Cuprins
Jean-Christophe Grangé oferă în Logodnicele Reichului (titlul original “Les Promises”) o incursiune captivantă în Berlinul anului 1938. Orașul se afla sub o teroare crescândă datorită prezenței regimului nazist, cu doar un an înainte ca lumea să fie aruncată în haosul celui de-Al Doilea Război Mondial. Autorul a reușit să construiască o atmosferă apăsătoare, unde fiecare umbră ascunde un pericol potențial și fiecare zâmbet poate fi o mască a fricii.
În acest tablou de început de război mondial se desfășoară o anchetă complexă și plină de răsturnări de situație. Personaje memorabile, complexe și contradictorii ne poartă printr-un labirint de secrete și minciuni, iar finalul ne lasă cu o senzație de neliniște și cu întrebări despre natura umană și limitele moralității într-o lume dominată de rău.
Poveste captivantă și un trio bizar
În Berlinul anului 1938, o crimă brutală este comisă asupra soției unuia dintre cei mai puternici oficiali naziști. Victima a fost eviscerată și lăsată fără pantofi, o cruzime fără precedent și un fetiș interesant. Regimul nazist nu vrea să sperie populația, nici să se afle cine este victima. Polițistul criminalist care se ocupa de caz este îndepărtat. Ancheta îi este încredințată lui Franz Beewen, un ofițer Gestopo cu un trecut întunecat și o personalitate brutală. Ancheta se dovedește mult mai complicată când o nouă victimă este găsită, ucigașul folosind același mod de operare.
Ofițerii Gestapo nu erau obișnuiți să urmărească adevărații vinovați, ei arestau chiar și nevinovați, dar Franz își dă silința să descopere adevărul, știind că, dacă rezolvă cazul, va avea ocazia de a merge în prima linie pe front. Cu traume cauzate de soldații francezi în Primul Război mondial, tatăl său este internat într-un azil de boli mintale, iar Franz Beewen dorește să-și răzbune tatăl.
Primul suspect pe lista lui Between este Simon Kraus, un psihanalist renumit în înalta societate, care le avea ca paciente pe cele două victime. După ce se culca cu pacientele sale, le șantaja și se folosea de slăbiciunile lor. Așa află și Between că personajul din visele victimelor este și suspectul principal în această anchetă.
Îl amuza ironia situației: Reichul încerca să controleze mințile cetățenilor, să le controleze psihicul în cele mai mici detalii, încă cel care avea acces la secretele femeilor și, uneori, indirect, ale soților acestora, era el, în cabinetul său din apropierea Bibliotecii de Stat. Hahaha! Uite niște secrete la care Hitler nu are cum să ajungă.
Franz Beewen se vede nevoit să colaboreze și cu Mina von Hassel, un psihiatru idealist care conduce un azil de psihiatrie, azilul în care este internat tatăl lui. Mina aparținea uneia dintre cele mai bogate familii din Berlin care ajuta mașinăria nazistă. Născută baroană, Mina a întors spatele familiei pentru a deveni psihiatru.
Deși îmbrățișează ideea exterminării celor slabi, propovăduită de Hitler, Franz i-a găsit tatălui un loc bun în azilul Minei. Din contră, Mina nu este de acord cu epurarea celor de care are grijă și speră ca să fie lăsată în pace să aibă grijă de bolnavii din azil, pentru că făcea parte din cea mai bogată familie din Berlin.
Această combinație neobișnuită de personaje creează o dinamică fascinantă și plină de tensiune. Fiecare dintre ei aduce în anchetă propriile perspective, ceea ce duce la confruntări și alianțe fragile. Pe măsură ce se adâncesc în misterul crimelor, cei trei protagoniști sunt forțați să se confrunte nu doar cu ororile nazismului, ci și cu propriile umbre și dileme morale.
Însă cele două teorii privind crimele erau incompatibile. După părerea lui Beewen, criminalul era un ofițer nazist care-și alesese victimele la un eveniment oarecare. În opinia lui Simon, aveau de-a face cu o creatură pe jumătate fantastică, ivită din vise pentru a duce la bun sfârșit o pedeapsă.
Deși poate părea un roman prea complex, vă las pe voi să aflați cine este în spatele acestor crime brutale, ținând să menționez că fiecare dintre cele trei personaje sunt aproape de adevăr.
Impactul nazismului asupra societății
Jean-Christophe Grangé reușește să reconstruiască meticulos atmosfera Berlinului anului 1938: o imagine vie și vibrantă a orașului la început, culminând spre final cu umbra și efectele amenințătoare ale regimului nazist și războiului. El reușește să transpună pe cititor în mijlocul evenimentelor, făcându-l să simtă pe propria piele tensiunea și frica din acea perioadă. Fiecare pas pe străzile Berlinului este însoțit de o senzație de neliniște, orice conversație este încărcată de subînțelesuri și fiecare privire aruncată peste umăr poate ascunde un pericol. Efectele nazismului din acea perioadă!
Printr-un mister inexplicabil, Hitler, cu înfățișarea sa posacă și cu mustața lui ridicolă, reușise să le farmece, la fel ca o vedetă de cinema. Nu contase faptul că latră la microfon, că gesturile îi erau exagerate și că arată ca un dement numai bun de internat. Reușise să le insufle o pasiune, un entuziasm orb care nu se lăsa șters cu una, cu două.
Dincolo de impactul social și politic, în Logodnicele Reichului Jean-Christophe Grangé explorează și consecințele psihologice ale nazismului asupra indivizilor. Personajele sale sunt marcate de traume, frici și incertitudini, reflectând atmosfera opresivă a epocii. Simon Kraus, deși aparent cinic și detașat, poartă povara propriilor compromisuri morale. Mina von Hassel, în ciuda idealismului său, se confruntă cu limitele puterii sale de a ajuta într-un sistem corupt.
Chiar și Beewen, brutal și insensibil, este bântuit de demonii trecutului său și de îndoieli cu privire la propriile acțiuni. Prin intermediul acestor personaje complexe și profund umane, autorul ne oferă o perspectivă intimă și tulburătoare asupra modului în care nazismul a afectat nu doar societatea în ansamblu, ci și sufletele individuale.
În finalul romanului Logodnicele Reichului, autorul ne conduce către un deznodământ șocant, în care adevărul din spatele crimelor se dovedește a fi mai complex și mai întunecat decât și-ar fi putut imagina cineva. Identitatea criminalului și motivațiile sale scot la iveală o realitate terifiantă, în care cruzimea și fanatismul se împletesc într-un mod grotesc. Jean-Christophe Grangé nu ne oferă un final ușor sau reconfortant, ci ne lasă cu o senzație de neliniște și cu întrebări tulburătoare despre limitele moralității și capacitatea umană asupra răului.
Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Încerc să găsesc de fiecare dată cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.