Dansul furiei | Harriet Lerner
Dansul furiei | Harriet Lerner

Dansul furiei | Harriet Lerner

In contextul pandemiei de COVID-19 toata lumea a devenit mai furioasa, mai anxioasa si mereu pusa pe cearta. Poate ca frustrarea lunilor in care nu ni s-a permis iesirea din casa decat pentru procurarea alimentelor sau a urgentelor, a facut din oameni niste fiinte fara rabdare.

Strategii contra starii de furie

Harriet Lerner in Dansul furiei vine in sprijinul depasirii acestei stari de furie si aplicarea unor solutii, care sa ne ajute sa ne gandim mai mult inainte de a ne infuria si de a ridica tonul la un nivel foarte inalt.

Poate ca atunci cand vei pune in aplicare aceste strategii, ceilalti te vor vrea inapoi. Este foarte greu de transformat ceea ce ne este familiar in ceea ce nu este familiar. Marisa Peer ne invata si ea ca repeterea lucrurilor noi care ni se par imposibil de aplicat, ne devin familiare din momentul in care le aplicam zilnic. Asa ca “repetitia este mama invataturii”.

Atunci cand nu ne avantam intr-un conflict nu inseamna ca suntem slabi, sau nu avem suficiente argumente, ci pur si simplu alegem sa privim situatia in ansamblu, sa nu judecam prea repede si sa tragem o concluzie. Atunci cand iti expui furia constructiv, pe un ton calm si ferm, folosind intotdeaua persoana I, ceilalti vor vedea ca nu-i invinovatesti si ca este “o problema de-a ta”, si vor fi mai deschisi in a te asculta. Nu incerca sa transformi acest “eu” in “noi” daca esti intr-un cuplu. Tendinta de a “fuziona” este foarte mare si nu trebuie sa cazi in aceasta extrema.

Un alt rezultat al excesului de “impreuna” este un “noi” pseudoarmonios, unde nu exista conflict deschis, deoarece sotia supusa accepta “realitatea” sotului dominat; sau ambii se pot comporta ca si cum ar impartasi acelasi creier si acelasi sange.

“Tendinta de a fuziona” poate fi o forta universala, dar atunci cand se transpun in forme extreme, aceste “relatii fuzionale” ne pun intr-o pozitie extrem de vulnerabila. Daca doi oameni devin unul singur, separarea poate fi resimtita ca o moarte psihologica sau fizica. Putem ajunge, atunci cand o relatie importanta se incheie, sa nu mai avem nimic – nici chiar un sine in care sa ne repliem.

In aceasta situatie putem incadra si relatia pe care o avem cu unul dintre parinti, in defavoarea celuilalt sau a unui frate/sora. Trebuie sa parasim acest triunghi si sa-l lasam pe celalalt sa-si rezolve problemele.

Starea de furie la copii

Mamele, dintr-o grija excesiva pentru copii, incearca mereu sa se amestece in certurile lor cu ceilalti. Nu trebuie sa intervenim mereu atunci cand copilul nostru este intr-o neintelegere cu sotul nostru. Copilul nu trebuie sa faca o diferentiere intre mama care este permisiva si mereu saritoare si tatal care este certaret.

Trebuie sa intervenim atunci cand lucrurile degenereaza in violenta, pentru a-i proteja pe cei doi. Spunandu-i sotului/sotiei ca nu vei accepta violenta pentru disciplinarea copilului, il vei pune in garda atunci cand va trebui sa intervii, motivul pentru care ai intervenit si il vei descuraja sa pun in practica aceste agresiuni. Copilul trebuie si el asigurat ca este in siguranta cand este intr-o cearta cu parintele si ca cineva poate interni daca are nevoie.

Limbajul de iubire al copiilor

Ascultand limbajul de iubire al copilului vei putea sa-l ajuti mai mult. Poate ca problemele lui de concentrare la scoala pot fi motivul unor lupte interioare cauzate in relatia cu tine. Poate ii lipseste increderea si sprijinul tau, iubirea ta si vorbele de incurajare.

Proiectam asupra copiilor nostri identitatea si dorintele noastre, lucrurile de care ne temem si lucrurile de care avem nevoie, in mod inconstient. Acest proces de proiectie se hraneste din chestiunile noastre nerezolvate cu fratii si parintii nostri.

