Zidul | John Lanchester
Zidul | John Lanchester

Zidul | John Lanchester

Zidul de John Lanchester este o distopie tulburătoare, o oglindă întunecată a anxietăților actuale legate de schimbările climatice și de migrație. Romanul te face să te gândești cu adevărat la ce s-ar putea întâmpla dacă am merge prea departe cu politicile anti-imigrație și cu izolarea națională. Este oarecum înfricoșător, pentru că seamănă cu lucrurile pe care le vedem astăzi, cum ar fi cu Brexit și toate discuțiile aprinse despre controlul frontierelor și identitatea națională.

Prin intermediul unei narațiuni captivante și al unor personaje complexe, John Lanchester te provoacă să te gândești la responsabilitatea noastră asupra mediului și față de cei care sunt afectați puternic de schimbările climatice. De asemenea, romanul ne arată cât de periculos poate fi atunci când lăsăm ura și neacceptarea celorlalți să scape de sub control.

Izolare într-o lume devastată de schimbări climatice

În viitorul sumbru imaginat de John Lanchester in romanul Zidul, schimbările climatice au devastat planeta, iar Marea Britanie, în încercarea disperată de a-și proteja cetățenii, a construit un zid imens ce o izolează de restul lumii. Această barieră fizică nu doar că ține la distanță refugiații climatici, numiți “Ceilalți“, ci și întărește o ideologie anti-imigrație, alimentând frica și ura față de cei percepuți ca fiind “străini”.

Cauți metafore. Rece ca ardezia, ca diamantul, rece ca luna. Rece ca un soi de gheață – asta se potrivește perfect. Dar îți dai repede seama că frigul acesta nu seamănă cu o metaforă. Nu seamănă cu nimic. Este pur și simplu o realitate fizică. Mă rog, frigul de felul acesta. Frigul este frig.

Într-o societate marcată de această xenofobie instituționalizată, tânărul Joseph Kavanagh este recrutat ca “Apărător” al Zidului. Misiunea sa este să împiedice cu orice preț pătrunderea Celorlalți în țară. Viața pe Zid este monotonă și brutală, iar singura rază de speranță a lui Joseph este Hifa, o altă Apărătoare care îi devine apropiată.

Însă, în spatele aparențelor de ordine și siguranță, societatea britanică este măcinată de tensiuni. Joseph se simte tot mai înstrăinat de propriii părinți, pe care îi consideră responsabili pentru dezastrul ecologic și pentru soarta sa. Relația cu Hifa devine o ancoră de salvare, iar cei doi decid să devină “Reproducători“. Reproducătorii sunt scutiți de Zid, pentru că ei trebuie să facă copii, contribuind la perpetuarea sistemului, în speranța unei vieți mai bune.

S-ar putea să știți, în general, că țara are nevoie de mai mulți copii și s-ar putea să mai știți că îi încurajează pe oameni să se reproducă, dar nu știți nimic până nu încercați voi înșivă să deveniți Reproducători. […] Reproducerea sau încercarea de reproducere avea o mulțime de aspecte bune. Sunt câteva pe care nu am de gând să le explic aici. Voi spune doar că s-a dovedit că eu și Hifa ne potriveam bine. Să fii dorit de cineva care te dorește doar pe tine și să mai și obții ceea ce dorești… nimic pe lume nu se compară cu asta.

Atunci când sunt transferați la un avanpost nordic al Zidului, Joseph și Hifa cred că au găsit un refugiu sigur. Însă, un atac surprinzător al Celorlalți, orchestrat chiar de Căpitan, zguduie din temelii încrederea lui Joseph și îl aruncă pe mare, împreună cu Hifa, într-o călătorie plină de pericole și incertitudini.

Reflecții asupra viitorului

Zidul de John Lanchester prezintă o societate distopică profund marcată de schimbările climatice, în care dilemele etice sunt omniprezente. Romanul explorează consecințele pericolelor morale inerente unei lumi în care deciziile sunt luate cu prețul sacrificării altora. Inacțiunea generațiilor anterioare în fața crizei climatice este transferată pe umerii tinerilor, nevoiți să apere Zidul cu prețul vieții lor. Inegalitatea este accentuată de faptul că elitele, protejate de consecințele directe ale schimbărilor climatice, beneficiază de pe urma muncii forțate a refugiaților.

Niciunul dintre noi nu poate să stea de vorbă cu părinții. Când spun “noi”, mă refer la generația mea, la cei născuți după Schimbare. Știi povestea aia când te desparți de cineva și spui că nu e vina ta, e vina mea? Aici este invers. Nu este vina noastră, este vina lor. Toată lumea știe care este problema. Diagnosticul nu este greu – diagnosticul nu este nici măcar controversat. Este vorba despre vinovăție: vinovăție de masă, vinovăție de generație. Ăia bătrâni au sentimentul că au nenorocit iremediabil lumea, după care ne-au lăsat pe noi să ne naștem în ea. Și știți ceva? Este adevărat. Exact așa au făcut. O știu și ei, o știm și noi. O știe toată lumea.

Zidul în sine este un simbol complex, reprezentând atât izolarea fizică a Marii Britanii, cât și barierele emoționale dintre oameni. El întruchipează eșecul societății de a-și asuma responsabilitatea pentru schimbările climatice și de a proteja cei mai vulnerabili. Zidul devine astfel o metaforă a alienării și a lipsei de empatie, amplificând frica și ura față de “Ceilalți”.

Romanul explorează și conceptul de “celălalt” și modul în care frica de acesta este manipulată pentru a justifica politicile opresive. “Ceilalți” sunt dezumanizați, fiind considerați o amenințare la adresa siguranței și a identității naționale. Această mentalitate a urii este alimentată de discursul politic și de propaganda, care exploatează temerile și prejudecățile oamenilor.

Pe măsură ce protagonistul Joseph Kavanagh își pune la îndoială convingerile și începe să vadă umanitatea din “Ceilalți“, romanul subliniază importanța comunității și a solidarității în fața adversității. Într-o lume marcată de lipsuri și disperare, uneori supraviețuirea poate depinde de un echilibru fragil între altruism și egoism.

Când eram mic, învățasem să nu mă gândesc la locul de baștină al Celorlalți sau la cine erau ei, să ignor toate detaliile acelea – erau pur și simplu Ceilalți. Dar poate că acum, când eram eu însumi unul dintre ei, mai erau Ceilalți? Dacă eu eram un Celălalt și ei erau Ceilalți, poate că nimeni nu mai era Celălalt, ci eram cu toții un fel nou de Noi. Era derutant.

Făcând o comparație cu 1984 scris de George Orwell, Partidul reprezintă forța opresivă care controlează societatea prin supraveghere, cenzură și teroare. În contrast, Zidul de John Lanchester nu se concentrează pe o entitate politică centralizată ca sursă a opresiunii, ci prezintă o societate care s-a izolat în urma catastrofelor ecologice și a tensiunilor geopolitice, folosind Zidul ca un mijloc de protecție împotriva celorlalți și a mediului înconjurător.

Dacă în 1984 Partidul este arhitectul unei realități distorsionate, în Zidul, societatea însăși, prin acțiunile și alegerile colective, a creat o lume fragmentată, dominată de frică și suspiciune. Ambele romane explorează consecințele extreme ale controlului și segregării, dar în timp ce “1984” atribuie acest aspect unei structuri politice autoritare, Zidul sugerează că oamenii pot deveni propriii lor gardieni prin deciziile lor, construind bariere nu doar fizice, ci și mentale.

Un apel la unitate

Citind Zidul de John Lanchester putem reflecta asupra mesajelor profunde pe care autorul a dorit să le transmită. Zidul, care reprezintă o barieră fizică și psihologică între oameni, este în cele din urmă o metaforă pentru diviziunile pe care societatea le construiește pentru a se proteja, dar care, paradoxal, o și distrug. Noi trebuie sa învățăm că adevărata siguranță nu poate fi găsită în spatele unui zid, ci prin conexiuni umane autentice și prin acceptarea schimbării.

Încheierea romanului ne lasă cu întrebarea: ce fel de lume vrem să construim? O lume divizată de ziduri sau una în care putem trăi împreună, acceptându-ne diferențele și lucrând împreună pentru un viitor mai bun? Zidul ne provoacă să privim dincolo de propriile noastre bariere și să ne imaginăm un viitor în care umanitatea poate prospera împreună, în armonie cu natura și cu sine însăși. Zidul este ca un apel la acțiune pentru cititor, pentru a reflecta asupra propriilor ziduri și a găsi curajul de a le depăși. În cele din urmă,

Cum vor supraviețui cei doi în această lume ostilă, ce pericole îi așteaptă pe mare și ce soartă le este rezervată? Pentru a afla, citiți romanul Zidul de John Lanchester, o poveste tulburătoare și captivantă despre supraviețuire, iubire și speranță într-un viitor distopic.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea Zidul de John Lanchester

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Drepturi de autor!