Viața secretă a copacilor | Peter Wohlleben

În Viața secretă a copacilor, Peter Wohlleben împărtășește modul în care propria sa percepție asupra copacilor a evoluat de-a lungul carierei sale în silvicultură. Concentrându-se inițial pe valoarea lor comercială, a realizat treptat complexitatea fascinantă a vieții și a ecosistemelor copacilor. Această schimbare de perspectivă subliniază faptul că înțelegerea noastră asupra naturii influențează în mod direct modul în care interacționăm cu mediul înconjurător. O mai bună înțelegere poate duce la alegeri și practici de gestionare mai sănătoase din punct de vedere ecologic.

Wood Wide Web-ul pădurii

Peter Wohlleben scrie despre copaci într-o manieră clară și accesibilă pentru ca lucrarea să fie atractivă chiar și pentru cititorii fără expertiză științifică. El folosește capitole scurte, un limbaj informal și exemple din lumea reală pentru a face conceptele să fie înțelese. În carte, autorul subliniază că pădurea comunică și cooperează permanent, folosind diverse metode, inclusiv sunetul, mirosul, indicii vizuale și semnale electrice.

Autorul merge într-atât încât realizează o comparație dintre World Wide Web (www) și Wood Wide Web, ca fiind o relație simbiotică a pădurii dintre arbori și ciuperci. Această rețea complexă permite schimbul de semnale, nutrienți și resurse esențiale pentru sănătatea pădurii. Înțelegerea de către om a sistemelor forestiere este încă limitată, atât din cauza naturii ascunse a unei mari părți din viața unui arbore, cât și din cauza duratei lungi de viață a acestora – 300-500 ani sau chiar mai mult.

Înțelegerea copacilor prin propriile noastre experiențe

Conferind copacilor calități umane care pot fi identificate, Peter Wohlleben descrie ghindele ca pe niște agenți determinanți care se confruntă cu o călătorie dificilă, iar răsadurile ca pe niște tineri aflați sub privirea atentă a unui părinte.

Când vorbește despre o ghindă, de exemplu, el spune că “nu are altă opțiune decât să răsară“. El descrie noile răsaduri cu o afecțiune aproape paternală: “Care sunt șansele micuților să crească și să producă o altă generație?”, iar semințele de plop le aseamănă cu niște pachete poștale: “Înfășurate în ambalajul lor pufos, aceste semințe pornesc în căutarea unor noi pășuni prin poșta aeriană”. Autorul folosește personificarea și când explică relațiile copacilor cu propriile lor răsaduri, scriind că “mamele lor nu aprobă creșterea rapidă” și că “ai putea chiar să spui că-și alăptează bebelușii”.

Peter Wohlleben compară șansele răsadurilor de a crește într-un copac adult cu “câștigarea la loterie“, explicând cazul fagilor. Un fag care trăiește 400 de ani ar produce jir de aproximativ 60 de ori în viața sa, lăsând în total aproximativ 1,8 milioane de jiruri de fag, iar răsadul care ar crește într-un copac adult sănătos ar fi câștigătorul loteriei. Speciile de copaci au strategii diferite de reproducere și propagare, copacii producând cantități uriașe de semințe în viața lor. Dacă jirul sau ghinda nu se transformă rapid în răsaduri sunt în pericol să fie mâncate de animalele care caută hrană.

Simbioza dintre arbori și ciuperci

În pădure există o simbioză complexă între copaci și ciuperci. Ciupercile sunt ca niște proprietari exigenți care primesc ca și chirie zahărul și carbohidrații pe care îl produc copacii. În schimb, copacii primesc elemente esențiale lor pentru creștere. Un exemplu bun pe care îl dă autorul este dezastrul de la Cernobîl, unde ciupercile au absorbit poluanții dăunători, permițând copacilor să supraviețuiască.

Mișcarea lichidelor din interiorul copacilor sfidează gravitația, acest proces permițând să ne bucurăm de siropul de arțar în primăvară. Peter Wohlleben compară scoarța de copac cu pielea umană, având asemănări de funcție și vulnerabilități în comun. Odată ce scoarța de copac este înlăturată, copacul va deveni bolnăvicios și acaparat de bacterii și, în final, se va usca.

Păstrarea pădurilor pentru viitor

Sunt o mulțime de factori care influențează dezvoltarea copacilor în acest ecosistem interconectat din pădure. Copacii și solul au o relație de simbioză, copacii prosperând în solul care conține din abundență ciuperci și insecte. Așa cum solul oferă copacilor un loc unde să prindă rădăcini și pentru a consuma nutrienți, și copacii aduc beneficii solului. Se știe deja că prezența copacilor previne eroziunea solului, protejându-l de vânturi puternice și ploi abundente, furnizând, de asemenea un substrat de frunze putrezite și resturi lemnoase. Acest substrat este descompus ulterior de către insecte, bacterii și ciuperci și în viitor se va transforma în sol.

Astfel că nu trebuie să privim pădurea ca pe o marfă și este incorectă defrișarea integrală a pădurii pentru lemn, deoarece acest lucru poate provoca daune ireparabile acestor păduri, chiar și după ce au fost replantate. Autorul dă ca și exemplu o pădure de stejar replantată, care, chiar și după peste un secol de la recoltare, nu avea încă o viață sănătoasă a solului sau copaci prosperi. Mai avem mult de învățat despre modul în care funcționează pădurile și cum să le gestionăm responsabil și ecologic.

Cele care transportă apa și creează clima

Pădurile sunt forțe puternice care modelează mediul înconjurător mult dincolo de granițele lor. Copacii dețin capacități remarcabile de a stoca și transporta apa, influențând modelele de precipitații și creând condiții ospitaliere pentru zonele interioare. Astfel că despădurirea într-un loc poate avea consecințe devastatoare pentru altă zonă. Asta se întâmplă în cazul Pădurii amazoniene, unde defrișările masive produc schimbări atmosferice peste tot în lume. Este nevoie de o urgență a conservării pădurilor pentru a combate gravele schimbări climatice.

Autorul ne provoacă să adoptăm perspectiva unui animal asupra pădurii. Pădurea este o băcănie vibrantă și un loc de locuit, un habitat pentru nenumărate creaturi. Copacii sunt în strânsă legătură cu locuitorii pădurii, oferind hrană, adăpost și sisteme de avertizare bazate pe sunete. Este un ecosistem complex de viață și moarte pe care pădurea îl susține.

Lumea ascunsă a descompunerii

Pădurile nu pot prospera fără creaturi specializare în descompunerea lemnului mort. O cincime din totalul speciilor de pe Pământ trăiesc pe lemnul mort. Diverse bacterii, ciuperci și insecte au roluri unice în descompunere. Un exemplu este gândacul cerb care petrece ani de zile din viață ca larva, digerând rădăcinile copacilor decedați. În acest fel, ei pun la dispoziție plantelor vii nutrienți esențiali pentru viață.

Autorul face o comparație între copaci și urși, referitor la hibernare. Ambii au o strategie asemănătoare: vara, și la începutul toamnei ei depun un strat gros de grăsime (urși)/zaharuri (copaci) pentru a acumula rezerve de nutrienți care le vor permite să supraviețuiască pe timpul iernii.

Lupta naturii pentru supraviețuire

Autorul ne introduce în lumea fascinantă a apărării copacilor. Anumiți compuși, fitoncidele din acele de pin, ucid bacteriile foarte eficient, inclusiv aerul din pădurile lor fiind aproape fără germeni. De asemenea, ghinda produce substanțe chimice atât de puternice încât în zona din jurul lor vom avea mai puțini țânțari. Oare de ce ne simțim așa de bine într-o zonă de munte sau chiar într-o zonă de pădure?

Un alt exemplu este mesteacănul care produce o scoarță albă, reflectând lumina soarelui. Substanța produsă de scoarță este un puternic antiviral și antibacterian care îi protejează pe acești copaci de dăunători și paraziți. Mestecenii sunt copaci solitari care nu se bazează pe alți copaci care să-i ajute în momente de slăbiciune, cum sunt fagii și stejarii.

Totuși, producerea acestor apărări necesită o cantitate semnificativă de energie consumată de copac. De exemplu, un copac al cărui vecin a murit, beneficiază brusc de un impuls de lumină solară. Copacul folosește această lumină solară pentru a crește rapid, dar poate că nu păstrează suficientă energie pentru a se apăra împotriva dăunătorilor. Când va cădea pradă insectelor sau bacteriilor, posibil să nu poată crea compuși defensivi suficienți.

Speciile invazive și intervenția umană

Datorită propriei experiențe și expertize în silvicultura din Europa Centrală, Peter Wohlleben oferă multiple exemple privind interacțiunea umană cu natura, plus dovezi în acest sens. Defrișările pre-industriale, agricultura animală și defrișările pentru cultivare au avut un rol în inhibarea capacităților pădurilor de a prospera. Ca și exemplu, pădurile plantate cresc în solul care a fost compactat de mașinării grele. Acest sol nu mai este aerat pentru ca arborii să țeasă rețeaua lor de rădăcini și astfel nu au un mediu propice creșterii normale sau le trebuie multe sute de ani pentru a deveni o pădure matură.

Un alt risc este acela de a lua copaci dintr-un continent sau ecosistem și de a-i cultiva în altul. Cum se întâmplă și la noi cu palmierii plantați prin diverse localități. Peter Wohlleben compară acest aspect ca un joc de ruletă. De asemenea, un risc major îl au și dăunătorii microscopici, care pot fi aduși pe paleții de lemn, ambalaje și chiar încălțăminte din întreaga lume.

Legături intuitive între oameni și păduri

Peter Wohlleben subliniază că există multe motive pentru care oamenii văd plantele și arborii ca pe niște obiecte. Dar plantele și, în special, arborii au o creștere lentă, o durată lungă de viață. Nu trăiesc o viață de om, ci viața lor se poate întinde pe mai multe generații ale unui om. Această deconectare între percepție și realitate influențează în mod direct comportamentul. Oamenii și politicienii sunt nerăbdători față de procesele naturale, cum ar fi descompunerea pădurilor plantate în scopuri comerciale, și astfel nu mai putem vorbi despre regenerarea unui fond forestier sănătos.

Pădurile antice par să aibă un efect benefic asupra oamenilor. Noi ne-am adaptat să înregistrăm starea de sănătate a pădurilor și să înțelegem inconștient semnalele care le trimit copacii unul altuia. De exemplu, în pădurile antice de fagi se trimit mai puține semnale de alarmă, și mai multe semnale de conținut, semnale pe care oamenii le simt prin intermediul nasului.

În finalul cărții Viața secretă a copacilor, autorul își exprimă speranța că oamenii își vor extinde cunoștințele despre lumea plantelor, iar noile descoperiri vor îmbunătăți percepția noastră despre copaci și ne vor ajuta să stabilim o relație mai respectuoasă și mai productivă cu pădurea. Peter Wohlleben ne îndeamnă să ne bucurăm de pădure și să ne folosim propriile puteri de observație și imaginație pentru a ne bucura și a înțelege mai bine copacii din jurul nostru.

Acest articol conține butoane și link-uri către librării online. Am încercat să găsesc cel mai bun preț pentru cărțile recomandate pentru a vă da posibilitatea să vă alegeți cât mai multe cărți. Plasând o comandă prin accesarea link-urilor de pe blog, mă ajutați să continui să vă prezint recenzii la cărți de top, cărți bestseller sau cărți care m-au impresionat și vreau să le aduc în atenția voastră. Plasarea comenzii nu modifică prețul produselor.

Cumpără cartea Viața secretă a copacilor