Cuprins
Fetele ascunse din Kabul este o carte de non-ficțiune scrisă de jurnalista suedeză de investigație Jenny Nordberg, singura carte originală despre fenomenul bacha posh (un termen farsi/dari, care se traduce îmbrăcat ca un băiat ) din Afganistan. Fetele tinere afgane erau deghizate în băieți, fiind un fel de fii onorifici pentru familiile lor, și erau acceptate așa de către comunitate până la pubertate. Jenny Nordberg spune despre bacha posh că este un fel de rezistență subterană a femeilor și fetelor împotriva normelor patriarhale ale societății actuale din Afganistan.
Cartea Fetele ascunse din Kabul este împărțită în patru părți, analizând această practică afgană veche de secole și explică diferiți factori socio-economici și motivele familiale care stau la baza motivelor de a-și transforma fetele în bacha posh. Familiile mândre care adoptau această tradiție beneficiau de facilități în viața publică și profesională.
Nașterea de băieți
În Afganistanul patriarhal, societatea se bazează pe valoarea superioară a bărbaților și a fiilor, astfel că părinții transformă una dintre fiicele lor în băiat pentru a-și îmbunătăți reputația socială. Fetele în rolul de băiat au părul tuns, se îmbracă în haine tradiționale rezervate băieților și se comportă ca un băiat. Însă, odată ce o bacha posh ajunge la pubertate, se așteaptă că ea să revină la sexul ei biologic, iar tradiția poate continua sau nu cu altă tânără fiică a familiei. Totuși, unele bacha posh nu voiau să se schimbe.
Cartea începe cu povestea unei femei politician, Azita, care a fost o bacha posh, și și-a crescut a patra fiică, Mehran, ca pe un băiat, pentru a câștiga demnitate publică pentru cariera sa politică. Pornind cu gândul de a scrie un articol despre femeile din Afganistan, Jenny Nordberg a rămas surprinsă să descopere acest fenomen bacha posh într-o țară profund patriarhală.
– Fratele nostru este de fapt o fată.
Una dintre gemenele cu priviri înfocate încuviințează din cap pentru a-și reafirma spusele. După aceea se întoarce către sora ei, care aprobă. Da, este adevărat. Ea o poate confirma. […] Geamăna numărul doi se apleacă spre mine.
– Este adevărat. El este surioara noastră.
Le zâmbesc și încuviințez din nou.
– Da.
Cum să nu.[…]
Pe neașteptate, în prag apare fratele lor.[…]
– Spune-i, Mehran. Spune-i că tu ești sora noastră.
Jenny Nordberg continuă investigația și află inclusiv de la o respectată doamnă doctor Fareiba că a asistat la câteva nașteri, care au avut drept urmare prezentarea fetelor ca și băieți. Copilul este dus în sat și va fi crescut ca băiat atâta timp cât minciuna va rezista sau până când comunitatea va accepta, știind că este doar un fiu onorific. Doctorul Fareiba a învățat să nu pună prea multe întrebări, la fel ca și ceilalți doctori, se prefac, într-un acord tacit cu părinții. Totuși nici nu există documente despre aceste schimbări, iar crearea unui asemenea fiu este decizia părinților și trebuie respectată.
Fareiba este denumită “creatoarea de fii“, o specializare pe care o practică împreună cu alți medici afgani, ca pe un serviciu secundar și contra cost. Aceste metode de creare a fiilor i-au fost transmise de la rude femeiești de-a lungul generațiilor și au fost perfecționate prin experimentări și schimburi de secrete împreună cu alte colege de breaslă .
Urmărind povestea lor, Jenny Nordberg explorează modul în care tradiția le permite fetelor să-și susțină financiar familiile. Sakina este fiica unui general pashtun, care merge la școală în timpul zilei, iar seara își îmbracă tunica gri pentru a lucra la o băcănie și a-și susține familia. Sakina nu are niciun regret că a fost crescută ca un fiu, deoarece acest lucru i-a permis să se bucure de o mai mare libertate și de un statut social mai ridicat decât ar fi avut o femeie în mod normal în Afganistan.
Refuzul de a redeveni femeie
Unele bacha posh pot fi mai dedicate rolurilor lor mai mult decât se așteptau. De exemplu, Jenny relatează povestea Zahrei, care a continuat să refuze îmbrăcămintea feminină și după pubertate. În timp ce părinții ei, în special mama ei, au insistat ca ea să revină la sexul ei biologic, tatăl a continuat să spună cu mândrie că este alegere ei. El adaugă mai târziu, “Acum este mai înaltă chiar decât surorile mai mari. Poate că are ceva din mine în caracterul ei”. Zahra percepe bărbații ca fiind puternici și discreți, iar a fi băiat este mai mult mai simplu în ceea ce privește îmbrăcămintea, băieții vorbind mai puțin, evitând bârfele.
Mergând mai departe în investigație, Jenny găsește și alte dovezi despre bacha posh. În tradiția din Afganistan, se credea că transformarea unei fiice în bacha posh ajuta la nașterea de băieți, magie care se pare că nu funcționa uneori. Transformarea fetelor în băieți este o procedură care le-a oferit familiilor, la propriu și la figurat, mulți fii de-a lungul generațiilor.
Nu este nimic rău în a rămâne bacha posh până se mărită. Iar găsirea unui soț potrivit pentru o bacha posh n-a reprezentat niciodată o problemă. Bunica Zahrei dă exemple de multiple cazuri din trecutul îndepărtat în care fetele au crescut ca băieți, pentru ca ulterior să ducă vieți curajoase și neobișnuite ca femei. Și asta se întâmpla înainte ca islamul să fi ajuns în Afganistan, adică undeva în secolul al VII-lea.
Alte povești reflectă aceleași sentimente amestecate de mândrie și dorința de a prelua rolul de “bărbat”. Nader este o șoferiță și luptătoare taekwondo care evită orice fel de căsătorie. Nader subliniază că odată ce a experimentat libertatea de a fi băiat în societatea afgană, nu a mai vrut să se întoarcă la statutul de femeie.
Nader nu-i singura bacha posh din Afganistan care a refuzat feminitatea și trăia ca un bărbat. Amir Bibi în vârstă de patruzeci și cinci de ani, care locuia în Khost, provincia violentă de la granița cu Waziristan, purta armă și făcea parte din shura local, unde era văzută ca parte dintre bătrânii satului, iar părerile ei atârnau greu. […]
Altă femeie care ocupă rolul de bărbat onorific în comunitatea este Hukmina, în vârstă de cincizeci de ani. Și ea trăiește tot în Khost, în sătucul Sharaf Kali, unde amenințările zilnice nu se limitează la talibanii pakistanezi, ci sunt dublate de dronele telecomandate din văzduh. Ea face parte din consiliul provincial local, călărește cai și nu se desparte niciodată de armă. În timpul războiului a luptat împotriva rușilor și în niciun caz nu se teme de talibani. Întrucât a fost crescută ca tovarăș pentru fratele ei, ne spune că “n-am avut niciodată gândurile unei femei. Dacă m-aș fi simțit ca o femeie, n-aș fi putut face toate astea”.
Riscurile psihologice
Cu toate acestea, în ciuda faptului că se bucură de mai multă libertate în cadrul bacha posh, aceste femei suportă schimbări psihologice dificile și crize de identitate, deoarece revin la sexul lor biologic odată ce ajung la vârsta adultă. Shukur, devenită Shukria s-a căsătorit după pubertate, însă soțul ei a divorțat de ea și s-a căsătorit cu o altă femeie, ceea ce a făcut ca ea să dea vina pe educația ei pentru că nu a fost destul de potrivită ca femeie pentru soțul ei.
Mai mult, așa cum se vede în cazuri precum cel al Zahrei, un bacha posh este uneori și sintagmă pentru o experiență traumatizantă în ceea ce privește percepția cuiva despre gen și sex. După ce a experimentat libertatea ca băiat, este dificil pentru o fată să-și accepte feminitatea, deoarece ajunge să laude masculinitatea. Cu alte cuvinte, este dificil să eviți sentimentele de dispreț într-o societate strict patriarhală, în care femeile sunt în mod obișnuit reprimate și se luptă pentru a-și defini sentimentele privind sexul, genul și dragostea.
Sigmund Freud a afirmat despre copiii că nu sunt nici măcar conștienți de existența deosebirilor genitale până în jurul vârstei de patru-cinci ani, dar, în anii 1980, dr. Eleanor Galenson și dr. Herman Roiphe au demonstrat că, la cei mici, conștientizarea propriei identități sexuale începe mult mai devreme. Potrivit cercetărilor lor, un copil poate fi conștient de sexul său încă de la cincisprezece luni.
În Afganistan însă, copiii sunt voit menținuți într-o stare de ignoranță, sau cel puțin confuzi în ce privește diferențele dintre băieți și fete. Detaliile privind deosebirile anatomice nu sunt explicate în mod deliberat de către părinți, pentru a păstra mințile copiilor – mai ales ale fetițelor – “pure” pentru cât mai mulți timp înainte de măritiș.
Fetele ascunse din Kabul – O apărare secretă împotriva discriminării femeilor în Afganistan
Prin cartea Fetele ascunse din Kabul Jenny Nordberg evidențiază discrepanțele dintre modul de viață al femeilor din Afganistan și cel din țările occidentale cu tradiția bacha posh. Unul dintre cele mai izbitoare exemple este atunci când, într-o conversație cu Asma, mama lui Zahra, relatează surpriza fetei asupra faptului că în țările vestice femeile poartă pantaloni în mod obișnuit.
Pe de altă parte, această practică culturală larg răspândită este ecoul unei forme de rebeliune și de ușurare socială față de regimul politic afgan strict, condus de talibani și de restricționarea femeilor din viața publică. Este una dintre practicile subterane pe care le întâlnim rar prin intermediul relatărilor din mass-media. Prin urmare, cartea Fetele ascunse din Kabul este o referință importantă pentru a înțelege contextul din spatele normelor culturale care stau la baza acestei practici, dar și un instrument remarcabil pentru studii ulterioare privind rolurile de gen și normele sociale.
Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Încerc să găsesc de fiecare dată cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.