Cuprins
Viața ca un râu – O poveste despre pierdere și speranță
În 1948, tânăra Victoria Nash, în vârstă de 17 ani, îl întâlnește pe Wilson Moon, un străin misterios, pe drumul din orașul Iola. Nu-și dă seama inițial, dar Victoria s-a îndrăgostit instantaneu de acest băiat. Wil este un indian care a părăsit locul greu de muncă din mina de cărbuni și își încearcă norocul în acest oraș. Erau vremurile când indienii au fost alungați de pe teritoriile lor pentru a face loc progresului.
Astfel că Wil nu a fost așa de bine primit în comunitate, însă, în ciuda ostilităților și prejudecaților localnicilor, Victoria și Wil își continuă relația în secret, având întâlniri clandestine în apropiere de casa Victoriei, ulterior într-o cabană de vânătoare părăsită din munți.
Însă, într-o zi, Wil nu mai apare la locul de întâlnire, iar Victoria se teme că a fost capturat și ucis, deoarece pe capul lui era stabilită și o recompensă de 20 de dolari, deloc neglijabilă în acel oraș sărac de munte. Teama Victoriei se confirmă, atunci când fratele ei, Seth, se întoarce acasă cu sânge pe mâini și spunând că a obținut mult mai mult decât o recompensă. Wilson Moon este găsit mort într-un canion din apropiere, nicio anchetă oficială neavând loc pentru găsirea ucigașului, întrucât Wil era considerat un vagabond și un hoț, iar indienii aveau puține drepturi civile în acea perioadă.
Luni mai târziu, Victoria își dă seama că este însărcinată. Temându-se că Seth sau oamenii din oraș nu vor fi de acord cu copilul, dacă vor afla că Wilson Moon era tatăl, decide să fugă de acasă, stabilindu-se în cabana unde se întâlnea cu Wil.
Poți fi o fată cuminte, un cal bun, poți asculta, iubi, dar nu te aștepta ca dacă faci bine să ți se răspundă cu bine.
Când copilul se naște, pare a fi mort, dar folosește o tehnică învățată de la Wil. Mâncarea era pe terminate, Victoria era obosită după naștere, neavând putere să vâneze sau să caute hrană în pădure. Își dă seama că dacă nu face ceva, ea și copilul vor muri de foame.
Decide să meargă în oraș după ajutor, dar întâlnește un cuplu la picnic în pădure. Femeia era și ea mamă, alăptând copilul la sân. Fără să stea mult pe gânduri, decide să abandoneze copilul pe bancheta din spate a mașinii, fără să se uite în urmă să vadă ce se întâmplă cu fiul ei și al lui Wilson Moon. Era singura posibilitate la care s-a gândit Victoria în acele momente, cu speranța că instinctul de mamă al acelei femei va ieși la iveală și îl va salva pe al ei “Copil albastru”.
După ce a leșinat în pădure, Victoriei s-a dus să verifice dacă acel cuplu a salvat copilul. Ajungând la locul de picnic, Victoria a găsit o piersică, o piersică atât de familială, pentru că era o piersică din livada familiei ei, o piersică Nash.
M-am apropiat precaută de piersică, necrezându-mi mintea. Când am întins mâna și am descoperit un fruct real, atât de perfect pârguit că am simțit palma tatei rupându-i codița și atingerea blândă a Corei punând piersica în săculeț, mi-am dat seama că viețile noastre – a mea și a automobilului cel lucios – se intersectaseră încă dinainte să dau peste ei.
Dorul de casă o face să se întoarcă la plantația de piersici a familiei, așteptându-se ca totul să fie așa cum l-a lăsat, dar se pare că Seth și unchiul ei au plecat, iar tatăl ei o primește cu o răceală caracteristică, dar, în același timp, cu o iubire nespusă.
Curând află că tatăl ei este pe moarte, iar la înmormântarea sa află că el l-a predat pe Seth șerifului pentru uciderea lui Wilson Moon. Însă era greu ca Seth să intre la închisoare în acele vremuri pentru uciderea unui indian “vagabond și hoț”. Astfel că șeriful i-a recomandat să plece din oraș și să nu se mai întoarcă.
Văzându-se singură pe plantația familiei, Victoria continuă să cultive piersici timp de câțiva ani, în același mod în care tatăl ei se ocupa de piersicile Nash. Însă, în 1954, orașul primește vestea unui nou proiect de construcție a unui baraj, localnicii din Iola trebuind strămutați forțat. Victoria nu stă pe gânduri când un oficial guvernamental îi prezintă oferta de strămutare, atrăgându-și astfel mânia orășenilor, care o văd că o trădătoare.
Victoria reușește să convingă un profesor al unei universități de botanică să o ajute să transplanteze piersicii din plantația familiei într-o altă locație. Înainte de a pleca, Victoria este vizitată de fratele ei, Seth. Acesta îi explică faptul că prietenul lui, Davis, a fost cel care l-a ucis pe Wil, el doar a fost martor. Victoriei nu-i păsa de această mărturisire, și, sub amenințarea puștii, îi ordonă să plece și să nu se mai întoarcă la fermă, până nu va pleca ea.
La noua plantație, numai a ei, Victoria încearcă să-și continue viața, având grijă de piersicii familiei Nash. După 6 ani se întoarce în locul unde și-a abandonat copilul. Decide să facă un memorial pentru a-și aminti de el și așază câte o piatră pentru fiecare an al Copilului albastru. Se întoarce în fiecare an pentru a adaugă o piatră în acest cerc al vieții unui copil de care nu știe nimic. Tocmai când își pierde speranța de a-l mai vedea vreodată, este uimită să găsească o scrisoare pe locul pietrelor lăsate de ea.
Mamă din pădure.
Aceasta este povestea mea. O încercare, măcar. Am crezut că scriu pentru mine, ca să pun ceva noimă în toate și ca să-mi amintesc. Însă din poveste ai lipsit întotdeauna tu.
Aici îți spun în sfârșit tot ce trebuie să știi.
Invitație la lectură și cugetare
Viața ca un râu este o carte care te poartă pe cursul vieții Victoriei Nash, o viață marcată de pierderi, dar și de o perseverență remarcabilă. Asemenea unui râu, existența Victoriei cunoaște momente de calm și de frământare sau rătăcire, de bucurie și de tristețe profundă, culminând în cele din urmă într-o acceptare liniștită a trecutului și o deschidere către viitor.
Shelley Read reușește să te transpună în lumea Victoriei, să simți adierea vântului în livezile de piersici, să auzi susurul râului Gunnison și să trăiești alături de ea momentele de singurătate și deznădejde din sălbăticie. Descrierile sale vii și emoționante te fac să te simți parte din poveste, să te identifici cu personajele și să reflectezi asupra propriilor tale experiențe de viață.
Un aspect care mi-a stârnit curiozitatea este decizia Victoriei de a nu-și căuta activ fiul, ci doar de a se întoarce în locul unde l-a abandonat. A fost oare dedicarea ei față de plantația de piersici atât de copleșitoare încât a eclipsat dorința de a-și găsi copilul? Sau poate că teama de a-l răni cu adevărul despre trecutul său a fost prea mare?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care Viața ca un râu le ridică, invitându-te să reflectezi asupra unor teme complexe și emoționante precum abandonul, identitatea, pierderea și puterea iertării. Cum ai reacționa tu dacă ai afla că părinții tăi nu sunt cei adevărați? Ce ai face dacă ai fi în locul Victoriei, confruntată cu decizia imposibilă de a-și abandona copilul pentru a-i salva viața?
Te invit să descoperi povestea emoționantă a Victoriei Nash și să te lași purtat de curentul râului vieții sale. Viața ca un râu este o carte care te va atinge profund și te va face să privești lumea cu alți ochi.
După ce o citești, revino aici și împărtășește gândurile și impresiile tale. Ce te-a impresionat cel mai mult? Ce întrebări ți-a stârnit această poveste? Aștept cu nerăbdare comentariile despre această carte minunată!
Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.