Cuprins
Atunci când am început să citesc cartea Eu voi fi ultima, am avut impresia că este copiată după Povestea Faridei. Amândouă tratează aceeași dramă: genocidul yazidiților săvârșit de ISIS. Dar așa cum avem atâtea mărturii ale supraviețuitorilor de la Auschwitz, așa avem și aici. Aș putea spune că în cartea Eu voi fi ultima avem mult mai multe detalii despre religia yazidită, mărturii ale fetelor care erau vândute luptătorilor ISIS, cât și despre lupta pentru păstrarea integrității umane.
Aș vrea să subliniez de la început că ISIS nu are nicio legătură cu islamul. Așa cum se întâmplă în toate religiile, fanaticii religioși extrag din cărțile sfinte anumite pasaje și le reinterpretează după bunul plac sau chiar le încalcă de cele mai multe ori. Ceea ce m-a uimit însă este avântul pe care l-a luat ISIS. Și-au tipărit cărți și broșuri care sunt răspândite pentru a-i spăla pe creier pe cei care nu cunosc Coranul, în cazul de față, și pentru a-și explica poziția împotriva religiei yazidite sau a necredincioșilor.
Mărturii despre regimul talibanilor care sunt tot un fel de ISIS, găsim și în cartea Splendida cetate a celor o mie de sori a lui Khaled Hosseini. Nicio religie nu instigă credincioșii ei la crimă, iar când se întâmplă astfel de nelegiuiri este clar mâna oamenilor și nu dorința lui Dumnezeu. Islamul este o religie complexă, așa că cei care vor să înțeleagă diferențele dintre terorism și islam trebuie să studieze pe larg problema. Atunci când politica și setea de putere intervine într-o confesiune, aceea nu mai este pură și nici nu-și mai păstrează principiile intacte.
Despre Religia yazidită
Religia yazidită nu are o Carte Sfântă precum Biblia sau Coranul, așa că pericolul de a le fi necinstită “credința” i-a făcut din cele mai vechi timpuri pe yazitidiți să nu fie acceptați de către ceilalți. Deși conviețuiau cu popoarele kurde și arabii sunniți, aceștia nu mâncau din bucatele pregătite de aceștia deoarece nu le considerau curate “halal”. În ciuda acestor diferențe nu s-a pus niciodată problema de a-i extermina ca religie. Ca orice minoritate care-și cunoștea plusurile și minusurile, aceștia nu au încercat niciodată să intre în conflict cu cineva.
Yazidismul este o religie monoteistă străveche, răspândită pe cale orală de sfinți cărora le încredințăm istoriile noastre. Deși are elemente comune cu numeroasele religii ale Orientului Mijlociu, de la mithraism și zoroastrism la islam și iudaism, este cu adevărat unică și poate fi greu de explicat chiar și de către sfinții care ne memorează. Mă gândesc la religia mea ca la un copac străvechi cu sute de inele, fiecare spunând câte o poveste în lunga istorie a yazidiților.
Copiii yazidiți din Kocho, localitate care aparținea ținutului Sinjar din Irak, studiau la școală Coranul și învățau în arabă. Lecțiile erau mai mult naționaliste și copiilor le era explicat cum popoarele arabe își apăraseră religia, și cum toți care reprezentau o amenințare asupra islamului erau biruiți. Asta învățau și despre kurzi care reprezentau o amenințare pentru regimul lui Saddam. Copiii vedeau de mici ce este violența și cum s-o aplice. Cu toate acestea oamenii continuau să-și trimită copiii la școală și chiar plăteau și bani pentru studiile lor.
Sub ocupația ISIS
Cu toate că trăiau din agricultură și din creșterea ovinelor, viața din Kocho era una liniștită până în momentul în care ISIS a preluat conducerea punctelor de control abandonate de luptătorii peshmerga. Aceștia le-au dat un termen yazidiților pentru a se converti la islam sau să fie duși pe munte, acolo unde ar fi murit de sete și de foame date fiind temperaturile din timpul verii.
Religia yazidită nu acceptă convertirea, astfel căsătoriile se oficiau doar în sânul comunității. Nu exista o umilință mai mare de a renunța la religia ta, și tocmai de aceea ISIS au vrut să lovească în această comunitate. I-au deposedat de arme și aproape i-au lăsat să moară de sete, dat fiind că în Kocho nu era apă potabilă și săptămânal veneau cisterne cu apă. Oamenii încercau să reziste deși mulți dintre ei, bătrâni și bolnavi, au pierdut această luptă.
Au fost strânși în școala satului, asta amintindu-mi de evrei, femeile separate de bărbați. Acestea la rândul lor au fost împărțite în 3: fetele necăsătorite, femeile care aveau copii și femeile în vârstă. Primele au fost vândute pentru fecioria lor luptătorilor ISIS, pentru că erau sabaya și puteau fi folosite ca niște sclave și pradă pentru că erau necredincioase. Deși islamul interzice violul, de aici trebuie să-ți dai seama că ISIS nu are legătură cu religia, aceste fete au fost violate, bătute și puse să se convertească la islam deși nu încetau să fie sabaya, și astfel nu erau respectate.
Fetele yazidite erau considerate necredincioase și, potrivit interpretării pe care combatanții o dădeau Coranului, violarea unei sclave nu este păcat. Noi trebuia să atragem noi recruți care să se alăture luptătorilor și urma să fim date de la unul la altul ca răsplată pentru loialitate și bună purtare.
Nici pentru cei care au rămas lucrurile nu au stat mai bine. Bărbații au fost uciși prin împușcare, prea puțini din ei reușind să scape, iar femeile în vârstă la fel. Femeile care aveau copii mici au fost păstrate alături de copiii lor, până când aceștia creșteau și puteau fi integrați în rețelele ISIS dacă erau băieți, iar fetele să fie vândute.
Eu voi fi ultima
Ceea ce se întâmplă cu Nadia, personajul principal al romanului Eu voi fi ultima, vă las pe voi să descoperiți. Este impresionant să citești ce au îndurat aceste fete, și sincer mai inuman de atât nu poate fi. Îmi amintesc din nou de Călătoria Cilkai și ceea ce se întâmpla cu evreicele. Consider că violul este cea mai mare crimă care se poate săvârși asupra unei femei. De multe ori Nadia și celelalte fete au încercat să se sinucidă, pentru a nu mai fi supuse unor asemenea tratamente. Unele au reușit, altele nu, dovadă fiind mărturiile lor când au scăpat de acolo.
Surprinzător sau nu, Nadia este ajutată de niște musulmani sunniți, chiar dacă și-au riscat propria viață și liniștea familiilor lor. Aici avem dovada vie că musulmanii, sau nu toți, nu au sprijinit grupările acestea precum ISIS și au înțeles că acestea le amenințau propria siguranță.
Din familia Nadiei au scăpat și alte fete, însă multe și-au pierdut viața încercând să scape din mâinile ISIS. Pentru a le fi redată o parte din demnitate, unele organizații umanitare au adus chiar doctori care să le “redea fecioria”, însă Nadia a refuzat. Trauma fizică și sufletească prin care a trecut nu putea fi ștearsă de o simplă intervenție.
Cum putea o “procedură simplă” să șteargă momentele în care Hajji Salman m-a violat sau când le-a permis gardienilor să mă violeze drept pedeapsă pentru că am încercat să fug? Urmările acelor atacuri nu afectau o singură parte a corpului, nu afectau nici măcar doar corpul și nu puteau fi înlăturate printr-o operație. Înțelegeam însă de ce o făceau celelalte fete.
Premiul Nobel pentru Pace
Pentru că a vrut ca glasul ei și al yazidiților care au pierit să fie auzit, Nadia a plecat în Germania de unde a luat cuvântul pentru apărarea drepturilor femeilor și yazidiților din toată lumea. Premiul Nobel pentru Pace i-a fost atribuit în 2018, Nadiei Murad. Și în ziua de astăzi Nadia este amenințată de grupările ISIS din toată lumea, însă aceasta nu se lasă intimidată, nu se lasă redusă la tăcere așa cum a fost odată.
Pingback: Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS – Dusă cu cartea 2020
Pingback: Cărți de citit în 2022 - Dusă cu cartea