Cel mai greu este să prezinți o carte cu o temă dificil de abordat, o carte în care eroticul zburdă de la o pagină la alta.
Mario Vargas Llosa ne prezintă o familie de vârstă mijlocie, din Lima: don Rigoberto, dona Lucrecia, cea de-a doua lui soție – care abia împlinise 40 de ani, și Alfonso, băiețelul lui don Rigoberto din prima căsătorie, care nu are mai mult de 10 ani. Scenele erotice dintre cei doi soți se desfășoară cu încetinitorul, don Rigoberto nutrind un amor neobișnuit pentru senzuala dona Lucrecia.
Înainte de a face dragoste cu dona Lucrecia, don Rigoberto are un adevărat ritual de pregătire, o “grijă atât de sârguincioasă față de trupul lui nu țintea să-l facă mai dichisit sau mai puțin urât, ci îl făcea să simtă că astfel stăvilea prin ceva crunta lucrare a timpului, că astfel înfrâna sau întârzia fatidica deteriorare impusă de mârșava natură pentru tot ce există”.
Astfel, așa cum face din scenele de amor o artă, la fel se întâmplă și cu acest ritual al lui don Rigoberto. Mario Vargas Llosa reușește să schițeze ritualul de curățire al lui don Rigoberto prin cele mai mici detalii, rezervând capitole întregi detaliate despre tăiatul unghiilor și al firelor de păr din nas, apoi spălarea zonelor intime.
În fiecare noapte în care cei doi soți se dăruiesc unul altuia își imaginează că sunt personaje celebre din mitologie, Mario Vargas Llosa rezervând mici capitole în care prezintă anumite picturi din istoria artei (Candaules, Diana după baie, Venus, amor și muzică, Drumul spre Mendieta) în concordanță cu imaginația erotică a celor doi soți.
Intre timp, Alfonso, alintat Fonchito, Foncho, un “îngeraș” cu bucle aurii – un înger și demon în același timp – dezvoltă o adevărată obsesie erotică timpurie pentru mama sa vitregă: o îmbrățișează pătimaș și o mângâie pe sâni, o sărută cu aviditate sau o urmărește când face baie. Dona Lucrecia intră în acest joc murdar al băiatului, fiind conștientă că băiatul o spionează și astfel îi face jocul ajungând până la urmă să comită incest. Neștiind inițial ce se întâmplă cu ea, crezând că atingerile băiatului sunt nevinovate ajunge într-atât să se întrebe dacă e cu putință să faci dragoste cu fiul și apoi să-ți dorești să faci dragoste și cu tatăl.
Când reveni în dormitor, toaleta lui don Rigoberto încă nu era terminată. Inima donei Lucrecia era o darabană furtunatică, un galop orb. Se simțea uluită de cutezanța ei și – i se părea minciună – de jindul ei de a-și îmbrățișa soțul. Dragostea pentru el crescuse. Și chipul țâncului era aici, în mintea ei, înduioșând-o. Era cu putință să fi făcut dragoste cu el și acum să aștepte să facă același lucru cu tatăl lui? Da, era.
Ulterior, don Rigoberto află de relația aceasta incestuoasă chiar de la fiul său, într-un mod care ridică câteva semne de întrebare. Fonchito este un paj cu chip de înger sau este de fapt diavolul deghizat
Ultimul tablou celebru – Bunavestire – nu are elemente erotice; chiar pe coperta cărții se face referire la acest capitol spunând că este “cel mai plin de semnificații din tot romanul și care reprezintă una din cheile care descuie lacătul întregii povesti”.
Dar în epilog ne punem iarăși semne de întrebare, dacă nu cumva Fonchito a acționat chiar ca un mic demon, pentru că același joc erotic îl încearcă și cu slujnica Justiniana.
Elogiu mamei vitrege nu este o carte pentru toți, dar este o capodoperă a literaturii erotice contemporane scrisă de Mario Vargas Llosa, este o lecție de viață usturătoare, dincolo de binele și răul moraliștilor.
Cumpără online