Un pământ nou | Eckhart Tolle

Eckhart Tolle, unul dintre cei mai originali călăuzitori spirituali, s-a născut în Germania, iar după ce și-a definitivat studiile a devenit cercetător și îndrumător la Universitatea Cambridge.

Un pământ nou

Așa cum povestește și în cartea Un pământ nou, la vârsta de 29 de ani viața lui s-a schimbat într-un mod profund. Chiar dacă nu este adeptul niciunei religii sau tradiții, nu a respins niciodată vreuna. Din contră, exemplele din Biblie sau scrieri ale călugărilor budiști se regăsesc în scrierile lui.

Mesajul său este unul simplu, dar cu o însemnătate spirituală profundă. Pentru toți există o cale în care ne putem elibera de suferință și putem găsi pacea sufletească mult dorită.

Conștiință umană colectivă și viața de pe planeta noastră sunt conectate intrinsec. Un cer nou se referă la ivirea unei stări transformate a conștiinței umane, iar un pământ nou constituie reflexia acesteia în plan fizic. (…) pe măsură ce vechea conștiință se dizolvă sunt de așteptat transformări natural sincronice în plan geografic și climatic.

Conștientizarea egoului

Așa cum am întâlnit și în alte cărți, și în cartea Un pământ nou egoul este primul pe care ar trebui să-l conștientizam. Numai așa vom putea începe schimbarea și vom putea începe lucrarea din interior. Nu este ceva de care te poți “lepăda”, și cu cât încerci mai mult să scapi de el, va opune rezistență. Astfel autorul ne recomandă să începem să devenim prezenți, să ne bucurăm de prezent și să lăsăm trecutul în trecut, pentru că ceea ce s-a întâmplat atunci nu ne mai definește. Nici grija pentru viitor nu ar trebui să ne preocupe, deoarece fiind prezent în viața ta, aceasta se va transforma de la sine și te vei putea bucura de roadele prezentului.

După ce vă treziți, nu veți renunța la cuvântul eu, dar el va avea alta încărcătură, va lua naștere într-un spațiu mai profund aflat în interiorul vostru.

Principala problemă a existentei umane este gândirea fără a conștientiza. Unii suferă de anxietate, iar alții de furie. Ambele sentimente sunt distructive și atunci când ajung să preia controlul asupra minții tale, vă dați seama că ați luat viața mult mai în serios decât ar trebui luată. Atunci ar trebui să o luam în râs? Ar trebui să renunțăm la gândirea compulsivă și de falsul eu, să devenim conștienți de vocea interioară și să apăsăm pe butonul stop.

Paradoxal, ceea ce asigură continuitatea așa-numitei societăți de consum este faptul că încercarea de a vă regăsi prin intermediul lucrurilor nu dă rezultate: satisfacția egoului este de scurtă durată și astfel voi continuați să căutați mereu și mereu altceva, continuați să cumpărați și să consumați.

Astfel că o rochie nouă, o pereche de blugi nouă, nu vă va face să vă simțiți mai bine. Faptul că le cumpărați doar pentru a impresiona alte persoane, de a juca un rol, nu va dura foarte mult timp. Starea de gol sufletesc nu se umple cu lucruri, ci cu trăiri bogate. Atunci când te asociezi cu lucruri trebuie să vezi dacă ele sunt cele care iți dau valoarea.

Vă induc anumite lucruri un sentiment subtil de importanță sau de superioritate? Vă face lipsa lor să vă simțiți inferiori celor care au mai mult decât voi? (…) le etalați pentru a vă spori sentimentul valorii în ochii altcuiva și, implicit în propriii voștri ochi? Simțiți iritare sau furie și întrucâtva o diminuare a sentimentului de sine atunci când altcineva are mai mult decât voi sau atunci când pierdeți un lucru pe care îl prețuiți?

Detașare

Atunci când vom reuși să ne detașăm de lucrurile “noastre”, vom ajunge să simțim “bucuria Ființării“. Aceasta trebuie simțită și nu gândită, pentru că egoul nu o cunoaște și nu poate ajunge la ea; egoul este constituit din gânduri. Egoul nu este ceva rău, ci este ceva inconștient. El nu reprezintă ceea ce sunteți voi și astfel nu definește personalitatea voastră.

Când observi egoul, începi să treci dincolo de el. Nu îl luați prea în serios: atunci când detectați la voi înșivă un comportament generat de ego, zâmbiți. Uneori puteți chiar rade.

În prezent se încearcă o diferențiere intre spiritualitate și religie. Atunci când deținem un set de credințe sau gânduri despre adevărul absolut, ne putem pierde în drumul spre dobândirea spiritualității. Dacă punem un semn de egalitate intre adevăr și gând, mintea noastră este cea care va ieși triumfătoare, deoarece egoul crede că deține adevărul absolut. Odată cu nașterea învățăturilor spirituale, o mare parte din adepții religiilor tradiționale au reușit să renunțe la credințe rigide și să descopere profunzimea originară, profunzimea din ei înșiși.

Ei realizează că a fi “spiritual” nu are de-a face cu credințele pe care le au, ci are totul de-a face cu starea conștiinței lor. Iar aceasta determină, la rândul său, modul în care ei acționează în lume și interacționează cu ceilalți.

Cei care nu au capacitatea de a privi dincolo de formă ajung și mai puternic ancorați în credințele lor, cu alte cuvinte în mințile lor.

Când o să reușim să înțelegem că egoul este cel care acționează și nu noi înșine, vom înceta să mai luăm lucrurile la modul personal. O critică nu vine pentru a ne diminua pe noi, ci are de-a face cu ceea ce facem în momentul respectiv. Așa că dacă nu ne vom simți răniți și nu vom lăsa să ne afecteze critica, vom depăși starea minții omenești.

Nu vă mai plângeți, nu mai acuzați, nu mai învinovățiți și nu mai gândiți că celălalt face rău. Nimeni nu face rău. Este egoul persoanei respective, atâta tot. Compasiunea răsare atunci când conștientizați faptul că toți suferă de aceeași boală a minții, unii într-un mod mai acut decât alții.

Trei modalități pentru armonizarea vieții

Pentru a ne elibera de tot ce este negativ în viața noastră, avem nevoie de trei modalități prin care ne vom putea armoniza viața la forța creativă a universului.

Acceptarea

Atunci când ceva nedorit ni se întâmplă, cel puțin puteam accepta că acel lucru este doar temporar, și asta este ceea ce avem de făcut acum. Faptul că într-o seară ploioasă faceți pană și trebuie să schimbați roata, nu este ceva foarte plăcut, însă a efectua o acțiune în stare de acceptare, schimbarea roții pentru a putea continua drumul, înseamnă a avea o stare de pace în timp ce acționăm. Este vibrația energetică subtilă care curge atunci în tot ceea ce faceți. Chiar dacă pare superficială, acceptarea este în realitate activă și creativă, deoarece aduce totul nou în această lume. Starea de pace este conștiința prin care acționăm în stare de abandon interior.

Bucuria

Este ducerea stării de abandon interior la stadiul de însuflețire, de a ne bucura de ceea ce facem și așa ne vom conecta la forța creativă universală.

Atunci când faceți din momentul prezent, nu din trecut sau din viitor, punctul focal al vieții voastre, capacitatea voastră de a vă bucura de ceea ce faceți – și prin aceasta calitatea vieții voastre – crește în mod dramatic. Atunci când forța creativă a universului devine conștientă de sine, ea se manifestă ca bucurie.

Pentru a putea atinge această stare, nu este nevoie să așteptăm ca ceva special să se întâmple în viața noastră. În bucurie există mai multă semnificație decât am putea avea nevoie vreodată. Dorința de a începe să trăim este cea mai obișnuită stare de amăgire a stării inconștiente. Nu trebuie să cerem minții, cuiva nevăzut, permisiunea de a ne bucura de ceea ce facem sau simțim, pentru că vom primi doar motive care vor amâna această trăire: de mâine, de luni, de luna viitoare, de anul viitor.

Când spuneți: îmi place să fac aceasta sau cealaltă, este vorba despre o percepție greșită. Face să pară că bucuria vine din ceea ce faceți, dar nu este cazul. Bucuria nu vine din ceea ce faceți, ea curge din adâncul vostru în ceea ce faceți și, astfel, în lumea aceasta.

Bucuria nu este derivată din ceva, dintr-o activitate sau lucru. Bucuria vine din starea de prezență, orice activitate care nu reprezintă doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Atunci când ne vom bucura de ceea ce facem, vom experimenta cu adevărat bucuria Ființării în aspectul ei dinamic.

… orice faceți cu bucurie vă conectează la forța din spatele întregii creații.

Fiți absolut prezenți în ceea ce faceți și simțiți liniștea vigilentă, însuflețită din interiorul vostru ca fundal al activității. Veți descoperi în curând că ceea ce faceți într-o astfel de stare de atenție susținută nu mai este stresant, obositor sau iritant, ci devine sursă de bucurie.

Bucuria Ființării este bucuria de a fi conștient.

Entuziasmul

Înseamnă ca bucuriei profunde pentru ceea ce faceți i se adaugă un alt element, țelul. Adăugarea unui țel bucuriei pentru ceea ce facem, crește câmpul energetic și frecvența vibrațională, devine o energie uriașa.

Vă veți simți asemenea unei săgeți ce se îndreaptă către țintă – și care se bucură de călătorie. Atunci când apare stresul, acesta este un semn că egoul s-a întors, iar voi vă tăiați singuri puntea de legătură cu forța creativă a universului. Stresul este toxic pentru organism și începe să fie recunoscut acum ca una dintre cauzele principale ale așa-numitelor boli degenerative precum cancerul și bolile de inimă.

În comparație cu stresul, entuziasmul are o frecvență energetică înaltă și rezonează cu forța creativă a universului. Cuvântul entuziasm vine din limba greaca veche (en theos) și înseamnă Dumnezeu. Cuvântul înrudit enthousiaze înseamnă “a fi posedat de un dumnezeu”. Stăpâniți de forța uriașă a entuziasmului, vom ajunge să avem realizări foarte mari.

Entuziasmul și egoul nu pot coexista. Unul implică absența celuilalt. Entuziasmul știe încotro se îndreaptă, dar în același timp este profund contopit cu momentul prezent, sursa a ceea ce îl animă, a bucuriei și puterii sale. Entuziasmul nu “vrea” nimic pentru că nu-i lipsește nimic.

Entuziasmul este una cu viața, și întotdeauna se simte pacea și liniștea în activitățile noastre, ne armonizăm cu principiul creator al universului.

“Și am văzut cer nou și un pământ nou” cum spune profetul din Apocalipsă, iar fundația este conștiința noastră trează. Nimic nu ne poate elibera dacă nu trăim în momentul prezent: “Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”.

Cumpără cartea