Cuvântul Titanic ne duce cu gândul la faimosul film Titanic. Cu toții ne amintim de iubirea interzisă dintre Jack și Rose, iubire care s-a înfiripat pe vasul celebru. Mai știm, de asemenea, că filmele sunt foarte diferite de cărți, iar ce surprinde un film este un sfert din ceea ce este descris într-o carte.
Am rămas surprinsă de cum au perceput persoanele de la clasa a III-a călătoria pe Titanic. Măreția vasului și condițiile de călătorie erau ceva special pentru oamenii de condiție modestă. Mulți dintre ei călătoreau în America pentru o viață mai bună, pentru a-i putea ajuta pe cei rămași acasă.
Visul american
Maggie, personajul principal al romanului, călătorea cu mătușa sa în America, după ce părinții ei decedaseră și nu mai avea nicio rudă apropiată în Irlanda. Mătușă ei, Kathleen, reușise să convingă și alți locuitori din Ballysheen să meargă în America. Aceasta trăia visul american de mai mulți ani, însă nu reușise să se ocupe și de viața ei personală, iar întoarcerea în Irlanda trebuia să se încheie și cu o căsătorie pentru ea.
Fata de pe Titanic este un roman în roman deoarece Maggie, ajunsă la o vârstă venerabilă, îi povestește drama de pe Titanic nepoatei sale, Grace. În paralel cu povestea lui Maggie aflăm detalii și despre viața lui Grace, proaspătă studentă la Jurnalism. Moartea subită a tatălui său a făcut-o pe aceasta să renunțe la visul ei și să vină acasă, să aibă grijă de mama ei. Tocmai suferința nepoatei o face pe străbunica ei, Maggie, să povestească despre ce s-a întâmplat pe Titanic, după ce păstrase tăcerea timp de mai bine de 60 de ani.
Toată lumea fusese absorbită de pierderea tatălui, dar nimeni nu-și luase răgazul să se gândească și la ea. Oricum, nici nu se așteptase la o astfel de grijă din partea altora. Dar ascultând povestea lui Maggie despre Titanic, Grace începu să se îndoiască de hotărârea pe care ea însăși o luase. Străbunica ei fusese o tânără care chiar nu avusese de ales; nu avusese încotro, decât să-și lase casa și țara și pe bărbatul pe care îl iubea și s-o ia de la capăt într-o lume nouă.
14 călători din Ballysheen
Înainte de a pleca pe vas, celor 14 călători li s-au arătat semne că drumul acesta nu-i va duce la destinație. Prea entuziasmați de călătorie, aceștia nu le-au luat în seamă, trecându-le cu vederea ca simple superstiții. Atunci când te gândești la un viitor promițător într-o altă țară, superstițiile locale nu-și mai au rostul. Lăsând în urmă părinți, frați, rude, iubiți, cele 14 persoane au plecat din Ballysheen cu trenul care urma să-i lase într-o gară cât mai aproape de Titanic.
La îmbarcare li s-au arătat alte semne. Un fochist a fugit de pe vas, o fată a fost refuzată din cauza unei erupții pe piele, un preot a făcut poze și s-a îndepărtat de vas, nu înainte de a binecuvânta vestele de salvare. Toți pasagerii au trecut printr-un riguros consult din partea medicilor de pe vas, mai ales pasagerii de la clasa a III-a, însă cei 14 călători din Irlanda au fost acceptați cu toții.
Maggie împreună cu mătușa ei și încă două fete din sat au primit cabina numărul 115 care li s-a părut de vis. Acestea erau impresionate de prosoapele și săpunurile personalizate cu însemnele White Star Line. S-au simțit ca și cum ar fi pășit în lumea bună, mai ales că un însoțitor de bord, Harry, s-a purtat atât de frumos cu ele și le-a îndemnat să apeleze la el pentru tot ce aveau nevoie.
Entuziasmul nostru s-a stins treptat, așa că am rămas vreme îndelungată lipiți de grilajele albe de la pupă, urmărind în tăcere cum pământul nostru de baștină se pierde în zare, fiecare val învolburat ducându-ne tot mai departe de tot ce-am iubit și tot ce-am cunoscut vreodată.
Toate aceste mărturii au fost scrise de Maggie, care ținea un jurnal, dorind să se detașeze de tristețea pricinuită de lipsa iubitului ei Seamus, lăsat în Irlanda. Dorea să-i relateze fiecare întâmplare de pe Titanic în scrisori, până când el va părăsi Irlanda și o va urma în America. Seamus nu putuse pleca cu ea, deoarece tatăl lui era foarte bolnav și cu puține șanse date de medici pentru a supraviețui unei călătorii atât de lungi pe un vas.
Clasa I de pe Titanic
Pentru că Harry a prins drag de prietena lui Maggie, Peggy, a încercat ori de câte ori a putut să le ducă pe cele trei fete să vadă condițiile în care trăiau cei de la clasa I, dar să admire și ținutele doamnelor din înalta societate. Mai mult, le dezvăluie comportamentul simandicos al doamnelor care mereu erau nemulțumite și care îl puneau să le plimbe cățelușii. În plus, pentru a nu arunca niște prăjituri refuzate de mofturoasele doamne de la clasa I, Harry le face o surpriză chiar de ziua celeilalte prietene de-ale lui Maggie, Kate.
Cele trei prietene rămaseră fără cuvinte la vederea acestui tablou plin de splendoare, grație și eleganță. Era ca și cum ar fi urmărit un film mut difuzat special pentru ele. Nu puteau să audă conversația, însă reușeau să admire curcubeul de nuanțe – mov și azuriu, piersiciu pastelat și roz, precum și alb imaculat. Bogăția de țesături, culori și stiluri umplea încăperea.
Această zi plină de evenimente plăcute s-a terminat cu ciocnirea Titanicului de iceberg. Căpitanul Smith ascultase ordinele celor care voiau să facă din Titanic o legendă și au mers cu o viteză mult prea mare pentru a evita coliziunea. Avându-l pe Harry, fetele au știut cât de important era să ajungă la bărcile de salvare, un număr de doar 16 de bărci în comparație cu cei peste 2000 de oameni îmbarcați.
Pentru că au conștientizat că nici măcar bogătașii de la clasa I nu ar încăpea în cele 16 bărci, s-a luat hotărârea ca femeile și copiii să fie îmbarcați primii, iar cei de la clasele inferioare să fie opriți de a mai înainta. În haosul format, Maggie și-a pierdut mătușa, însă a reușit să avanseze împreună cu Peggy și Harry, dar, din prea multă iubire pentru pălăria care-i căzuse pe jos, Peggy se pierdu în mulțime.
Dacă Maggie a fost supraviețuitoarea de pe Titanic, vă las pe voi să descoperiți finalul acestui roman. Sunt multe întâmplări care vă vor ține cu sufletul la gură, iar farmecul lor ar pieri dacă v-aș spune finalul.
Fata de pe Titanic de Hazel Gaynor este o carte minunată, o carte pe care nu o vei uita prea ușor!
Mulțumesc, Editura Act și Politon, pentru exemplarul oferit!