Ține-ți copiii aproape | Gordon Neufeld, Gabor Maté

Cartea Ține-ți copiii aproape de Gordon Neufeld și Gabor Maté, explorează o temă esențială pentru noi toți: modul în care relațiile dintre părinți și copii influențează dezvoltarea copiilor în zilele noastre. Autorii ne ajută să înțelegem de ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul, precum și alte provocări contemporane ale parentingului, concentrându-se pe conceptul de atașament și impactul acestuia asupra comportamentului copiilor.

De ce sunt părinții mai importanți decât niciodată

Autorii analizează motivele pentru care parentingul a devenit tot mai dificil în societatea modernă. Ei explică faptul că, în centrul multor probleme de comportament ale copiilor, se află o slăbire sau rupere a relației de atașament dintre părinți și copii. Atașamentul este văzut ca fundamentul oricărei relații sănătoase și eficiente între părinte și copil. Dacă această relație nu este întreținută corespunzător, copiii nu se mai simt văzuți sau înțeleși, ceea ce duce la rebeliune și ostilitate.

Părinții tind să se concentreze exclusiv pe rezultatele școlare sau pe comportamentul copiilor, ignorând nevoile emoționale ale acestora. Un exemplu relevant din carte este cel al unui băiat de 12 ani, care refuză să-și facă temele, în ciuda insistențelor tatălui său. Confruntarea dintre cei doi duce la o ruptură emoțională evidentă, băiatul simțindu-se neînțeles de părintele său. Aceasta ilustrează cât de ușor poate să apară o tensiune între părinte și copil atunci când relația de atașament este neglijată.

Este posibil să nu putem inversa forțele sociale, culturale și economice care determină orientarea spre camarazi, dar putem face multe lucruri în căminele și sălile noastre de clasă pentru a preveni înlocuirea noastră prematură. Deoarece cultura nu îi mai conduce pe copiii noștri în direcția bună – spre independența și maturitatea autentice – părinții și ceilalți adulți care îi îngrijesc pe copii sunt mai importanți ca niciodată.

Copiii au nevoie nu doar de îngrijire fizică, ci și de o validare emoțională continuă din partea părinților. În lipsa acestei validări, copiii își pot căuta atașamentul în alte locuri, adesea la colegi sau prieteni, ceea ce poate amplifica și mai mult distanțarea față de familie.

Am fost surprinsă de afirmația autorilor, care contrazic ideea, larg răspândită în psihologie, că relaționarea cu alți copii este esențială pentru o dezvoltare armonioasă. Deși studiile tradiționale susțin importanța interacțiunii cu semenii, Neufeld și Maté aduc o perspectivă nouă: relațiile cu alți copii sunt fără îndoială benefice, dar nu reprezintă un factor indispensabil pentru toate aspectele dezvoltării.

În schimb, autorii subliniază că singurătatea are un rol la fel de important în formarea personalității și creativității copiilor. În momentele când copiii se joacă singuri, creând propriile lumi imaginare și dând viață jucăriilor prin dialoguri și scenarii inventate, aceștia își dezvoltă autonomia emoțională și capacitatea de a crea din interiorul lor. Această singurătate activă este un spațiu de reflecție și creativitate profundă, în care copiii învață să se conecteze cu sinele lor interior, construindu-și identitatea și imaginația, fără influențe exterioare directe.

Orientarea spre anturaj

Autorii dezbat și problema influenței covârșitoare a grupului de colegi asupra copiilor și adolescenților. Pe măsură ce copiii cresc, tendința lor naturală este să caute atașament și validare din partea colegilor de-o vârstă, dacă ei nu găsesc atașamentul necesar în familie. Gordon Neufeld folosește termenul orientare spre colegi pentru a descrie această tendință, subliniind faptul că, în lipsa unui atașament puternic cu părinții, copiii vor gravita către colegii lor pentru a-și satisface nevoile emoționale.

Un exemplu din carte este cazul unei fete de 14 ani, care, deși era extrem de secretoasă și iritată în preajma părinților, se comporta total diferit în prezența prietenilor săi, alături de ei era veselă și comunicativă. Orientarea spre colegi poate deveni o amenințare directă la adresa relației dintre părinți și copii, creând o competiție pentru influență și autoritate. Copiii care își găsesc atașamentul exclusiv în prieteni tind să imite comportamentele și valorile acestora, ceea ce poate duce la adoptarea unor atitudini greșite și chiar la o „rebeliune falsă” față de părinți.

Gordon Neufeld și Gabor Maté avertizează că această competiție între atașamente poate împiedica copiii să accepte îndrumarea parentală, fiind mai predispuși să adopte comportamente și obiceiuri dictate de grupul lor social, chiar dacă acestea contravin valorilor familiale.

Adevărata universalitate, în sensul pozitiv al respectului reciproc, al curiozității și al valorilor umane comune, nu necesită o cultură globalizată creată de orientarea spre anturaj. Ea necesită maturitate psihologică – o maturitate care nu poate rezulta din educația didactică, ci doar din dezvoltarea sănătoasă. […] doar adulții îi pot ajuta pe copii să crească în acest fel. Iar copiii pot să-și primească dreptul dobândit prin naștere la moștenirea culturală universală a omenirii și onorată de veacuri doar în relațiile sănătoase cu mentorii adulți – părinți, profesori, persoane vârstnice, creatori artistici, muzicali și intelectuali.

Consecințele alienării relației părinte-copil

Consecințele negative ale slăbirii relației de atașament părinte-copil sunt destul de grave. Unul dintre efectele cele mai evidente este rebeliunea adolescentină, un fenomen comun în procesul de creștere. Gordon Neufeld argumentează că această rebeliune este o reacție naturală la controlul excesiv, dar devine problematică atunci când este alimentată de o orientare către colegi. În loc să ajute copiii să-și dezvolte autonomia și capacitatea de a lua decizii independente, această formă de rebeliune îi face să respingă orice influență parentală, devenind din ce în ce mai alienați.

Un alt efect este pierderea motivației pentru învățare. Copiii care își caută validarea în grupul de prieteni tind să pună un accent mai mare pe acceptarea socială în detrimentul succesului la școală, ceea ce poate duce la un declin al performanței școlare. Gordon Neufeld subliniază că părinții ar trebui să fie conștienți de faptul că o mare parte din această pierdere a interesului pentru învățare vine din faptul că influența colegilor devine mai puternică decât cea a părinților.

În plus, copiii care devin prea dependenți de grupul de colegi nu reușesc să-și dezvolte adevăratele abilități sociale, bazate pe respect și empatie. În schimb, aceștia adoptă un comportament de grup, care nu este întotdeauna sănătos sau benefic pentru dezvoltarea lor emoțională pe termen lung.

Iubirea, atenția și siguranța pe care numai adulții le-o pot oferi îi eliberează de nevoia de a deveni invulnerabili și le redă potențialul de viață și aventura care nu poate veni niciodată din activități riscante, sporturi extreme sau droguri. Fără acea siguranță, copiii noștri sunt forțați să-și sacrifice capacitatea de a se dezvolta și maturiza psihologic, de a se implica în relații pline de însemnătate și de a-și urma cele mai profunde și mai puternice impulsuri de exprimare de sine. În ultimă instanță, fuga de vulnerabilitate reprezintă o fugă de sine. Dacă nu ne ținem copiii aproape, prețul cel mai mare pe care îl vom plăti va fi pierderea abilității copiilor de a-și păstra sinele autentic.

Ține-ți copiii aproape

Autorii oferă și soluții practice pentru părinții care doresc să îmbunătățească sau să reconstruiască relația de atașament alături de copiii lor. Gordon Neufeld și Gabor Maté sugerează că părinții ar trebui să acorde o atenție deosebită modului în care se conectează emoțional la copiii lor, subliniind importanța reconectării zilnice după fiecare separare, fie că este vorba de o zi de școală sau de o activitate care îi absoarbe pe copii.

Părinții trebuie să fie prezenți emoțional în viața copiilor lor, nu doar să-i corecteze sau să le dicteze comportamentul. Este important ca părinții să-și exprime dragostea și aprecierea față de copii într-un mod sincer și necondiționat, astfel încât aceștia să se simtă în siguranță și conectați la nivel emoțional. Părinții trebuie să găsească modalități creative de a petrece timp de calitate împreună alături de copiii lor, fără presiunea de a le corecta mereu comportamentul. În acest fel, părinții pot recrea acea legătură emoțională esențială care să-i apropie pe copii de valorile familiei.

Avem nevoie de putere ca să rezistăm rugăminților disperate ale unui copil orientat spre prieteni și să îndurăm supărarea inevitabilă și furtuna de proteste. Mai presus de toate, avem nevoie de încredere în noi înșine că suntem cel mai bun pariu pe care îl poate face copilul nostru. Este util să avem un anumit sprijin conceptual pentru intuiția părintească, dar este totuși nevoie de curaj pentru a înota împotriva curentului.

Nu le recomandăm părinților să ne accepte sugestiile până când nu capătă încrederea, răbdarea și căldura de a le aduce la îndeplinire. Nu trebuie să îți crești și să îți educi copilul după cum scrie în cărți – nici măcar după asta!

Recreează satul atașamentului

Este important ca părinții să mențină o relație strânsă și constantă alături de copiii, prin implicare activă și comunicare deschisă. Părinții ar trebui să fie prezenți în viața copiilor lor, să le ofere sprijin emoțional și să creeze un mediu sigur și iubitor. Un al aspect important este și limitarea expunerii copiilor la influențele negative ale anturajului și promovarea relațiilor sănătoase între colegii.

De asemenea, comunitatea are un rol esențial în susținerea părinților și a copiilor. În trecut, comunitatea juca un rol important, deoarece copii erau conectați cu cei din familie, inclusiv cu familia extinsă: verișori, bunici, mătuși. În unele sate care își respectă trecutul există încă această comunitate, în care inclusiv vânzătorii din sat păstrează legătura cu cei tineri. O comunitate puternică și coezivă poate oferi un suport valoros pentru părinți, ajutându-i să mențină o legătură sănătoasă alături de copiii și să contracareze influențele negative ale anturajului.

Autorii dau un exemplu concret din excursia pe care au avut-o în Provence. La ora prânzului, magazinele se închideau și toți membrii familiei luau masa împreună. Seara era o adevărată comuniune în familia extinsă, când se întâlneau părinți, copii, bunici, mătuși… O adevărată reuniune de familie în fiecare seară sau în weekend-uri era foarte importantă pentru menținerea atașamentului copiilor față de familie. Chiar și cina alături de copiii în fiecare seară ar trebui să funcționeze și să ne apropie mai mult de copii.

Cine ar trebui să ne crească copiii? Răspunsul răsunător, singurul răspuns compatibili cu natura, este acela că noi – părinții și alți adulți care se ocupă de îngrijirea copiilor – trebuie să fim mentorii, îndrumătorii, îngrijitorii și modelele lor de urmat. Trebuie să ne ținem copiii aproape până când ne îndeplinim datoria. Nu trebuie să-i ținem aproape din motive egoiste, ci pentru ca ei să se poate aventura în lume și să-și îndeplinească destinele de dezvoltare. Trebuie să-i ținem aproape până când se vor putea descurca singuri.

Atașamentul în era digitală

Nu este de neglijat nici impactul revoluției digitale asupra relațiilor de atașament și dezvoltării copiilor. De la prima publicare a cărții în 2003, tehnologia a evoluat rapid, schimbând modul în care copiii interacționează cu lumea și cu părinții lor. Astfel că autorii au completat această carte cu sfaturi pentru impactul revoluției digitale și impactul pandemiei de COVID-19. Varianta 2024 o găsiți aici!

Autorii subliniază că tehnologia poate avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra dezvoltării copiilor. Pe de o parte, accesul la informație și resurse educaționale poate fi benefic. Pe de altă parte, utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la izolare socială, dependență și dificultăți în dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare. Gordon Neufeld și Gabor Maté recomandă stabilirea unor limite clare și echilibrate, promovarea activităților offline și încurajarea interacțiunilor față în față. Este important să modelăm un comportament sănătos în utilizarea tehnologiei de către părinți, pentru a oferi un exemplu pozitiv copiilor.

Încă o dată, dacă copilul dă dovadă de comportament obsesiv sau de șiretenie, este imperativ să ne oprim din a încerca să-l controlăm. Astfel de indicii arată că divertismentul, jocurile video sau conexiunile digitale deservesc o funcție pe care nu ar trebui să o deservească în viața lui. Un astfel de copil are nevoie de ajutorul nostru, nu de o interacțiune mai anevoioasă. Nu ar trebui să provocăm în mod deschis un copil care este deja dependent, încercând să-i controlăm comportamentul.

Nu există nicio soluție pentru amenințarea digitală în afară de relația noastră cu propriii copii – încercările de a controla, a interzice sau a priva de acces vor eșua în absența a ceea ce noi am numit “puterea relației”. Mai bine ne mușcăm limba, ne acceptăm tristețea și recunoaștem și acceptăm zădărnicia abordărilor coercitive care nu ar face decât să amărască și mai mult relația dintre părinte și copil.

Un alt aspect discutat în această parte este impactul pandemiei de COVID-19 asupra relațiilor de atașament. Autorii recunosc că pandemia a adus provocări semnificative pentru părinți și copii, inclusiv izolarea socială și stresul crescut. Cu toate acestea, ei subliniază că pandemia a oferit și o oportunitate unică pentru întărirea legăturilor emoționale. În contextul restricțiilor și al timpului petrecut acasă, mulți părinți au avut ocazia să petreacă mai mult timp de calitate alături de copiii lor, să se implice mai profund în viața lor și să le ofere sprijin emoțional constant.

Această perioadă a permis consolidarea relațiilor de atașament, oferind un cadru în care părinții și copiii au putut să se cunoască mai bine și să dezvolte o conexiune mai profundă. Neufeld și Maté oferă strategii pentru a menține și a valorifica aceste legături emoționale puternice, chiar și după încheierea pandemiei, subliniind importanța continuității în implicarea parentală și în comunicarea deschisă.

Pe măsură ce ne confruntăm cu provocările erei digitale și ale influențelor externe, noi ca și părinți trebuie să fim prezenți, atenți și conectați. Deoarece construirea unei relații emoționale puternice și constante cu propriul copil este cea mai sigură cale de a-l proteja de presiunile anturajului și de a-i ghida dezvoltarea într-o direcție sănătoasă, bazată pe empatie, creativitate și stabilitate interioară.

Ține-ți copiii aproape reprezintă un apel important către părinți să-și regândească rolul esențial în viața emoțională a copiilor lor. Gordon Neufeld și Gabor Maté ne amintesc că relațiile de atașament sănătoase nu doar previn problemele de comportament, ci formează baza pentru o dezvoltare armonioasă și o autonomie emoțională reală. Cartea ne arată că, deși copiii vor interacționa inevitabil cu toți colegii și prietenii lor, această influență nu ar trebui să înlocuiască legătura profundă cu părinții. În schimb, părinții sunt cei care trebuie să creeze un cadru de siguranță emoțională și sprijin.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Încerc să găsesc de fiecare dată cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea