Primește iubirea pe care o dorești | Harville Hendrix
Primește iubirea pe care o dorești | Harville Hendrix

Primește iubirea pe care o dorești | Harville Hendrix

Citeam acum câteva zile părerea cuiva despre cărțile de dezvoltare personală, că ar fi un fel de manipulare. Din punctul meu de vedere atunci când citești aceste cărți și aplici ceea ce citești aici, ai posibilitatea de a-ți schimba viața. Nimeni nu te poate manipula dacă tu nu-i dai acest drept! (citește Psihologia persuasiunii)

Primește iubirea pe care o dorești este un ghid complet pe care ar trebui să-l citească fiecare cuplu. Ca să primești iubirea pe care ți-o dorești, trebuie mai întâi să-ți cunoști rănile din copilărie, să-ți recunoști frustrările și să fii deschis pentru a te schimba.

La fel ca și în cartea Cele cinci limbaje ale iubirii, și în această carte este explicată diferența dintre iubire și îndrăgostire, îndrăgostirea fiind catalogată drept o obsesie de început, care îi face pe cei doi parteneri să spună că nu pot trăi unul fără celălalt și făcându-i pe aceștia să acționeze nechibzuit.

Creierul vechi și creierul nou

Autorul aduce în discuție “Creierul vechi”, cel care are deja întipărite niște evenimente pe care noi le asociem oamenilor și întâmplărilor din prezent și care are rolul de a ne păstra în siguranță. “Creierul nou”, pe de altă parte, este acea parte conștientă, vigilentă și care se află în permanență în contact cu tot ce se întâmplă zilnic în jurul nostru. Mark Manson, în Arta subtilă a disperării, vorbește despre Creierul gânditor și Creierul simțitor.

Spre deosebire de creierul nou, care se bazează pe perceperea directă a fenomenelor externe, creierul vechi își extrage datele din imaginile, simbolurile și gândurile produse de creierul nostru.

Creierul vechi și creierul nou, atât de deosebite, fac în permanență schimb de informații și le interpretează.

De ce ne îndrăgostim?

Se pare că ne îndrăgostim de cineva care ne aduce aminte de părinții noștri, cineva care ne face să trăim rănile din copilărie. Uneori ne identificăm cu unul din părinți și reacționăm în relația noastră ca și el/ea. La fel cum părinții ne-au acordat toată atenția când am fost mici, ne-au satisfăcut nevoile afective și fizice, îi cerem partenerului nostru să ne ofere tot ce avem nevoie.

Numai că partenerul nostru nu este venit în această relație pentru a ne satisface nouă nevoile, poate că și el duce lipsă de afecțiune și nu a primit niciodată afecțiune de la părinții lui, și astfel nu are ce să ne ofere din moment ce nu știe cum să o facă. Ambii parteneri vin într-o relație cu un “bagaj de răni emoționale”.

Gestionarea acestor răni depinde doar de dispoziția noastră sufletească și de puterea noastră de a ne schimba.

Partenerii noștri ne stârnesc neliniștea trezind la viață anumite părți interzise din noi. (…) au sau par să aibă aceleași trăsături negative ca părinții noștri, adâncind și mai mult trauma provocată de vechile răni și, în acest fel, trezindu-ne frica inconștientă de moarte.

Suferințe din copilărie

Foarte mulți oameni descoperă după ceva timp, că un anumit comportament al partenerului lor le trezește amintiri pe care le-au simțit intens în copilărie sub forma unei suferințe (agresiune fizică sau emoțională). Asemănările dintre părinți și partener sunt subtile sau uneori identice. Dușmanul este în interiorul fiecăruia și este compus din acele părți negate și reprimate din ființa noastră, care amenință să ajungă în planul conștientului.

Atunci când partenerul ne supără, ne îndepărtam de el și evităm intimitatea. Îl considerăm pe acesta un dușman deoarece ne aduce aminte de o suferință trăită în copilărie.

Orice persoană – părinte, partener sau vecinul de alături – pe care creierul vechi o percepe drept o sursă de satisfacere a nevoilor, iar după aceea nu oferă această satisfacere, este catalogată de creierul vechi ca o sursă a suferinței, iar suferința intensifică spectrul morții. Dacă partenerul vostru nu nutrește iubire protectoare față de voi și nu urmărește să vă împlinească nevoile fundamentale, o parte din voi se teme că veți muri și consideră că partenerul vostru permite să se întâmple un asemenea lucru.

Astfel că, atunci când lipsa “iubirii protectoare” este însoțită de vorbe care ne rănesc sau de abuz fizic, partenerul nostru devine un dușman “de moarte”. Faptul că ne evităm partenerul actual nu este din cauza faptului că ne dorim pe altcineva mai bun, ci este fuga de moarte.

Identificarea cu partenerul

O alta greșeală pe care o facem toți este să ne identificam cu partenerul nostru. Așa cum nu există două frunze identice într-un pom, așa nici oamenii nu pot fi identici. Suntem diferiți atât fizic, cât și emoțional.

Când presupuneți că partenerul vostru este identic cu voi, de fapt îi negați existența. Într-o relație sănătoasă, înțelegeți că trăiți alături de o altă persoană, care nu este o extensie a voastră. Partenerul vostru este un individ unic, a cărui perspectivă e la fel de pertinentă ca a voastră. Eșecul de a înțelege existența distinctă a celuilalt reprezintă sursa majoră de conflict dintre parteneri.

Terapia Relațională Imago

Cum putem vindeca aceste părți din noi care ne fac să vedem partenerul ca pe un dușman care nu vrea să ne îndeplinească cele mai adânci dorințe? Prin practicarea Terapiei Relaționale Imago sau conceptul de “parteneriat conștient”. Partenerii sunt conectați mereu într-un mod fundamental, deși se percep uneori ca fiind separați. Atunci când trec printr-un conflict, cei doi nu mai conștientizează legătura lor și trăiesc un sentiment de izolare.

Pentru a dobândi un “parteneriat conștient” trebuie să identifici și să interpretezi comportamentul de apărare împotriva intimității, care duce la lupta pentru putere într-o relație. După ce s-au făcut studii, se pare că această luptă este “o dorință paradoxală de conectare”.

Explicația țipetelor din timpul certurilor este asociată cu țipetele bebelușilor care își exprimă dorința de conexiune cu părinții, exprimarea nevoilor fizice și emoționale. Creierul vechi își amintește că atunci când plângea și țipa, părinții veneau imediat și îi satisfăceau nevoile. Totul venea din exterior și cineva avea grijă de noi. Astfel că toți suntem “niște bebeluși” care vor să fie înțeleși și care își doresc atenție totală.

Din studiile pe care le-a realizat sau experiențe pe care le-a trăit și conștientizat, Dr Hendrix a aflat că depășirea momentului care ți-a provocat suferință și puterea interioară, nu te fac să uiți suferința sau să treci cu adevărat peste ea. Această metodă este sabotată de creierul vechi care iți aduce acele imagini toată viața ta. Nu putem primi iubirea de sine, cea care vine din interior.

Salvarea nu vine din “interior”; ea se împlinește când suntem iubiți și ocrotiți de ceilalți.

(…) iubirea pe care o căutam trebuie să vină nu doar din partea unei persoane care face parte din contextul unei relații sigure, intime, ci din partea unei perechi imago – cineva atât de asemănător cu părinții noștri, încât mintea noastră inconștientă i-a contopit într-una și aceeași imagine. Acesta pare singurul mod de a șterge suferințele din copilărie.

Primește iubirea pe care o dorești

Ne putem bucura de atenția și îmbrățișările pe care semenii noștri ni le dau, însă nu va fi de durată starea de liniște și pace interioară, pentru că adevărata vindecare va veni când vei găsi “perechea imago”.

Când partenerii vor reuși să se iubească într-o manieră altruistă, va avea loc un schimb de eliberare de energie, care va duce la eliminarea negativismului și a toxicității.

Poți cumpăra cartea dând click pe unul din link-urile de mai jos:

84 / 100

4 comentarii

  1. Pingback:Cele patru legaminte cartea intelepciunii toltece de Don Miguel Ruiz

  2. Pingback:Fifty Shades of Grey | E.L. James – Dusă cu cartea

  3. Pingback:Dăruiește iubirea care vindecă Harville Hendrix Helen Lakelly Hunt

  4. Pingback:Cele cinci limbaje ale iubirii | Gary Chapman

Lasă un răspuns

Drepturi de autor!

%d blogeri au apreciat: