Amintiri, Vise, Reflectii – C. G. Jung
Amintiri, Vise, Reflectii – C. G. Jung

Amintiri, Vise, Reflectii – C. G. Jung

Amintiri Vise Reflectii – Cartea autobiografica a lui Jung, consemnata si editata de Aniela Jaffé, aduce in prim plan schita copilariei intr-o familie in care tatal este pastor, iar mama uneori depresiva este preocupata de cei doi copii ai familiei, nebagand in seama criza interioara prin care trece sotul ei.

Astfel in primele 3 capitole este prezentata copilaria, anii de scoala si de studentie ai lui C. G. Jung. Lucrurile devin tot mai interesante incepand cu activitatea psihiatrica si prietenia dintre Jung si Freud.

Freud a devenit pentru mine esential, si asta mai ales prin cercetarile lui fundamentale in domeniul psihologiei isteriei si a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce cale sa urmez spre alte cercetari si spre intelegerea cazurilor individuale. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el nu era psihiatru, ci neutrolog.

Este foarte interesant de vazut cum isi trata Jung primele cazuri, cu frica incepatorului care nu vrea sa le dezvaluie reusita sa superiorilor, de teama de a nu fi judecat pentru atitudinea lui. Cazul unei tinere care fusese internata cu eticheta “melancolie” si diagnosticul de schizofrenie. Acesta i-a facut anamneza si toate testele necesare si a descoperit pe baza experimentului asociativ, ca aceasta iubise in trecut un barbat care nu-i daduse atentie.

Vazand ca barbatul o ignora total, aceasta s-a casatorit cu un alt barbat si a facut un baietel si o fetita. Cand baietelul avea doi ani si fetita patru, aceasta s-a intalnit cu o cunostinta care i-a spus ca acel barbat care nu-i daduse atentie a fost socat la aflarea vestii ca aceasta s-a casatorit. Devastata de aceasta veste si de regretul ca nu l-a asteptat, femeia nu a mai fost atenta la copii si ambii au baut apa nepotabila. Fetita care era preferata ei a murit, iar baietelul a scapat.

De atunci femeia nu a mai “fost in toate mintile”. Jung a reflectat asupra spuselor femeii si a luat hotararea sa-i dezvaluie din ce cauza suferea. Fiind confruntata cu adevarul, aceasta a inceput sa-si revina. Jung insa nu a dezvaluit “crima din neglijenta” a acesteia, considerand ca anii petrecuti de aceasta in suferinta, erau suficienti. Cazul fusese inchis si femeia nu fusese gasita responsabila pentru faptul ca cei doi copii bausera apa nepotabila.

Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-si ispasi acolo vina. Soarta o pedepsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu o mare povara pe umeri. Era crucea ei si trebuia s-o poarte. Ispasirea incepuse deja odata cu internarea in spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea o imensa durere.

C. G. Jung spune atat despre sine cat si despre orice alt aspirant pentru aceasta meserie, ca psihoterapeutul trebuie mai intai sa se inteleaga pe sine insusi pentru a putea intelege pacientul. Daca acesta poate sa se descurce cu problemele sale, poate ajuta si pacientul sa gaseasca o solutie pentru problemele lui. Medicul trebui sa-si cunoasca sufletul si sa si-l ia in serios. Daca nu are aceasta abilitate, nici pacientul sau nu va invata acest lucru.

Sufletul este cu mult mai complicat si inaccesibil decat trupul. El e, ca sa zic asa, acea jumatate a lumii care exista numai in masura in care omul devine constient de ea. De aceea sufletul nu este doar o problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu o lume intreaga.

La inceput s-a confruntat cu problema apartenentiei sale la aceasta ramura impresionanta care este psihiatria. Credea ca misiunea psihiatriei este cunoasterea lucrurilor si problemelor interioare ale spiritului pacientului bolnav, insa despre acest lucru nu putea sa-si dea seama, nu reusea sa-l descopere. Rezolvand tot mai multe cazuri, a reusit sa descifreze aceasta misiune si sa devina tot mai bun. Atat de bun, incat descoperirea unei nevroze nerecunoscute la prietenul sau Freud, a pus capat prieteniei lor. Freud s-a simtit amenintat de inteligenta lui C. G. Jung si sub pretextul ca aceasta nu are cunostintele necesare sau ca se indreapta mai mult spre partea mistica, a incetat colaborarea cu el.

El insusi suferea de nevroza, si una usor de diagnosticat, cu niste simptome foarte neplacute, asa cum am descoperit in timpul calatoriei noastre in America. Ma invatase atunci ca toata lumea intreaga e putin nevrotica si de aceea trebuie sa fim toleranti. Vazusem ca nici Freud, nici elevii lui nu puteau intelege ce insemna pentru teoria si practica psihanalizei faptul ca nici macar maestrul nu reusea sa iasa din propria nevroza.

Lucrarea “Transformari si simboluri ale libidoului” care cuprinde capitolul “Sacrificiu” a fost cea care a pus capat relatiei lui Jung cu Freud. Conceptiile lui despre incest, libidou, precum si alte idei, erau diferite de cele ale lui Freud. Incestul era considerat de catre Jung ca tinand de partea religioasa, pe cand Freud il privea in sensul lui literal si nu observa implicatiile lui religioase. De multe ori cei doi avusesera discutii asupra existentei lui Dumnezeu, pe care Freud o nega.

Am constatat adesea ca oamenii se imbolnavesc de nervi atunci cand se multumesc cu raspunsuri insuficiente sau false la intrebarile vietii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, succes exterior si bani si raman nefericiti si nevrotici, chiar daca au obtinut ce cautau. Asemenea oameni sunt inclestati de obicei intr-o prea mare ingustime spirituala. Viata lor n-are destul continut, n-are sens.

Deoarece meseria de psihiatru, care inseamna medic al sufletului, implica o cunoastere mult mai vasta, C. G. Jung a studiat atat alchimia, mitologia, religiile si tehnicile vedelor. L-a interesat mereu cum isi poate ajuta pacientul sa-si regaseasca baza lui sanatoasa.

Medicina… a crescut si s-a dezvoltat intr-o stiinta de o imensa complexitate, nu in ultima instanta din cauza ca a facut imprumuturi din toate domeniile posibile. N-am nicidecum de gand sa demonstrez ceva altor discipline, ci incerc pur si simplu sa folosesc cunostintelor lor si in domeniul meu.

Cumpara online Amintiri Vise Reflectii

4 Comments

  1. Pingback: Menage ... de Mira – Recenzie – Dusă cu cartea

  2. Pingback: Ghidul lui Richard Bandler pentru TRANS-formare de Richard Bandler

  3. Pingback: Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor – Dusă cu cartea

  4. Pingback: Aşa grăit-a Zarathustra | Friedrich Nietzsche – Dusă cu cartea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Drepturi de autor!