fbpx

Cultivarea răbdării. Tehnici budiste pentru a depăși mânia și furia | Dalai Lama

Cultivarea răbdării. Tehnici budiste pentru a depăși mânia și furia | Dalai Lama

Despre Maestrul budist Dalai Lama cred că a auzit toată lumea. Inteligența și înțelepciunea lui au făcut înconjurul lumii. După ce am văzut ce este furia și metode de a depăși situațiile conflictuale prin intermediul cărții Dansul furiei, am dorit să aflu și cum este abordat acest concept din perspectiva Maestrului Dalai Lama.

Cartea de față are ca și text de plecare învățăturile lui Santideva despre răbdare din cartea O călăuză pe calea bodhisattva-șilor, al cărei Capitol VI formează nucleul învățăturilor prezentate de Dalai Lama aici.

Răbdarea, potrivit înțelegerii budiste a principiului, este o poziționare fermă împotriva adversităților, provenită dintr-un temperament stabil, neperturbat de frământări exterioare sau interioare.

Baza naturii noastre umane este blândețea, și de aceea trebuie să respectăm drepturile și convingerile celorlalți. Iar pentru a depăși un conflict este nevoie de inteligență. Simțind compasiunea pentru persoana care ți-a făcut o nedreptate poate duce la reconcilierea voastră. Atât Santideva cât și Dalai Lama spun că nu trebuie să ne supunem abuzului și exploatării, ci trebuie adoptată o atitudine conștientă. Trebuie să analizăm dacă este în natura acelei persoane de a fi rea și de a-i umili pe ceilalți, sau starea persoanei respective a fost declanșată de alți factori (emoțiile negative, iluziile, sentimentele dureroase) care i-au perturbat liniștea și astfel toată furia ei s-a revărsat asupra noastră.

Dacă examinăm felul cum apare în noi mânia sau gândurile de ură, vom observa că, în general vorbind, ele apar atunci când ne simțim răniți, când simțim că am fost tratați injust de către cineva, contrar așteptărilor noastre. Așadar, mânia sau gândurile de ură par să vină ca un scut sau un protector. Dar în realitate aceasta este doar iluzie.

Chandrakirti spune și el în cartea “Intrarea pe Calea de mijloc” că odată ce un rău a fost făcut, răzbunarea nu ne duce la reducerea suferinței și nici nu se justifică a răspunde cu forță la forță. Dimpotrivă, dacă răspunzi la forță într-un mod tolerant, ești absolvit de prelungirea efectului negativ asupra karmei și într-o viață viitoare.

Din perspectiva budistă, consecința răzbunării va fi asumată de către individ în viața viitoare.

… răzbunarea e dăunătoare pe termen lung pentru individ.

Tot Chandrakirti spune că o persoană care se înfurie mereu, chiar dacă încearcă în unele momente să-și stăpânească pornirile, totul se vede pe fața lui. Aura lui transmite energie negativă și vibrațiile pe care le emite sunt percepute ca niște aburi care ies din el. Nu doar oamenii simt aceste lucruri, ci și animalele care sunt recunoscute pentru că anticipează primejdia și evită persoanele agresive.

Astfel că ura ne transformă atât fizic cât și spiritual, ne face urâți atât aspectual cât și sufletesc. Toate aceste sentimente negative fac din acea parte din creier care distinge binele și răul, și care evaluează consecințele, o parte inoperantă.

E aproape ca și cum persoana ar fi înnebunit. Dacă ne gândim la aceste efecte negative și distructive, realizăm că este necesar să ne distanțăm de asemenea explozii emoționale.

Indiferent de statutul social, dacă ești bogat sau sărac, învățat sau indolent, efectele negative enumerate mai sus nu te vor ocoli. Nici măcar legea nu ne poate garanta protecția, pentru că un om furios uită de toate regulile și acționează după cum îi dictează mânia. Singurul mod de a ne proteja de aceste efecte, este să practicam toleranța și răbdarea.

Unul din motive pentru care există un temei în a simți compasiune pentru făptașul unei infracțiuni sau pentru un agresor este acela că agresorul, ca făptuitor al delictului, e supus cauzalității, acumulând cauzele și condițiile care mai târziu vor duce la consecințe nedorite.

Un alt aspect important pe care Santideva îl amintește în cartea sa, este acela al modului în care privim o problemă.

Dacă o problemă poate fi rezolvată / De ce să mă necăjesc pentru ea?

Iar dacă nu poate fi îndreptată, / De ce m-aș mai gândi la ea?

Astfel fiecare din noi trebuie să analizăm această viziune pentru a evita să mai suferim în zadar. Suferința și nefericirea nu duc la rezolvarea unei probleme care nu are soluție, și nici grija pentru a rezolva ceva care se va soluționa de la sine nu are temei. Pare ușor de zis și greu de făcut, însă cu exercițiu vom reuși să aplicăm în viața de zi cu zi.