Atunci cand suntem suparati si ne revarsam toata aceasta suparare asupra copiilor, ei se vor simti vinovati. Cel mai bine este sa le explicam de ce suntem suparati, ce a cauzat supararea noastra si ca nu este vina lor pentru furia noastra. Nimeni nu este reponsabil pentru furia noastra, ci doar noi avem puterea de a ne infrunta demonii si de a-i linisti. In acelasi timp nu avem dreptul sa-i interzicem cuiva dreptul de a fi furios, insa avem dreptul de a-l atentiona ca nu este corect sa-si verse frustrarea pe noi.

Daca sotului nu-i place modul in care il infrunti si te vrea inapoi, pe “vechea tu” vei avea de dus o lupta. Nu trebuie sa cedezi doar pentru simplul fapt ca el se simte ranit de aceasta schimbare, ci trebuie sa alegi ceea ce este mai bine pentru sanatatea ta mentala si sufleteasca. De multe ori, partenerul ne lasa pe noi sa ducem grija si furia multor lucruri si cand va vedea ca te-ai relaxat se va simti nesigur si isi va arata ingrijorarea. Multe conflicte se vor stinge cand cea de-a treia persoana se va retrage din triunghi.

O alta persoana nu ne poate face sa ne simtim vinovati, poate doar sa incerce.

Timp si rabdare

Daca esti la inceput si inca nu gestionezi foarte bine controlarea emotiilor si a furiei, cere timp sa-ti faci ordine in gandire si vei reveni asupra acelei probleme dupa ce ai analizat-o calm si constient. Procedand astfel nu vei izbucni in lacrimi in fata sefului, nu vei deveni isterica in fata colegilor sau membrilor familiei.

Pentru aceia noi care cred ca au chemarea sacra de a salva oamenii si de a-i modela, cel mai greu lucru din lume este sa nu mai ajute.

Ii poti spune celuilalt ca intelegi ca trece printr-un moment foarte greu, insa ai convingerea ca are puterea de a lua decizia cea mai buna pentru rezolvarea problemei. Dandu-i incredere in fortele proprii vei reusi sa te detasezi de responsabilitatea pe care ai avea-o daca cel sfatuit de tine ar esua. Nu te erija in persoana care stie tot, care stie ce e mai bine pentru ceilalti. Nimeni nu are dreptul de a interveni in destinul si in optiunile celuilalt chiar daca noi consideram ca este pe un drum gresit.

Daca esti intr-un colectiv si unul dintre colegi face ceva care iti creeaza furie si frustrare, spune-i direct lui care sunt supararile tale si nu incerca sa-i implici si pe ceilalti barfind, sau sa te duci la seful superior pentru a-i arata “ingrijorarea” asupra muncii lui.

A vorbi despre cineva in loc sa vorbesti direct cu persoana respectiva nu va ajuta niciodata la imbunatatirea performantei celuilalt. Cu cat tertii sunt mai implicati intr-un conflict dintre tine si celalalt, cu atat mai putin probabil este sa rezolvi acest conflict cu un minimum de anxietate si cu un maximum de claritate.

Cand vei adopta o pozitie ferma si vei inceta sa-i mai acuzi pe ceilalti pentru ceea ce ti se intampla, pentru problemele tale sau ca ei contribuie la prelungirea starii tale de nefericire; atunci cand renunti la a-i schimba pe altii pentru ca tu stii ce este mai bine pentru ei, sau sa le spui cum sa gandeasca, sa simta sau sa se comporte, te vei deconecta de la ei. Asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam pasiv sau sa aprobam un comportament abuziv. Adoptand pozitia “vezi-ti de viata ta si lasa-i si pe altii sa traiasca” denota maturitatea pe care ai dobandit-o prin aplicarea celor prezentate in carte.

Cumpara cartea Dansul furiei:

3 Comments

  1. Pingback: Dansul relatiilor | Harriet Lerner – Recenzie – Dusă cu cartea

  2. Pingback: Cultivarea răbdării. Tehnici budiste pentru a depăși mânia și furia

  3. Pingback: Cărți care mi-au schimbat viziunea în 2020 - Dusă cu cartea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Drepturi de autor!