Ma dor stramosii | Patrice Van Eersel Catherine Maillard 2020

Ma dor stramosii prezinta o colectie de interviuri cu cei mai importanti reprezentanti ai unui nou curent in psihoterapie: psihogenealogia. Vezi si Psihogenealogia si ranile din familie de Anne Ancelin Schützenberger si Cuplul in psihogenealogie de Mireille si Hervé Scala

Pornind de la ideea ca destinele noastre ar putea fi influentate de istoria psihologica a stramosilor nostri, cei doi autori arata ca printr-o fidelitate inconstienta fata de familia de origine putem face alegeri care nu ne apartin intru totul. Medicina chineza si cea africana iau in considerare boala in contextul sau familial si genealogic.

(…) este vorba despre un demon care ne vrea raul – si caruia i se sacrifica un animal, fie despre faptul ca am perturbat ordinea cosmica, ocupand un loc care nu ni se cuvine si uitand sa ne cinstim strabunii.

Au fost persoane care au incercat sa fuga de propria familie, deoarece considerau ca prezenta lor ii aduce in primejdie pe ceilalti. Ca si cum istoria familiei ar ameninta sa le ucida. Pericolul poate fi real, nu este doar o inchipuire. Insa fuga nu ajuta, iar oriunde te vei duce, istoria familiei tale te va urmari “facandu-te sa repeti la nesfarsit acelasi scenariu, cel putin atat timp cat nu iei hotararea de a actiona, dezamorsand ancorarile trasgenealogice negative.”

Foarte multi psihoterapeuti au inceput sa recunoasca importanta influentei familiei si esecurile acesteia, importanta lucrurilor tinute secret si zestrea psihologica mostenita de la o generatie la alta.

Anne Ancelin Schutzenberger spune ca viata fiecaruia dintre noi este ca un roman, si ca traim ca niste prizonieri ai unei “invizibile panze de paianjen”. Ar trebui sa fim foarte atenti la repetitia unor evenimente, coincidente si asa am putea iesi din destinul repetitiv al familiei noastre, intelegand legaturile complexe, iar astfel reusim sa ne eliberam.

Repetarea unor evenimente, date sau varste care compun romanul familial al descendentei noastre este pentru noi o modalitate de a fi loiali parintilor, bunicilor si strabunicilor; prin urmare faptelor, gesturilor si tragediilor lor. E un mod de a continua traditia familiei si de a trai in conformitate cu ea.

Avem ca exemplu un student care nu reuseste sa termine facultatea, deoarece in ultimul moment apare ceva care-l face sa rateze examenul final si astfel “loialitatea fata de familie” de a nu-l depasi pe tatal sau care ratase si el un examen, si care-l facuse sa-si rateze cariera. Sunt persoane care se vor casatori cu cineva care a reusit sa acceada la functia pe care si-a dorit-o cineva din familie, astfel indeplinindu-se dorinta ascunsa a unei generatii.

Alexandro Jodorowsky spune ca familia este arborele magic dinauntrul nostru si trebuie sa stim sa ne pozitionam si sa intelegem ca acest arbore nu apartine trecutului ci este foarte viu si prezent in fiecare dintre noi. Avem o mare responsabilitate in ceea ce priveste stabilitatea emotionala a copiilor pentru ca ei nu traiesc in aceeasi dimensiune temporala ca si noi. Uneori o intamplare care pentru noi dureaza o ora, pentru ei poate dura o luna sau un an, sau ii poate marca pe viata.

Daca ne lasam copilul timp de opt ore in grija unei persone neurastenice sau isterice, sau cu o gramada de probleme, copilul risca sa absoarba totul. Ca parinti, trebuie sa avem mare grija cand ne ocupam de copiii nostri!

Didier Dumas propune o abordare cu totul noua a mitologiei biblice, astfel ca mitologia culturii in care se intrupeaza copilul joaca un rol fundamental in formarea lui mentala. Ea ii ofera raspunsuri la intrebarile legate de moarte si de viata de apoi. Ii explica aparitia fiintei umane. Stabileste granite intre universul in care traieste el si cel al stramosilor sai. Si, nu in ultimul rand, prefigureaza cadrul cosmologic in care copilul se construieste si da sens propriei vieti. Aceasta mitologie ii marcheaza asadar atat sistemul de reprezentare, cat si edificarea idealurilor.

Ati observat vreodata anxietatea unui copil cand isi aude parintii povestind un eveniment care a avut loc inaintea nasterii sale: <Si eu unde eram?>. Daca parintii ii raspund <Tu nu erai pe lume!>, copilul se intristeaza. Daca ii spun insa: <Tu nu erai inca pe lume, dar erai deja in inima noastra.> isi recapata de indata zambetul. Este foarte important pentru copil sa stie ca exista deja ca dorinta a parintilor. Ii dovedeste ca existenta sa mentala este anterioara existentei sale fizice.

Nu suntem condamnati sa repetam vietile parintilor si bunicilor nostri. Avem libertatea de a alege.