fbpx

Cuplul in psihogenealogie – influenta familiei in alegerea partenerului; o explicatie a succesului si esecului in relatii | Mireille si Hervé Scala

Cuplul in psihogenealogie - influenta familiei in alegerea partenerului; o explicatie a succesului si esecului in relatii | Mireille si Hervé Scala

Atunci cand ne indragostim si alegem sa formam un cuplu cu cineva, avem convingerea ca noi suntem cei care alegem persoana respectiva. Dar oare este asa? Sa fie intamplator ca uneori ne alegem “dupa vorba, dupa port”? Pentru a intelege problemele care apar in cuplu, trebuie sa studiezi putin psihogenealogia lui.

Pentru a beneficia de o introducere pentru acest concept si pentru a intelege ce este o genosociograma, iti recomand si cartea Psihogenealogia si ranile din familie – Anne Ancelin Schutzenberger (recenzie aici).

“Primele semne ale iubirii se regasesc in insasi dorinta unuia fata de celalalt. Dorinta eliberatoare hraneste si intretine insasi miscarea vietii, in nucleul unei celule. Este acea miscare fara sfarsit, purtatoare de schimbare, sursa unor nesfarsite transformari, in care toata fiinta mea este dedicata celuilalt, iar celalalt mi se dedica mie, cu toata fiinta sa.”

Cartea de fata ne dezvaluie amploarea acestui mecanism, traversand nu doar o minte si un suflet, ci generatii de-a randul care – in urma noastra – ne conditioneaza alegerile prezente. Prin exemple si povesti reale, autorii ne fac cunoscuta posibilitatea cuplului nu doar ca reunire a doua identitati, ci ca potential si totodata conditie a desavarsirii personale.

Cuplul este format din doua energii complementare, sau asa cum este cunoscut in traditia chineza Yin si Yang. Fiecare dintre noi vibreaza pe o frecventa ce intra intr-un anumit moment in rezonanta cu aceea a partenerului nostru. Sa fie aceasta dragostea la prima vedere? Sau sa fie doar o atractie intre cele doua energii?

Sunt unele “rani” din familie care sunt tinute secret si care au efecte asupra mai multor generatii. Orice “doliu neincheiat” are uneori efecte devastatoare atat asupra parintilor cat si al copiilor.

“Am vazut pana acum ca toti copiii care se nasc dupa pierderea primului nascut si al carui doliu e neincheiat sunt depozitarii memoriei acestuia. De fapt, doar copilul mort e cel care conteaza cu adevarat. Fratii si surorile sale nu mai au acces in spatiul afectiv al mamei lor. Ei se lupta cu suferinta si durerea care o copleseste si ii ofera o armura afectiva. In cele din urma, nu sunt totusi decat imitatii palide ale primului nascut disparut.”

Din acest motiv, acesti copii vor fi deprimati si vor dezvolta o tendinta de subestimare a valorii lor in viata parintilor si se vor considera chiar vinovati ca fratii lor au murit, iar ei le-au luat locul. O astfel de femeie nu se va putea bucura de copilul sau si nici nu-i va acorda atentia cuvenita si se va gandi toata viata cum ar fi fost copilul de care nu s-a putut bucura. Copilul supravietuitor nu-si va putea marca teritoriul si va fi o victima a depresiei. Starea lui se va inrautati pe masura ce va creste, deoarece nu reuseste sa o faca fericita pe mama lor. Va trai mereu sub amenintarea esecului, deoarece “atractia fata de moarte are intaietate asupra atractiei fata de viata.”

Exista si “datorii” care fac un cuplu sa nu functioneze sau sa intampine probleme:

1. Datorii de cult si datorii culturale – apartenenta religioasa sau rasiala ii impiedica pe cei doi sa functioneze ca un cuplu. Nu sunt permise de catre familie alte religii sau culori ale pielii, doar cele care respecta religia si cultul lor. Parintii refuza viitorul partener al copilului lor, ceea ce va ramane intiparit in constiinta lui si o va transmite generatiilor urmatoare.

2. Datorii afective – mostenirea prenumelui sau sindromul aniversar, care subliniaza pierderea brutala a unei fiinte dragi sau sfarsitul nefericit al unei povesti de iubire.

3. Datoriile devalorizarii – alegerea unui partener nascut din parinti orfani sau nerecunoscuti de parintii lor, un alt statut social sau financiar care nu se incadreaza in standardele unei familii, sau cineva care a mostenit esecul unui bunic sau parinte si care la randul sau nu-l poate depasi.

4. Datoriile respingerii – cupluri provenite din alte clase sociale, familia nu vine la nunta acestora si astfel se vor simti mereu “in plus”. Apare povara excluderii si dificultatea de a intemeia o familie.

5. Datoriile mortii – alegerea partenerului depinde de amintirile parintilor sau de membrii familiei disparuti prea curand. Cupluri intemeiate pe amintirile unor copii substitut, cei care au aparut inainte ca doliul sa se fi incheiat.

Intr-un cuplu ruptura pleaca tocmai de la deceptii, de la asteptarile pe care le avem de la celalalt si care nu se implinesc niciodata. Fiecare asteapta de la celalalt sa-si schimbe atitudinea, caracterul, comportamentul. Toti visam sa-l transformam pe celalalt, sa schimbam lumea, dar uitam sa schimbam un lucru esential: sa ne schimbam pe noi insine.

Constientizarea amintirilor transgenerationale si a proiectiilor perentale inlesneste dobandirea liberului arbitru, care duce la scaderea intensitatii conflictelor, inevitabile intr-o viata de cuplu.

“E ca si cum un cod invizibil ar uni toti membrii unei familii, intelegerea acestui cod fiind cea care ne poate ajuta sa sfarsim cu supunerea oarba determinata de necunoastere. Provocarea de a descoperi acest cod e o invitatie la impacarea cu sine si la trezirea constiintei.” 

Poti cumpara cartea dand click pe unul din link-urile de mai jos

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: