Nădejdea vindecă | Katherine și Jay Wolf
Nădejdea vindecă | Katherine și Jay Wolf

Nădejdea vindecă | Katherine și Jay Wolf

Când am citit Suferință și tărie, am constatat că este a doua carte a autorilor. Cu toate acestea, am decis să continui lectura pentru a-mi forma o părere și să nu fie una dintre acele cărți pe care le abandonezi la pagina 50.

Nădejdea vindecă am cumpărat-o de Black Friday. A meritat! În această biografie, aflăm cum Katherine a supraviețuit cu greu după 11 operații și a rămas cu dizabilități permanente. Dar și cum Jay, soțul ei, a trebuit să se adapteze la noua realitate și să-și susțină familia în timp ce își continua studiile la drept. Și totuși, cei doi soți și-au păstrat credința în Dumnezeu și în dragostea lor, chiar și atunci când totul părea pierdut.

Când totul se schimbă într-o clipă

În debutul cărții, Katherine și Jay Wolf, un cuplu de tineri creștini, își împărtășesc trecutul, cum s-au cunoscut și s-au îndrăgostit, precum și visele și aspirațiile lor. S-au cunoscut la Facultatea Samford din Alabama, SUA, și au știut că sunt meniți să rămână împreună. După căsătorie, a urmat mutarea într-un oraș promițător, Malibu, Los Angeles (un oraș aparent îndepărtat de Dumnezeu) și integrarea lor rapidă într-o comunitate creștină. Aceștia descriu o imagine a vieții lor fericite și de succes din Los Angeles, unde Jay era aproape de a absolvi facultatea de drept, Katherine era un model promițător și actriță, iar bebelușul lor în vârstă de 6 luni le completa familia.

Visul lui Katherine și al lui Jay Wolf, un cuplu de tineri fericiți și cu un copil de 6 luni, s-a năruit într-o clipă, într-o după amiază obișnuită. Katherine a suferit un accident vascular cerebral devastator la nivelul trunchiului cerebral, care a cufundat-o într-o comă de două luni.

După accidentul cerebral, totul s-a schimbat. Katherine a ajuns la spital, unde a fost supusă la 11 operații și a rămas cu dizabilități permanente. Jay a fost nevoit să-și vadă soția suferind și să-și asume rolul de îngrijitor. Cei doi au fost susținuți de familia, prietenii și comunitatea creștină, care s-au rugat și au sperat la un miracol. Katherine a început să facă primii pași în recuperarea sa, dar și să-și dea seama că nu va mai fi niciodată ca înainte.

Dar apoi, în patru capitole ulterioare, după ce este relatată suferința îngrozitoare a lui Iov, am citit aceste cuvinte care mi-au făcut pielea de găină: “Căci El rănește și El leagă rana, El lovește și mâinile Lui tămăduiesc”.

La această imagine a lui Dumnezeu nu mă gândisem niciodată. Cuvintele m-au surprins cu garda jos și, pe măsură ce realitatea lor îmi pătrundea în suflet, mă simțeam tot mai rănit. Dacă Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor și, deci, ar fi putut împiedica să se întâmple asta, dar nu a făcut-o, atunci El este, într-o anumită măsură, vinovat. “Doamne, de ce ai lăsat să intre atâta suferință în viața lui Katherine? Doamne, de ce vrei să o rănești atât de tare? De ce? DE CE?

Viața este imprevizibilă și fragilă și nu putem controla tot ce ni se întâmplă. Trebuie să fim pregătiți să facem față unor situații dificile și să ne adaptăm la schimbări radicale. Dragostea este cel mai puternic sentiment care ne poate susține în momentele grele. Relația dintre Katherine și Jay este un exemplu de iubire sinceră și loială, care nu se lasă doborâtă de obstacole și de suferință. Nădejdea este esențială pentru a supraviețui și a depăși crizele. Cei doi soți au găsit nădejdea în credința lor, în familia lor, în comunitate și în ei înșiși. Au crezut că Dumnezeu are un plan pentru ei și că nu-i va abandona.

Un aspect care m-a impresionat în mod pozitiv a fost implicarea familiei și a comunității lor religioase, precum și solidaritatea multor oameni care au fost alături de Katherine în suferința ei. Pe parcursul lungii așteptări și a numeroaselor intervenții chirurgicale, familia ei a primit un sprijin moral esențial din partea comunității, care i-a dat lui Katherine sentimentul că nu este abandonată, iar Jay să poată să se odihnească.

Sunt aceeași pe dinăuntru! Sunt aceeași pe dinăuntru!

Katherine a supraviețuit unui atac cerebral cumplit, dar cu urmări grave. Ea a descoperit că nu mai este aceeași persoană de dinainte, nu-și mai putea îngriji fiul ca orice mamă normală, nu-și mai putea controla corpul. Însă nădejdea nu și-a pierdut-o și s-a agățat de faptul că este un miracol, că Dumnezeu avea un plan pentru ea.

Chiar dacă era imobilizată la pat, Katherine a dat vieții ei un sens, avea alături familia și prietenii, comunitatea creștină care o sprijinea. Jay și James îi aduceau bucurie, personalul medical îi oferea îngrijire. Viața ei era încă plină de culoare, chiar dacă trupul ei era inert și neajutorat.

Voiam ca familia, prietenii, asistentele, terapeuții, voluntarii, oamenii de serviciu etc. să știe că, deși arătam total diferit, pe dinăuntru nu se schimbase nimic. Ce se întâmplă dacă nu înțeleg asta? Ce se întâmplă dacă toată lumea crede că am de-acum IQ-ul unui copil mic sau că nu-mi amintesc nimic? Ce se întâmplă dacă sunt considerată o mamă nepotrivită pentru James? Ce se întâmplă dacă nu-și dă nimeni seama că, din punct de vedere cognitiv, sunt exact aceeași persoană ca pe 20 aprilie 2008? Eram îngrozită de gândul că oamenii nu vor realiza că sunt “încă întreagă”. Întrebările fără răspuns mă chinuiau în muțenia mea.

Viața lui Katherine s-a îmbunătățit, făcea progrese remarcabile, nu mai era așa dependentă de aparate și devenea o inspirație pentru ceilalți. Nu mai putea rămâne în centrul medical UCLA, personalul medical făcuse tot ce îi stătea în putință pentru a ajunge în stadiul în care era acum. Astfel, a fost necesară mutarea ei într-un centru de recuperare neurologică, Casa Colina. Jay și James s-au mutat împreună cu ea pentru a-i fi alături.

Totuși Katherine simțea cu durere că nu va mai fi nimic ca înainte. Se străduia din răsputeri, nu se lăsa și continua să se lupte cu neputința. Continua să facă progrese uimitoare cu ajutorul celor dragi, al voinței și credinței sale, al kinetoterapiei și al operațiilor pe care trebuia să le suporte pentru a-și îmbunătăți viața.

Katherine și Jay Wolf simțeau că trebuie să mai facă încă un pas către noua “normalitate”. Astfel că s-au întors în Los Angeles pentru a-și trăi viața pe noile ei coordonate.

Nădejdea vindecă?

În Los Angeles, Katherine, Jay și James încearcă să-și înceapă o viață nouă, plină de încredere, chiar dacă suferința nu a dispărut. La doi ani după atacul cerebral, Katherine are o altă problemă de sănătate. Totuși, Katherine devine din ce în ce mai puternică, nu-și pierde speranța, deoarece povestea ei inspiră pe mulți alții. De la mesajele pe blog, invitația de a vorbi la universitatea la care a studiat și reportajul de pe CNN, o fac să-și dea seama că mesajul ei despre suferință și reziliență trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni. Își descoperă o nouă misiune în viață, care, practic, s-a născut din cea mai mare tragedie a ei.

Este interesant cum Katherine abordează durerea și vindecarea: a cunoscut suferința din plin, cu răni fizice și sufletești; durerea nu se poate vindeca ușor, dar și-a înfruntat frica și l-a întâlnit pe Dumnezeu în cea mai grea perioadă a vieții ei. Și-a schimbat perspectiva și a descoperit adevărată nădejde. A ales să-și umple golurile cu speranță și să-și poarte sacrificiile cu mândrie.

Katherine Wolf este o persoană care a trecut printr-o experiență traumatică și care încearcă să-și găsească un nou sens în viață. Prin comparație cu ceilalți, Katherine își manifesta atât compasiunea, cât și frustrarea față de situația ei. Noi, ceilalți, trebuie să ne punem întrebări despre propria noastră libertate, frumusețe, competență, energie, comunicare, claritate, viitor. Trebuie să ne gândim la ce ne face fericiți, la ce ne împiedică să fim fericiți. Dar, totuși, toți suntem vulnerabili și căutăm să ne simțim bine cu noi înșine și cu ceilalți.

Desigur, povestea noastră individuală pare povestea centrală a întregii creații, deoarece chiar așa și este în micul nostru univers personal! Dar toți suferim, chiar dacă motivele variază. Aceasta concluzie ar trebui să ne inspire să-i iubim mai mult pe ceilalți, chiar și atunci când simțim că noi suntem cei care suferă cel mai tare și care merită cel mai mult atenția și dragostea tuturor. Atunci când deplângem împreună cu alții pierderile și ne hrănim nădejdea, inima noastră tresaltă. Începem să răspundem cu empatie și să ne dam seama că toți avem parte de înfrângere și, prin urmare, toți avem nevoie de nădejde. Pentru că Nădejdea vindecă!

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea

One comment

  1. Pingback: Suferință și tărie | Katherine și Jay Wolf - Dusă cu cartea 2024

Leave a Reply

Drepturi de autor!