Daca iubiti Istanbulul sau daca vreti sa aflati mai multe despre el, acest roman vorbeste dupa placerea inimii voastre. Elif Shafak foloseste tehnica narativa din “O mie si una de nopti”, ramificand naratiunea principala in nenumarate povesti, care mai de care mai amuzanta si mai uimitoare.
Palatul puricilor spune povestea Palatului Bomboana care a fost construit de nobilul rus Pavel Antipov, un emigrant fugit pentru a scapa de regimul tarist. Desi viata la Istanbul nu este asa cum si-a imaginat-o, generalul Pavel Antipov, va reveni la Istanbul dupa zeci de ani, din dorinta de a-si petrece ce i-a mai ramas din viata alaturi de soția sa Agripina, care isi pierduse mintile dupa ce ii murise copilul.
Stabiliti in Franta, generalul reuseste sa-si faca un renume in domeniul comertului si isi face o noua familie, desi nu oficiala, pentru a scapa de suferinta pierderii fetitei mult iubite si a sotiei sale care nu-si mai revenea din soc. Nu putea renunta la aceasta deoarece ii amintea de trecutul sau glorios din Rusia, de tineretea pe care i-o daruise fugind cu el la Istanbul. Pentru ca se simtea vinovat din cauza anilor pe care ii petrecuse departe de ea, Pavel Antipov doreste sa se revanseze si sa-i ofere acesteia un sfarsit demn.
“Au ajuns, insa la prima vedere nici orasul nu i-a recunoscut pe ei, nici ei n-au recunoscut orasul. (…) ca un nor de ploaie sfios si tremurator, plutea pe deasupra Istanbulului, gata sa verse lacrimi, dar cu neputinta de atins.”
Stabiliti in Istanbul, acesta reuseste sa cumpere un teren si sa construiasca un bloc, pe care sotia lui il va numi “Palatul Bomboana”. Dupa moartea lui Pavel Antipov si a sotiei lui, Agripina, palatul va fi mostenit de fiica ilegitima Valerie Germain care nu va dori niciodata sa vina sa vada opera tatalui sau care fusese absent din viata ei, si se va multumi doar sa primeasca lunar banii din inchirierea celor 10 apartamente. Cu timpul totul se degradeaza, iar curtea Palatului Bomboana devine groapa de gunoi a cartierului, mirosul pestinential si gandacii punand stapanire pe el. Desi mirosul devine insuportabil, locatarii isi duc traiul de zi cu zi, fiecare in lumea lui, fiecare cu problemele lui.
Elif Shafak ne ofera o perspectiva asupra fiecarui apartament, acum o casa trista si darapanata, infestata cu purici, in care tragicul si comicul se deruleaza cu normalitate. Viata gemenilor Celal si Cemal, doi coafori atat de diferiti insa apropiati prin destin, se desfasoara intre barfele zilnice ale clientelor si ranile sufletesti inca nevindecate. Portarul Muhammet care ajunsese contrar dorintei lui, insa conform ambitiei sotiei sale Meryem, ajunge sa-si traiasca in amaraciune zilele langa nevasta mereu nemultumita.
Administratorul Hadji Hadji, care dupa moartea sotiei lui este silit sa vina sa-si ajute fiul si nora, pentru a avea grija de cei 3 copii ai lor dintre care unul diagnosticat cu o boala incurabila care ii va curma viata in viitor, inveseleste zilele lor cu povesti din vremea sultanilor. Tijen Igiena, o femeie obsedata de curatenie, care face din dereticare ratiunea ei de a trai. Fiii-cei-iuti-din-fire cu problemele familiei sale, isi duce si ea zilele in Palatul Puricilor. Amanta Trista, o femeie intretinuta de catre un negustor de ulei care se indragosteste de locatarul apartamentului 7, un chipes profesor de universitate, divortat.
Metin Chetinceviz si SoriaLuiNadia, un voice over al programelor tv, care lipseste tot mai mult de acasa pentru a scapa de experimentele culinare ale sotiei lui. Sidar, fiul unui turc fugit in Elvetia care se intorsese in Istanbul alaturi de cainele lui urias Gaba, pentru a-si continua studiile. Si nu in ultimul rand, Madam Auntie, o femeie invaluita in mister despre care nimeni nu stie nimic, insa careia ii este dezvaluita pasiunea de a strange gunoaiele aduse de mare, de catre tanara sa vecina Su.
Ca sa puna capat aruncarii gunoaielor in curtea blocului lor, profesorul de la apartamentul 7, scrie ca sub acel pamant se afla un sfant, ceea ce duce la schimbarea tuturor vietilor locatarilor.
“Adevarul este o linie orizontala. Ca e un hol de hotel, un salon de spital, un centru de recuperare sau un compartiment de tren, toate sunt orizontale. In astfel de locuri toti vecinii tai sunt aliniati alaturi, intr-un plan orizontal, pentru o clipa trecatoare. Nu poti prinde radacini aici.”
Palatul Puricilor este, de fapt, o metafora a Istanbulului, cu amestecul lui de vechi si nou, splendoare si mizerie si diversitatea lui culturala cuceritoare.