Strigătul neauzit pentru sensul vieții | Viktor E. Frankl

După ce cartea sa Omul în căutarea sensului vieții a devenit bestseller în întreaga lume, prin cartea Strigătul neauzit pentru sensul vieții, Viktor Frankl revine la același umanism prezent și în primul volum. Într-o lume ca a noastră, în care lipsa de sens și de valoare pare că a pus stăpânire pe noi, Viktor Frankl își face auzită chemarea pentru înlăturarea “absenței dimensiunii umane în psihoterapie”. El îndrumă la aprecierea calităților oamenilor.

Logoterapia

Conceptul de logoterapie pe care l-am întâlnit și în volumul anterior, nu vine să anuleze descoperirile lui Freud, Adler, Pavlov, Watson sau Skinner, însă omul nu poate fi văzut doar ca o ființă care vrea să-și satisfacă doar instinctele și impulsurile. Omul este o ființă care își caută sensul vieții.

Să încercăm să expunem în mod uniform la foame un număr de indivizi foarte diverși. Odată cu creșterea imboldului imperativ al foamei, toate deosebirile individuale se vor estompa și în locul lor va apărea expresia uniformă a impulsului nedomolit.

Sigmund Freud

În lagărele de concentrare însă, era valabil reversul. Oamenii deveneau mai diverși. Bestia era demascată… la fel ca sfântul. Foamea era aceeași, însă oamenii erau diferiți. Cu adevărat, caloriile nu contează.

… omul nu este supus condițiilor cu care se confruntă, ci mai degrabă aceste condiții sunt supuse deciziei sale.

Viktor Frankl expune un caz de actualitate, în care psihologia de azi rezolvă supărarea și frustrarea interioară a unei femei recent divorțate. Aceasta este pusă să-și imagineze cum toată supărarea ei este înmagazinată într-un balon, iar acest balon îl poate închipui și pe soțul ei, ca mai apoi acest balon să fie spart. Oare s-a vindecat femeia după toată această experiență? Mai simte ea furie pentru soțul ei? Pentru situația în care a fost pusă în căsnicia sa? Victor Frankl dă o altă soluție pentru acest caz: reconcilierea femeii cu soțul ei și acceptarea divorțului.

…fie să se reconcilieze cu soțul ei dacă era posibil, fie după caz, să se reconcilieze cu soarta ei că soție divorțată și apoi să-și continue drumul și să-și transforme situația dificilă într-o realizare la nivel uman!

… ea este dependentă de un soț care se va reconcilia sau nu cu ea, ori că este dependentă de agresiuni care vor dispărea sau nu și care se vor exterioriza sau nu după ce, să zicem, ea înțeapă un balon?

Strigătul neauzit pentru sensul vieții

Până când persoana în cauză nu-și va conștientiza toată durerea și frustrarea, până când nu se va împăca și accepta situația în care se află, acea persoană nu se va vindeca doar spărgând un balon sau scriind o scrisoare, așa cum propun alți psihologi.

Atunci când unei persoane care și-a pierdut pe cineva drag îi este dat un tranchilizant, nu o face pe aceasta să uite, să se simtă mai bine. Faptul că adoarme nu o face pe aceasta să uite durerea, sau treacă cu vederea prezența sau absența persoanei dragi. Dacă aceasta nu mai este conștientă, nu anulează moartea/pierderea persoanei iubite.

“Acesta este singurul lucru de care îmi pasă: dacă este vie sau moartă… și nu dacă eu sunt tulburat sau nu!” Cu alte cuvinte, individului nu-i pasă dacă este fericit sau nefericit, ci dacă există o rațiune pentru a fi fericit sau nefericit.

Ne-am obișnuit să ne raportăm existența la ceva, la cineva. Omul a uitat să fie el cu sine și de aici apare și nevoia de a aparține mereu cuiva. Dacă am sta mai mult cu noi înșine, dacă ne-am înțelege nevoile, dacă am medita mai mult, am avea mai mult de câștigat.

Este nevoie să profităm maximum de solitudine, să avem “curajul de a fi” singuri. Există de asemenea o singurătate creativă, care face posibilă transformarea unui aspect negativ – absența oamenilor – în ceva pozitiv – oportunitatea de a medita.

Individul poate să compenseze accentul prea mare pus pe societatea industrială pe “vita activa” și să aloce periodic mai mult timp pentru “vita contemplativa”

Dezumanizarea sexului

Pentru că așa cum am spus mai sus, Victor Frankl analizează teoriile lui Freud și Adler, adăugând informațiile și cercetările sale. Dezumanizarea sexului este un alt subiect abordat. Sexul nu poate fi privit fără a vorbi și de sentimente, de dragoste. Privit fără dragoste, acesta devine doar o modalitate de a reduce tensiunile create de porniri și “instinctele libidinale sau agresive”.

Sexul uman este întotdeauna mai mult decât simplu sex, întrucât servește ca expresie fizică a ceva metasexual, este expresia fizică a dragostei. Sexul este o experiență cu adevărat satisfăcătoare doar în măsura în care îndeplinește această funcție.

Freud făcea o diferențiere între “țelul impulsurilor și instinctelor și obiectul lor”. El considera că scopul sexului este eliberarea tensiunilor sexuale, iar obiectul sexului este un partener sexual. Din punctul de vedere al lui Victor Frankl, această teorie este valabilă doar pentru cei nevrotici sexual. Un nevrotic va vrea să se eliberare fie prin masturbare, fie prin folosirea partenerei ca un simplu mijloc.

Pentru persoana matură, partenerul nu este deloc un “obiect”, dimpotrivă, persoana matură vede în el un al subiect, o altă ființă umană, îl vede în propria sa umanitate; și, dacă îl iubește cu adevărat, chiar vede în partener altă persoană, ceea ce înseamnă că vede în el unicitatea sa. Această unicitate constituie calitatea de persoană a unei ființe umane, și numai dragostea îngăduie unei persoane să pună stăpânire pe alta în felul acesta.

Temporalitate și mortalitate

Viața nu înseamnă numai perpetuarea speciei. Viața de cuplu nu înseamnă unirea pentru a da naștere copiilor, ci și sentimente și implicare emoțională.

Presupunerea că procrearea este unicul sens al vieții se contrazice și se anulează singură: dacă viața în sine ar fi lipsită de sens, nu i s-ar putea niciodată conferi sens doar prin simpla ei perpetuare.

Victor Frankl atrage atenția și asupra promovării sexualității de către mass-media și anumite grupuri sociale care fac din reduc acest concept doar la plăcerea fizică și nu sunt văzute implicațiile nesănătoase pe termen lung.

Cât despre presiunile grupurilor, este suficient să privim pornografia și educația sexuală, care au devenit, ambele, o afacere importantă. “Factorii de convingere ascunși” sunt puși în slujba lor, la fel ca mass-media, favorizând un climat de așteptare și cerere sexuală.

Toate realizările și eșecurile noastre rămân chiar dacă cineva le observă sau nu. Chiar dacă după moartea noastră nimeni nu-și mai aduce aminte de ele, ele continuă să existe. Pentru că viața noastră a avut un sens. Faptul că am înfruntat atâtea suferințe sufletești sau fizice, ne face demni de respect și de apreciere. “Ceea ce contează în viață este să reușești ceva” spunea Victor Frankl. Faptul că reușești să faci față unor situații dificile, face din viața ta “un monument”. De aceea cei care ajung să se sinucidă nu văd scopul vieții lor, nu reușesc să facă față unor situații și nu-și mai văd locul lor în acest univers.

Este adevărat, totul este efemer – toți și toate, fie ele, să zicem, un copil pe care l-am zămislit, iubirea măreață din care a apărut copilul acela sau o idee măreață – absolut toate sunt efemere. Viața omului numără șaptezeci, posibil optzeci de ani, iar dacă este o viață bună atunci a meritat efortul.

Intenția paradoxală

Intenția paradoxală este un alt subiect abordat în această carte. Nu trebuie să mergi la psiholog să ți se aplice această metodă, ci o poți aplica și tu însuți. În ce constă aceasta? Ni se întâmplă tuturor să ne fie frică de ceva sau să avem o fobie. Intenția paradoxală te învață să scapi de ea prin amplificarea fricii.

Dacă ai o frică de șerpi să zicem, trebuie să te adresezi ție însuți astfel: Da, îmi este atât de frică de șerpi, încât îmi simt inima că explodează! Spunându-ți această frază, vei vedea cum frica începe să scadă și repetându-ți în gând vei ajunge să vezi amuzamentul situației. O tehnică eficientă care a scăpat multe persoane de fobii foarte mari. Astfel, dacă nu-ți negi fricile interioare și le lași să crească în intensitate, acestea se vor diminua. Nu este un panaceu universal după cum spune și autorul, însă merită să încerci ca să vezi schimbarea.

Fobiile se datorează parțial încercării de a evita situația în care apare anxietatea. … dezvoltarea unei fobii poate fi evitată prin confruntarea individului cu situația de care începe să se teamă.

Intenția paradoxală este un proces prin care pacientul este încurajat să facă, sau să dorească să se întâmple, exact lucrurile de care se teme (prima dintre ele aplicându-se pacientului cu fobie, iar a doua celui obsesiv-complulsiv). În ambele cazuri, teama patogenă este înlocuită acum de o dorință paradoxală. Cercul vicios al anxietății anticipatorii este spart.

O carte cu învățături deosebite și ușor de aplicat în viața de zi cu zi. Individului nu-i pasă dacă este tulburat sau nu, ci dacă există o rațiune pentru a fi fericit sau nefericit.

Cumpără online