Întrebat despre cum ne putem educa copiii în acest spirit de acceptare și blândețe, Maestrul Dalai Lama aduce din nou în discuție exemplul pe care părinții trebuie să li-l dea copiilor, modelul pe care un profesor îl transmite unui discipol. Dacă părinții sunt firi nervoase și explozive, copiii le vor urma exemplul. Autodisciplina este modalitatea prin care cineva își poate modela personalitatea.

Toleranța necesită autodisciplina, realizarea faptului că ai fi putut acționa altfel, că ai fi putut adopta o atitudine agresivă, dar ai decis să nu faci așa, nu că te-a obligat cineva sa adopți o atitudine tolerantă.

O zicală tibetană spune că, cu cât o persoană este mai sofisticată, cu atât mai abil își va ascunde sentimentul de ură. Astfel că persoana în cauză își ascunde sentimentele foarte bine, însă mânia ei ascunde o ură foarte mare și va lăsa impresia că este foarte amabilă, pentru a-și duce până la capăt răzbunarea.

Cum ar trebui să reacționam atunci când auzim că cineva ne vorbește de rău pe la spate? Învățăturile tibetane ne îndrumă să asociem vorbele cu un vânticel care ar trece prin spatele urechii noastre. Acționând la cele auzite ne distrugem pacea sufletească, dar ignorând acele vorbe nu ne pot afecta. Sunt doar mici acțiuni “ale vântului” care dispar de la sine.

Astfel realizăm că, în mare măsură, suferința pricinuită de durere, depinde de felul cum reacționăm la o situație dată. Factorul decisiv este dacă suntem sau nu prea sensibili și luăm lucrurile prea în serios.

O altă reacție la care ar trebui să medităm, este și aceea în care auzim că cineva este vorbit de rău în fața noastră. Dacă nouă nu ne place să fim vorbiți de rău, de ce am accepta să luam parte la acest lucru, sau să ne bucurăm de cele auzite. Dacă ne bucurăm atunci când cineva apropiat nouă este fericit, de ce nu ne-am bucura și de fericirea dușmanului nostru? Poate cu această ocazie, inima acestuia se va încălzi și toate lucrurile rele pe care le manifesta împotriva noastră vor dispărea de la sine.

Dacă nu poți suporta fericirea dușmanului, atunci de ce să faci tot felul de lucruri pentru fericirea oricui altcineva?

Când propriile-ți virtuți sunt preamărite, / Vrei ca toți să se bucure; / Când virtuțile altora sunt slăvite, / Nu găsești defel bucurie.

Astfel că nu trebuie să ne preocupe prea mult vorbele altora, deoarece țelul nostru nu trebuie să fie câștigarea faimei. Faima conține vorbe goale, iar oamenii te pot elogia ca mai târziu să te vorbească de rău. În cazul în care te simți bine când auzi aceste vorbe, Santideva spune că poți obține același efect și prin consumul drogurilor și al băuturilor, efecte efemere, care ne pot afecta viața în mod negativ. Ascultând vorbele goale, ne putem abate din drumul nostru către desăvârșire. O dată sfârșită această viață, faima nu ne mai folosește și nu ne mai putem bucura de ea. Căutarea faimei are legătură cu trăirea unui sentiment de satisfacție trecător.

De dragul faimei, oamenii își cheltuiesc averea, / Sau chiar se lasă uciși; / Dar odată mort, / Pe cine mai încântă toate acestea?

Practicarea virtuților duce și la o înfățișare plăcută. O înfățișare plăcută este rezultatul practicării răbdării și toleranței, iar partea materială este rezultatul generozității noastre. La fel și un cerșetor poate fi mărinimos și să ofere din puținul pe care îl are altuia care are nevoie mai mare. Fiecare dintre noi trebuie să luptăm cu ignoranța și să urgentăm practicarea virtuților.

Un alt învățat tibetan, Aryadeva, afirmă că aceia care au succes și noroc în viața lumească, suferă mental și emoțional, iar cei care sunt săraci au dureri fizice și multe alte suferințe. Astfel că fiecare om este afectat de ceva și ignoranța este acea stare în care își duc viața toate categoriile sociale.

Întrebat despre conceptul de rugăciune în budism, Maestrul Dalai Lama spune că ar trebui să devină un fel rutină în practica noastră zilnică, deoarece rugăciunile ne amintesc cum să vorbim, cum să ne comportăm cu alți oameni și lucrurile din viața de zi cu zi. Un alt beneficiu pe care îl aduc rugăciunile este ajutorul primit de la divinitatea invocată.

Fiecare învățătură dată de Maestrul Dalai Lama este urmată de o meditație, un exercițiu prin care noi vizualizăm emoțiile pentru a ajunge la starea de desăvârșire, la starea de bunătate infinită, dar și la depășirea obstacolelor reprezentate de mânie și ură.

Un ghid spiritual care include o serie de învățături și mesaje înțelepte legate de importanța iubirii, a compasiunii și a iertării.

Mulțumesc pentru exemplar, Editura Herald!

Am căutat cartea pentru tine. Alege de unde vrei să o cumperi:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: