Pe canapea cu o carte in mana

Proiectul Dusă cu cartea s-a născut în momentul în care mă aflam, visătoare, pe canapea. Eram cu o carte în mână și privirea în sus. Fetița mea mă privea zâmbitoare și m-a strigat:

“-Mami, unde ești? Ești dusă… departe.

– Da, sunt dusă cu cartea?.”

Așa s-a născut numele blogului meu, dintr-o stare de visare. Îmi place și în viața de zi cu zi să fiu visătoare, să fiu pozitivă. Cărțile m-au ajutat foarte mult să ating această stare, dar sunt importante și locurile în care îmi place să visez.

Citesc într-un fotoliu confortabil

Mi-am creat în casă un spațiu intim, un colțișor al meu, unde pot să visez în tihnă, un spațiu “galben” care emană o lumină caldă, purificatoare și dătătoare de energie pozitivă. Conform studiilor psihologice, galbenul este culoarea cea mai veselă, iar ochiul uman procesează prima dată această culoare. Astfel că fotoliul meu galben exprimă căldură, soare, optimism și îmi dă senzația de energie, iar gândurile mele devin tot mai clare.

Mi-am achiziționat acest fotoliu cu taburet de pe SomProduct. Mulțumită SomProduct, nu mai este necesar să accesezi magazin după magazin online pentru a găsi produsele dorite pentru casă. Poți alege cu ușurință mobilă și decorațiuni în funcție de stil, culoare, preț, material și multe alte caracteristici. Am ales varianta un fotoliu cu taburet deoarece îmi place să-mi odihnesc picioarele după o zi lungă de muncă, iar acest lucru ajută și la circulația deficitară a picioarelor mele.

Biblioteca pentru toate cărțile mele

Visele mele își au originea în cărțile pe care le citesc, așa că aceste vise trebuie protejate și așezate într-o bibliotecă pe măsura importanței lor. Mi-ar fi plăcut o bibliotecă paravan cu roți, da cu roți, pentru că este foarte practică atunci când fac curat și trebuie să curăț praful din spatele ei. Are un spațiu generos de depozitare al cărților, așa că s-ar fi încadrat perfect în ambientul casei mele.

Visând pe canapea

Visele prind contur atunci când sunt discutate cu soțul meu pe o canapea în formă de L, tot de culoare… galbenă, ați ghicit?. Îmi place să stăm la taclale și să-i povestesc ceea ce îmi doresc, și în același timp să stau relaxată, întinsă. Avem loc și pentru pitica noastră care visează tot timpul la zile în care să ne petrecem tot timpul să ne jucăm împreună Monopoly, șah și multe alte jocuri pe care le născocește instant.

Când vreau să mă liniștesc îmi fac un ceai aromat de levănțică și tei într-un ceainic achiziționat de pe eMAG care mă duce cu gândul la aromele franțuzești, orientale și indiene, și apoi mă tolănesc pe fotoliul meu preferat. Știe toată lumea că este “divanul” meu, așa că îmi respectă momentele de liniște în care vreau să savurez o carte bună.

Pentru că toamna a venit, și temperaturile sunt în continuă scădere, îmi place să mă învelesc cu o păturică sau cu un pled. Ador materialele și texturile din lână, pentru că fibrele naturale încălzesc mult mai ușor corpul. Îmi amintesc cum în trecut bunica mea țesea aceste pături din lâna oilor noastre, sau cum pielea oilor sacrificate de Paște înfrumuseța podeaua casei noastre.

Sunt o visătoare din naștere, așa că bucătăria este un alt loc în care visez cu ochii deschiși. Visez la aromele și gusturile orientale, la mâncărurile sănătoase și la tot felul de prăjituri. Îmi place foarte mult să gătesc și de aceea vasele în care gătesc și farfuriile pe care îmi aranjez mâncarea, trebuie să fie de calitate.

De fiecare dată când călătoresc într-o țară nouă, încerc să împrumut un fel de mâncare și să-l gătesc familiei. Fiecare aromă nouă pe care o aduc în bucătăria mea, mă face să visez la țara respectivă și la momentul în care o voi vizita din nou.

Citind în cadă

Un alt loc în care îmi place să visez este baia sau mai bine zis în cadă. Îmi place să folosesc uleiuri care îmi încântă simțurile și spumă de baie. Aici pot să visez la orice și mai ales să nu fiu întreruptă din visare. Visez la călătoriile în jurul lumii, la ziua în care se va termina această pandemie și vom putea fi din nou liberi.

Această pandemie ne-a răpit libertatea de a călători, de a ne întâlni cu prietenii sau chiar cu familia noastră, așa că visez la ziua când totul va reveni la normal. Dacă a visa puțin este un lucru periculos, leacul nu este să visezi mai puțin, ci să visezi mai mult, să visezi tot timpul, așa cum zicea Marcel Proust.

M-am amuzat când am băgat în motorul de căutare Google verbul “a visa”. Toate căutările sunt despre visele nocturne ale oamenilor și simbolistica lor. Citind Amintiri, Vise, Reflecții a lui Jung am văzut abordarea diferită a unui specialist despre acest concept. Visele sunt o reacție la tulburarea somnului produsă de un stimul. Visele în abordarea lui Freud și Jung au legătură cu dorințele refulate, cu depozitele pe care inconștientul le acumulează și cărora le-a fost refuzat accesul la sistemul preconștient-conștient prin acțiunea refulării. Sau dacă nu vrei să renunți la visele tale, continuă să dormi?, cum ne sfătuiește Albert Einstein.

Tu cât de des visezi și unde visezi?