Interviu cu Mira, autoarea cărții Menage | Partea I

Întrebare: Cine este Mira din spatele romanelor sale?

Mira: Mira este o persoană cât se poate de normală pe lângă care poți să treci în fiecare zi și să nu o remarci. Știu că am multe defecte, dar de un lucru sunt absolut sigură: nu sunt un om mândru. Am o mulțime de planuri pentru viitor și o imaginație foarte bogată în ceea ce privește subiectul romanelor mele.

Sunt ieșeancă, dar și scorpioancă, căsătorită cu un vasluian și mamă a doi copii. Familia e cea mai de preț comoară a mea și nu pun niciodată valoare pe bani sau pe lucruri, deoarece consider că unii oamenii sunt de neînlocuit. Lucrez în sistemul sanitar și îmi plac mult călătoriile, și mâncarea tradițională moldovenească.

Î: Când a fost momentul când ai dat curs viselor tale și te-ai apucat de scris?

M: Cu scrisul am cochetat încă din liceu, când îmi plăcea să-i trimit iubitului meu de atunci scrisori lungi, presărate pe alocuri cu unele cuvinte puțin mai picante. Reacția lui atunci când ne întâlneam era greu de descris în cuvinte, necrezându-mă în stare să-i scriu așa ceva.

Ideea de a scrie cu adevărat ceva real mi-a venit în timpul unei ședințe de masaj. Relaxarea din acele clipe și melodia romantică pe care o ascultam în acele clipe m-a făcut să-mi imaginez o scenă de dragoste între o tânără domnișoară și doi bărbați frumoși. Puțin mai târziu în acea zi mi-am deschis laptopul și am început să scriu ceea ce azi a devenit Menage Vol 1.

Î: Cum a luat viață acest subiect pentru romanul tău erotic?

M: La început, când m-am decis să dau viață personajelor mele, a fost doar o idee, apoi m-am gândit că pe piața de carte din România nu citisem un astfel de roman. Când am ajuns la jumătatea lui, m-am oprit din a mai lucra la el.

Timp de jumătate de an am lucrat la: “Lună plină” un volum de proză scurtă care cuprinde douăsprezece povestiri horror inspirate din cazuri reale. După ce l-am terminat am recitit manuscrisul de la “Menage” și mi-am dat seama că nu-l pot continua. Era mult prea atipic față de tot ceea ce citisem până atunci. Și când spun asta mă refer că am citit destul de mult la viața mea și nu doar literatură românească, ci și internațională.

O vreme am refuzat până și să-mi mai imaginez ce vor face personajele mele în continuare, pentru că deja mă hotărâsem să mă dedic celui de-al doilea volum de proză scurtă: “În umbra morții” care a apărut ca și primul la editura Coresi. De-abia după ce a mai trecut o vreme, am decis să recitesc din nou folder-ul din laptop numit: “Menage” și mi-am lăsat din nou imaginația să zboare. Când l-am terminat de scris, l-am recitit și mi-a plăcut ce a ieșit, dar mă gândeam la ce va spune lumea când va citi ce am scris. La ce vor spune colegii de serviciu sau vecinii, apoi mă gândeam la mama și la rudele mele.

Am decis să-l las deoparte și să mă apuc de scris: “Casa din strada cu nuci” care va ieși anul acesta tot la editura Coresi. Acesta nu e un roman erotic și nici horror, ci unul de epocă cu scrisori de dragoste, portrete făcute la comandă și nu în ultimul rând un mister ce a umbrit pentru totdeauna viața liniștită a unei familii de aristocrați. Dar ăsta e un alt subiect, desigur!

Deși terminasem toate aceste manuscrise și o parte din ele le publicasem deja, gândul îmi rămăsese la primul meu roman, “Menage”. Deși el fusese gata de ceva timp îmi era jenă să-l public. Mă gândeam doar la impactul lui asupra celor care îl vor citi, dar totodată mă gândeam și la munca mea timp de aproape un an de zile. Era păcat să renunț la visul meu de al vedea cândva pe raftul unei librării sau chiar la biblioteca unde citisem atât de multe cărți încă de când eram o copilă. Un impuls de moment m-a făcut să-mi încerc norocul și să apelez la serviciile unei edituri având mereu în minte ideea că:

“Soarta le surâde celor curajoși!” Și în plus era păcat să-mi las munca să “râncezească” într-un folder. Până la urmă nu eram nici prima și nici ultima persoană care scria un roman erotic, nu-i așa?

Î: Primul volum ți-a satisfăcut așteptările odată cu apariția lui în spațiul literar?

M: Primul volum din Menage a apărut prima dată la editura Stef din Iași, apoi a fost publicat la editura Letras din capitală. Tocmai de aceea el are două coperte diferite. În unele comentarii, erau persoane care credeau că sunt romane diferite, dar de fapt e unul și același. Ideea de a schimba imaginea copertei e o altă poveste, dar personal nu cred că cineva ar cumpăra o carte după copertă și nu ar judeca-o tot din acest motiv.

După ce romanul a apărut pe piața de carte din România am început să-i testez potențialul. Voiam să văd reacția persoanelor care erau de acord să îmi citească cartea la care lucrasem atât de mult și să-și spună părerea sinceră. Așa că am început să fac cadou câteva exemplare prietenelor și cunoștințelor apropiate și am așteptat cu sufletul la gură reacția lor.

Nu am presat pe nimeni, fiecare a citit în ritmul lui și apoi am stat amical de vorbă cu fiecare în parte. Unii mi-au pus întrebări mai indiscrete, cum ar fi: “Dar tu chiar ai făcut un menage?” sau: “Dar tu faci anal, nu-i așa? Altfel nu puteai să descrii scenele așa de bine!” Altele mi-au spus că romanul meu le-a plăcut și deși aveau foarte multe de făcut, când aveau puțin timp liber îl savurau cu sufletul la gură. 

Unele persoane și-au schimbat părerea despre mine, pentru că în ochii lor eu sunt și voi rămâne pentru totdeauna un om simplu, o persoană care nu iese cu nimic în evidență și nu mă voi ridica niciodată la înălțimea lor. Cea care femeie fiind locul îi este la cratiță, la născut și alăptat copiii și la servit bărbatul oricând acesta are nevoie de dânsa și doar atât.

Chiar și unele persoanele apropiate nu cred că voi reuși vreodată, că oricât de bun sau prost îmi este romanul eu voi rămâne o necunoscută într-o mare de mulțime. Deși mi-au citit cartea, în ochii lor voi rămâne una care a îndrăznit să-și lase imaginația să zboare și să-și așterne gândurile pe hârtie, și cam atât… Să fiu sinceră asta am văzut clar în ochii lor când marea majoritate a cunoștințelor și prietenilor au aflat de pe pagina mea de Facebook că am publicat recent un roman erotic.

Dacă sunt mulțumită de rezultatul muncii mele după ce “Menage” a apărut pe piață de carte din România? Nu încă! Dar în curând el va apărea pe Amazon, iar asta pentru mine e o realizare aparte.

Î: Având în vedere că mi-ai citit recenzia pentru Fifty Shades of Grey, o abordare din punct de vedere psihologic, crezi că stilul de viață al personajelor tale vine “dintr-o cauză”?

M: Menage nu are nimic de-a face cu acest roman erotic! Poate doar un contract ce trebuie respectat, dar în rest chiar sunt două lucruri complet diferite. Deși de foarte multe ori “Menage” a fost comparat cu “50 Shades of Grey” romanul meu nu are o cauză aparte, e doar imaginație pură și cam atât! Iar cei care cred că Mira a experimentat lucruri de genul acesta în pat se înșală amarnic. Iar Isabell, Selim, Onur și Cristina sunt doar imaginare. Orice asemănare cu realitatea e pură întâmplare!

Î: Au fost persoane care au făcut propriile aprecieri asupra personajelor tale, și au spus că turcii nu-și împart femeile? Ce părere ai?

M: Una e realitatea și alta e ficțiunea… Iar acest roman e trecut la categoria: ficțiune erotică din câte am văzut. Deci din start cei sau cele care au criticat acest lucru au făcut-o pentru a fi luate în seamă. Cu siguranță voiau să provoace un mic scandal pe seama romanului meu, dar nu cred că și-au găsit persoana potrivită.

Din punctul meu de vedere părerea lor nu contează, e doar o mică furtună într-un pahar cu apă! Cum am mai spus-o și într-un alt comentariu pe Facebook, poate că turcii nu-și împart femeia, dar asta nu avem de unde să știm. Eu personal nu cred că într-o țară cum e Turcia nu se practică chiar deloc menage a trois sau swingerul, ca să nu mai vorbim de alte lucruri mult mai picante. Sincer eu nu aș băga mâna în foc pentru asta!

I: Crezi că publicul cititor din Romania este pregătit pentru astfel de subiect? Le lipsește imaginația și au prejudecăți?

M: Sincer, după ce a apărut “Menage” în librării, am discutat cu foarte multă lume cu care nu cred că aș fi avut ocazia să o fac vreodată. Și aici mă refer la persoane deschise la minte, care chiar fac lucruri considerate tabu, nu pentru ei ci pentru marea majoritate a lumii. Oameni cu bani care nu duc grija zilei de mâine și care își pot permite să experimenteze lucruri de tot felul.

Romanul meu are o pagină de Facebook numită: “Cartea Menage” și acolo am vorbit sub anonimat, desigur cu oamenii din toată lumea despre subiectul romanului meu. Nu-mi pare rău absolut deloc că am scris un astfel de roman pentru că, cu aceasta ocazie, mi-am dat seama că o anumită categorie de oameni chiar preferă o astfel de viață.

După ce mi-a citit romanul un domn din America l-a comandat într-o serie limitată și tot datorită lui și altor persoane deschise la minte “Menage” a ajuns și în librăriile românești din țări precum Germania, Franța, Marea Britanie și Irlanda. Și după cum am mai spus anterior: “Soarta le surâde celor curajoși!” Întotdeauna…

Și în țară am discutat tot sub anonimat cu persoane care mi-au citit cartea și care visează la un menage a trois, dar le e teamă de reacția partenerilor când le vor propune un astfel de subiect.

Recent am aflat de la o doamnă sau domnișoară, nu știu sigur, că în Iași există un club select de swingeri. Ea chiar s-a oferit să îmi povestească câteva aventuri interesante, dacă voi vrea vreodată să scriu despre un astfel de subiect. Sincer chiar m-ar tenta ideea aceasta, pentru că personal nu cred că un alt autor ar mai avea curaj să-și pună imaginația la treabă și să scrie despre un astfel de subiect. I-am găsit chiar și titlul: “Cuvinte murdare”.

Cele două volume le puteți cumpăra de la Libris.

Mai jos aveți recenziile la cele două volume ale cărții Menage.