford în această carte.

Bunul doctor din Varșovia

Este o carte despre drama copiilor evrei, copii care ar fi putut avea o viață mai bună dacă acest genocid nu ar fi existat. Oameni precum Korczak ar fi putut face o lume mult mai bună pentru copii, ar fi ajutat la conștientizarea drepturilor copiilor din toată lumea, nu doar a celor din Polonia.

Korczak a contribuit la redactarea primei Declarații internaționale a drepturilor copilului de la Geneva, în 1924. Reluată de Societatea Națiunilor în același an, ea a fost adoptată în forma extinsă de ONU în 1959 și rămâne în vigoare și în prezent.

Mulțumesc, Editura Meteor Press, pentru exemplarul oferit!

Cumpără online