fbpx

Faust | Goethe

Faust - Goethe

O capodopera a literaturii universale, care reuseste sa surprinda aspectele vietii interioare ale omului mereu in cautare de senzational. Asa este si Faust care face un pact scris cu propriul sange, ca-i va da sufletul lui Mefistofel in momentul in care se va plictisi de tot ceea ce vede, de tot ceea ce simte si va cere ca totul sa se opreasca.

Firul gandirii-i rupt, in ceata. / Stiintele imi pricinuiesc profunda greata. / Sa potolim prin vaile simtirii, / Arzande, toate patimile firii. / Si rand pe rand, din invelisul lor de vraje, / Minunile sa le desfacem, drage. / Sa ne zvarlim in timp, in freamatu-i, cu dor, / In rostogolul intamplarilor!

Mefistofel il poarta pe Faust prin lumea mic-burgheza a oraselor germane unde se indragosteste de o fata credincioasa, Margareta, careia ii strica linistea interioara si o dezonoreaza. Pentru ca fratele ei, Valentin, revine de pe front si afla toate aceste lucruri, se dueleaza cu Faust. Este ucis de spada lui Mefistofel. Faust revine sa o salveze din inchisoarea in care era incarcerata, pentru ca-si ucisese mama cu o potiune si copilul din flori, insa aceasta refuza si pentru bunatatea sufletului ei, ingerii o salveaza.

“E mantuitaaa… !!!” spun ingerii.

Pentru ca dorea sa-l faca pe Faust sa uite intamplarea cu Margareta, Mefistofel il duce pe Faust prin “marea lume” sfidand barierele timpului si spatiului. Faust care este mereu nemultumit si afectat de dragostea pentru iubita lui moarta, nici nu observa cand  intr-un dans fantastic, i se perinda prin fata cele mai frumoase femei.

Opera ne poarta mai departe, pe taramuri nestiute, unde Mefisto si Faust ajung la curtea unui imparat, si pentru ca Mefisto este mereu pus pe rele, transforma banii care erau la vremea aceea cu unii de hartie. Impresionati de puterile celor doi, oamenii ii cer lui Faust sa le-o aduca pe Elena din Troia, ceea ce este chiar si peste puterile diavolului. Faust apeleaza la Mame, zeitati grecesti, pentru a dobandi aceasta miraculoasa putere de a o aduce pe insasi Elena.

Calatoria este una foarte dificila, insusi Mefisto se indoia ca faust va mai putea reveni. In tot acest timp, cititorii sunt invitati sa priveasca un carnaval de la curtea imparatului, plin de care alegorice si personaje care mai de care mai costumate.

Faust reuseste sa-i aduca la curtea regala pe Elena si pe vestitul Paris, apoi se indragosteste profund de aceasta. Pentru ca totul totul fusese o iluzie, Elena dispare si Faust pleaca in cautarea ei.

Mefisto nu reuseste sa-l ajute nici de data aceasta, asa ca Faust se intoarce la fosta lui universitate, de unde face rost de Homunculus (un omulet mic in sticla), cu care pleaca in calatoria lui spre Antichitate. Si aceasta calatorie este una periculoasa si plina de peripetii, dar ce mai conteaza cand sufletul iti arde dupa persoana mult iubita.

Urmeaza calatoria lui Homunculus, plina de personaje din mitologie. Aici multi cititori se pierd, deoarece apar din ce in ce mai multe personaje, fie din mitologia greaca, fie din cea romana.

Revenim la momentul in care Elena ajunge in Troia si afla ca sotul ei vrea sa o omoare. In chip de cavaler, Faust se ofera sa o salveze, si cei doi au o iubire idilica. Din iubirea celor doi iese un baiat care isi doreste la fel ca tatal lui, Faust, sa descopere miraculosul. Acest baiat intruchipeaza zborul lui Icar, care doreste sa ajunga la soare si aripile de ceara i se topesc. Cade pe pamant si moare, ceea ce aduce in sufletul Elenei o mare suferinta. Aceasta dispare si ea, deoarece nu o mai leaga nimic de Faust, iubitul ei.

Ca de fiecare data, exista unele puteri care ii sterg memoria lui Faust, si aceasta se trezeste la curtea imparatului si-l ajuta pe acesta sa castige o batalie. Dupa ce se fac alte referiri la Antichitate, Faust isi doreste sa scoata pamantul de sub valurile marii si fara a mai constientiza ceea ce spune, rosteste fraza prin care cere ca acea clipa sa nu se mai termine niciodata. Este momentul in care adeptii lui Mefisto il ucid si vor sa-l duca in iad.

Nici o placere nu-l indestuleaza, nici o fericire. / El vrea de amagiri, ce-s schimbatoare, sa se tina. / Dar cea din urma, de nimic, si goala clipa / Numaidecat doreste bietul s-o retina. / Cel ce atat de tare mi-se-mpotrivea! / Stapan devine timpul, zace-n pulbere mosneagul, / Iar ceasul s-a oprit.

Savarsitu-s-a.

Are loc o confruntare intre ingeri si diavol, si atunci cand este cuprins de “placerile ingeresti”, acestia fura partea nemuritoare din trupul lui Faust. Apare Mater Gloriosa, Maica Domnului, ca o regina a cerului care il salveaza pe Faust de la eterna tortura diavoleasca. Recurgand la iconografia catolica, pentru a-si expune conceptia poetica a operei, prin care sufletele sunt salvate de la damnare eterna, Goethe isi incheie opera.

Tot ce este vremelnic / E numai simbol /Ce-i chip indoielnic / Aici s-a implini / Nespusul, deplinul / Izbanda-i aici., / Etern- femininul / Ne inalta-n tarii.

Nu stim ce parere a avut Faust ca a fost scapat de la “cazna vesnica”, insa ramane sa ne inchipuim ca a primit o a doua sansa.

Am cautat cartea pentru tine. Alege de unde vrei sa o cumperi:

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Drepturi de autor!
%d blogeri au apreciat: