Copilul de nisip | Tahar Ben Jelloun

Stilul acestui autor l-am întâlnit și în Căsătorie de plăcere, un stil nou în ceea ce privește perspectiva scrierilor islamice. Subiectele abordate sunt mereu surprinzătoare.

Dacă în primul roman este abordată problema persoanelor de culoare și căsătoria de plăcere, care este mult discutată în islam, acum Tahar Ben Jelloun, in Copilul de nisip aduce în prim plan “problema nașterii fetelor”. Așa cum am văzut în mai multe cărți, nașterea fetelor într-o familie este “un dezastru”. Acestea sunt omorâte chiar de la naștere sau transformate în sclave pentru familie.

Îmi trec prin cap următoarele întrebări: Dacă s-ar naște numai băieți, cu cine s-ar mai perpetua specia? Cine ar lua rolul femeii de a da naștere? Oare această societate musulmană, tradiționalistă, nu ar trebui adaptată zilelor noastre? În Coran femeia este respectată, tocmai pentru acest rol important pe care-l joacă în această lume, și nu numai.

Nașterea fetelor – ghinionul unei familii

Dacă în romanul Arsă de vie – Souad se vorbește despre crima săvârșită asupra nou-născuților care erau fete, în Copilul de nisip se încearcă cu disperare orice modalitate de a aduce pe lume un băiat. Acțiunea se petrece în Maroc, într-o societate tradiționalistă, patriarhală.

Fetele născute nu sunt ucise, însă nici prezența lor nu reprezintă ceva pentru tată. Încercând toate obiceiurile locului, folosind chiar și mâna unui mort pentru a mânca cușcuș, femeia a dat naștere numai fete, 7 la număr. Deoarece capul familiei fusese cel care moștenise tot de la tatăl lui și reușise să aibă o afacere prosperă, după moartea lui aproape toată moștenirea ar fi revenit fraților lui și numai o parte infimă soției și fetelor.

Hagi Ahmed a hotărât ca ghinionul să fie spulberat, iar moștenirea lui să rămână în sânul familiei. Și-a chemat soția și i-a vorbit calm, și cu înțeles.

Ești o femeie cumsecade, o soție supusă și ascultătoare, dar, după cea de-a șaptea fiica, am înțeles că porți în tine un beteșug: pântecul tău nu poate zămisli copii de parte bărbătească, e în așa fel făcut, că va da naștere – întotdeauna – doar la femei. (…) O să mă înverșunez și eu împotriva acestui pântec bolnav. I-am lansat o provocare: o să-mi dea un băiat.

Nașterea unui moștenitor

Pentru că în lumea musulmană nu este acceptată varianta unei adopții, un copil din sângele altei persoane, chiar și băiat, bărbații aruncă mereu vina procreației asupra femeilor. Hagi Ahmed a hotărât ca următorul copil să fie băiat, chiar dacă se va naște fată. Într-o lume atât de conservatoare pare o nebunie tot acest plan și fără sorți de izbândă, însă, un tată disperat poate realiza tot ce-și propune dacă este pus în situații extreme.

După ce a fost conceput copilul, tatăl a avut grijă să vorbească și cu moașa care asistase la cele 7 nașteri, și să pună totul la cale. Încă în pântecul mamei, moașa anunțase că sunt semne că va fi băiat. Rudele soțului așteptau cu nerăbdare și neîncredere, deoarece își vedeau visul obținerii moștenirii năruindu-se.

Moștenitorul Ahmed

Venise și ziua cea mare, totul era pregătit, iar la primul plâns al copilului, moașa a anunțat, că în sfârșit s-a născut și moștenitorul familiei. Tatăl a fost primit în cameră și a înțeles că “blestemul continuase” însă planul lor trebuia să meargă mai departe.

De ce aceste lacrimi? Sper că de bucurie plângi! Privește, uită-te, e băiat! Nu mai e nevoie să-ți ascunzi fața. Trebuie să fii mândră. După cincisprezece ani de căsătorie, mi-ai dăruit un copil. E băiat, e primul meu copil, uită-te cât e de frumos!

A fost organizată o mare petrecere, s-au sacrificat animale pentru această bucurie, Hagi Ahmed chiar a dat știrea și la ziar, spre nemulțumirea rudelor și a întregii lumi.

Nimeni, în afară de mamă și moașă, nu avea voie să aibă grijă de copil. Ahmed era băiatul familiei și autoritatea lui trebuia construită încă de când era mic. Tatăl îl lua cu el la moschee să se roage cu bărbații și venise vremea să fie circumcis. Un moment care ar fi putut da peste cap tot planul bărbatului și ruinarea familiei. A găsit și aici un vicleșug, și Ahmed a fost circumcis.

Viață de băiat

Crescut ca un băiat, îmbrăcat ca un băiat, Ahmed a mers atât cu tatăl cât și cu mama lui la hammam până în momentul în care casiera i-a interzis mamei să mai aducă băiatul. De acum nu mai era “inocent” și astfel ar fi putut tulbura “pudoarea calmă și dorințele ascunse ale femeilor cinstite” prin prezența lui la baie. Mândră de acest lucru, mama i-a povestit tatălui, iar bărbatul Ahmed urma să meargă cu tatăl de acum încolo.

Pubertatea a fost ascunsă foarte bine de mama lui Ahmed, aceasta strângându-i pieptul pentru a opri creșterea sânilor. Ahmed vedea că este fată, însă gândea și vorbea ca un băiat, nega și continua povestea părinților. Deoarece voia să fie un bărbat complet, acesta i-a vorbit tatălui său despre căsătorie. Știind că acest lucru ar fi putut da în vileag secretul, Ahmed a ales o verișoară epileptică și șchioapă. Planurile sale au fost date peste cap de moartea tatălui său, însă au fost amânate și nu abandonate.

Căsătorie de fațadă

Pentru că cererea în căsătorie a verișoarei cu probleme lăsa loc de interpretare, că Ahmed ar fi avut ceva de ascuns asupra bărbăției lui, părinții Fatimei nu au fost inițial încântați, însă un refuz de a mărita o fată “schiloadă” ar fi adus rușinea asupra lor. Măgulită de această cerere, Fatima a stabilit de la început că ea și Ahmed vor trăi ca niște frați.

Îți mulțumesc că m-ai luat din cealaltă casă. Vom fi ca frate și soră! Sufletul și inima mea sunt ale tale, însă corpul meu aparține pământului și diavolului care l-a distrus.

De altfel, Fatima este și cea care descoperă într-o noapte că Ahmed este femeie și că amândouă au fost blestemate. Deoarece crizele sale de epilepsie se întețiseră, Fatima se simțea din ce în ce mai rău și după ceva timp a murit, luând cu ea în mormânt secretul soțului ei. După moartea Fatimei, Ahmed s-a retras în camera lui, nu mai vorbea cu nimeni și doar moașa Malika, cea care asistase la nașterea lui, venea să-i aducă mâncare și băutură. Cu mama și surorile lui coresponda prin bilețele, iar cu timpul acesta împarte surorilor lui moștenirea, dorind să acopere suferința pe care acestea o înduraseră.

Este o noapte în noapte sau e încă zi în noapte? Ceva tresare în mine. Trebuie să fie sufletul meu.

Fuga de trecut

Cu trecerea timpului, Ahmed își descoperă feminitatea și dorește să și-o exploreze. Iese din casă și își dorește să cunoască lumea. Este atras într-o trupă de nomazi a unui circ, jucând rolul femeii bărbat cu numele de Zahra Ahmed. Se regăsește în această postură, însă, cu timpul, nu se mai simte liberă și pleacă din acest circ.

Știam că întoarcerea la sine o să dureze, că trebuie să-mi reeduc emoțiile și să-mi resping obiceiurile. Recluziunea nu s-a dovedit suficientă; în consecință, am decis să las acest trup să înfrunte aventura, pe drumuri, în alte orașe, în alte locuri.

Deoarece toată această povestire a luat naștere în momentul în care jurnalul lui Ahmed a fost găsit, vă las pe voi să descoperiți evoluția femeii care și-a trăit o mare parte din viață ca bărbat. Copilul de nisip este o poveste diferită de tot ceea ce am citit până acum, o carte învăluită în mister.

Cumpără cartea