Cuprins
Până la această carte nu am luat contact cu Haruki Murakami, însă ascultând un podcast cu Mihai Morar mi-a trezit interesul pentru ea. Deși ai impresia că este o carte a unui alergător, Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă este o carte despre disciplină în viață de zi cu zi, despre disciplina scriitorului. Pentru a ne crea o rutină zilnică avem nevoie de disciplină. Făcând totul haotic nu vom realiza ceea ce ne dorim.
Începuturile lui Murakami
Sunt oameni care își descoperă talentul de a scrie încă din copilărie, însă sunt și mulți care îl descoperă la maturitate. Este și cazul lui Haruki Murakami care era un antreprenor și avea o mică afacere, pe care o conducea împreună cu soția sa. În anul 1978, pe 1 aprilie, aflându-se pe un stadion pentru a vedea un meci de baseball, i-a venit ideea de a scrie. A fost ca o revelație venită într-un moment inoportun.
Nu-și dorea să devină scriitor pentru că îi lipsea ambiția specifică scriitorilor. După ce a terminat prima carte Ascultă cum cântă vântul s-a înscris la un concurs literar pe care l-a și câștigat. A continuat cu Automatul 1973 și ambele cărți au fost nominalizate pentru premiul Akutagawa, însă nu au câștigat.
Motivația unui scriitor e ceva care stă cuminte înăuntrul lui și care nu își caută un fundament sau o formă exterioară.
Pentru că viața de antreprenor era foarte solicitantă și îi consuma atât energia fizică cât și cea artistică, a luat hotărârea să o închidă și să se apuce de scris, deoarece dorea să scrie o carte mult mai valoroasă. Timpul pe care-l aloca scrisului nu era de calitate, și de aici a venit și decizia de a închide barul. După ce a terminat de scris romanul În căutarea oii fantastice, pentru care s-a documentat temeinic, a simțit că și-a definit propriul stil și bucuria imensă i-a cuprins tot sufletul.
Am resimțit în tot trupul cât e de minunat (și în același timp dificil) să poți să stai la birou cât vrei și când vrei, să te aduni bine și să scrii. Mi-am dat seama că în mine zac filoane încă neatinse și m-am văzut perfect capabil să continui să scriu.
Pasiunea pentru alergat
Pasiunea pentru alergat a început tot în perioada scrierii romanului În căutarea oii fantastice, un sport convenabil pentru Murakami, deoarece el era o persoană singuratică și nu avea nevoie de un partener pentru a alerga, dar nici de un echipament sau instrument special. S-au mutat însă la țară, iar stilul nou de viață îi venea mănușa. Drumurile erau bune și casa lui se afla în apropierea unui teren de sport, și așa a început să folosească pista de atletism de 400 m.
Munca de scriitor presupune ore întregi de stat în fața unei mese, iar condiția fizică este necesară pentru a te menține sănătos. Murakami considera, că atunci când vrei să creezi ceva valoros, trebuie să-ți întărești și forța fizică.
Pentru a putea lucra cu ceva nesănătos, trebuie să fii într-o stare bună de sănătate. Aceasta este convingerea mea. Un spirit nesănătos are nevoie de un trup sănătos.
Paralela dintre scris și alergat
Murakami spune mereu că cea mai mare calitate a unui scriitor este talentul, un talent care nu trebuie concentrat doar pe o anumită perioadă, ca apoi să se stingă, precum Mozart, Schubert și alte personalități. Puterea de concentrare joacă și ea un rol important pentru a “aduna și focaliza” talentul într-o anumită direcție. Atunci când se apucă de scris, se concentrează 2-3 ore doar pe asta. Dacă ar avea o stare de sănătate precară, nu ar putea lucra intens la acest lucru.
O altă calitate a unui scriitor trebuie să fie și rezistența, pentru a putea scrie o operă de mare întindere. Puterea de concentrare și rezistența se pot lucra, până le perfecționezi, în comparație cu talentul pe care dacă nu-l ai, nu poți crea nimic de valoare.
Îi transmiți corpului în mod repetat mesajul că ai nevoie să te concentrezi și să lucrezi în fiecare zi, fără întrerupere, iar el va asimila această informație. Ridici nivelul încet, imperceptibil. Este un proces similar cu acela de a-ți întări mușchii și de a-ți modela conformația de alergător prin jogging zilnic.
Atunci când îți menții forța fizică îți întărești voința. Scrisul trebuie antrenat la fel ca pe un mușchi. Dacă scrierea unei cărți nu constituie o muncă fizică, ci una mentală, Murakami crede că finalizarea unui roman ține și de munca fizică. Puterea de a scrie nu vine doar din motivația de a scrie, ci ai nevoie și de o stare de spirit bună care vine după ce ai dobândit o stare fizică bună. Mens sana in corpore sano spune acea frază celebră, cu același înțeles își folosește și Murakami cuvintele.
Poate că nu-ți miști corpul, dar pe dinăuntru depui o muncă titanică. Sigur, gândești totul cu capul, cu mintea. Însă un scriitor se îmbracă în straiul de “poveste” și gândește cu tot trupul său, iar acest proces îl face să-și folosească toată abilitatea fizică – de multe ori chiar să se suprasolicite.
Maraton și ultra maraton
Pentru că alergatul a devenit un stil de viață și o mare pasiune, Murakami a reușit să alerge 42 de km în Atena, ca mai târziu să alerge 100 de km în Japonia. Ceea ce pare fascinant la acest scriitor, este stilul lui de viață și felul în care scrie. Ți se pare că face totul atât de natural, însă în spatele lui este atâta muncă și cercetare. Își cunoaște foarte bine corpul și știe când să-i vorbească.
M-au impresionat foarte tare mărturiile sale despre cursa de 100 de km. Deoarece nu reușise niciodată să depășească limita de 42 de km, iar după ce a trecut de această limită a simțit că îi va ceda corpul, și-a regăsit puterea în mesajul pe care i l-a transmis corpului.
“Eu nu sunt om. Sunt o mașinărie pură. Sunt o mașinărie, deci nu trebuie să simt nimic. Merg înainte și atât.” Dacă m-aș fi gândit că sunt o ființă umană făcută din carne și sânge, m-aș fi prăbușit de durere în mijlocul drumului. Eram o entitate care exista cu certitudine. Aveam și conștiința unui eu atașat acestei existențe.
Poate că acesta este și secretul pentru a depăși unele momente grele din viața noastră. Să pui stop suferinței și să nu o mai simți atât de “a ta”. De multe ori spunem “durerea mea“; poate o îmbrățișăm atât de mult încât nu se mai desprinde de noi. Am încercat aceste fraze ale lui Murakami, pentru că m-am apucat și eu să alerg, și pot confirma că funcționează. Mai mult, atunci când alergi, te eliberezi de tot. Mintea devine un vid. Te concentrezi doar pe respirație și pe mișcare.
Extenuare literară
Se folosește tot mai mult termenul de burnout în viața cotidiană, însă sunt și autori care ajung la extenuarea literară atunci când se concentrează să scrie opere strălucite, deoarece își focusează toată forța și vigoarea doar în operele lor, și ajung cu trecerea anilor să nu mai transmită aceeași bucurie. La fel ca și o lumânare care arde îndelungat și se consumă. Așa cum spunea Haruki Murakami, ai nevoie și de rezistența fizică pentru a întări rezistența mentală, altfel ajungi la epuizare. Unii dintre scriitori ajung să-și pună capăt zilelor atunci când puterea creației se termină.
Literatura (…) trebuie neapărat să emane o energie naturală pozitivă. Scrisul înseamnă să dai piept cu munți prăpăstioși, să escaladezi pereți de stâncă și, după o luptă lungă și grea, să cucerești vârful. Pierzi sau învingi, acestea sunt singurele opțiuni.
Odată cu trecerea timpului, corpul cedează în mod inevitabil. Mai devreme sau mai târziu, e răpus și piere, iar dacă se năruie corpul, sufletul nu mai are (probabil) unde se duce.
De aceea a îmbinat scrisul cu alergatul, cu intenția de a amâna cât mai mult acest moment, pentru a nu ajunge la epuizarea fizică. Sunt multe voci care îi pun la îndoială calitatea de scriitor “Ăsta nu-i artist!” însă este foarte bine că nu îi ia în seamă.
Eu nu am ajuns alergător pentru că m-a pus cineva să alerg. Nu am ajuns scriitor pentru că m-a pus cineva să scriu romane. Într-o bună zi am avut chef să scriu și m-am apucat de scris. Iar într-o bună zi am avut chef să alerg și m-am apucat de alergat. Am făcut mereu ce mi-a plăcut, cum mi-a plăcut. Oricât au încercat alții să mă oprească, oricât de aspru m-ar fi criticat, nu mi-am schimbat cu nimic felul de a fi. Ce cred oamenii ăștia că pot obține și de la cine?
Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă
Este o carte deosebită. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă te învață cum să perseverezi în fiecare zi pentru a ajunge cea mai bună versiune a ta, cea mai bună versiunea a operei tale creatoare.
Nu știi ce-ți aduce ziua de mâine până nu trece ziua de azi.
Fiți prezenți în viețile voastre pentru a descoperi provocările vieții de zi cu zi, deoarece numai așa putem deveni ceea ce ne dorim cu adevărat.
O am și eu în bibliotecă, își așteaptă rândul 😁
Chiar o sa-ti placa! Sunt sfaturi frumoase de viata in ea.
Pingback: Recenzie Nu ma poți răni - Stăpânește-ți mintea și reușește imposibilul 2024