Cuprins
Cum ar fi ca de mâine să te trezești că ești dată afară de la serviciu pentru că ești femeie? Cum te-ai simți dacă ți-ar fi înghețate conturile și banii tăi ar fi transferați soțului tău? Orice tranzacție ar fi făcută doar de soțul tău. Ni se pare un scenariu demn de filme însă cartea Povestea slujitoarei este mărturia că a existat așa ceva. Mărturiile despre această perioadă au fost găsite în anul 1955 în SUA. Au fost găsite treizeci de casete audio cu muzică și text vorbit. Partea de început în care este înregistrată muzica avea rolul de a camufla poveștile.
Emancipare = Neglijarea familiei
Deoarece considerau că emanciparea femeilor duce la neglijarea familiei și a scăderii ratei natalității, creșterea folosirii anticoncepționalelor și avortului, iar mai mulți bărbați au ajuns infertili din cauza sifilisului și epidemiei de SIDA, s-a luat hotărârea introducerii unor legi dure.
Ca și în zilele noastre oamenii au fost clasificați după nivelul lor social și după culori. Astfel că familiile bune aveau în continuare parte de o viață fără lipsuri, iar femeile din înalta societate aveau hainele de culoare albastră. Bucătăresele și menajerele de un kaki militar sau gri, iar slujnicele erau îmbrăcate în roșu – erau cele care “erau producătoare de copii”; econonevestele erau cele care aveau hainele dungate cu acele culori enumerate mai sus și făceau parte din clasa de jos, trebuind să îndeplinească toate rolurile celorlalte pentru propria lor familie.
Ceremonie
Mărturia celei care a trăit în perioada galaadeană arată instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia care ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Slujnicele sunt numite după numele comandantului la care sunt distribuite. Astfel că numele de Offred este alcătuit din pronumele posesiv “of=al lui…” și Fred care este prenumele comandantului. Acestea erau distribuite timp de doi ani în casa unui comandant și aveau rolul de a-i duce acestuia generația mai departe. Chiar dacă nu le plăcea situația asta, soțiile erau nevoite să accepte și să respecte zilele de “Ceremonie”, zilele fertile ale slujnicelor. Stabiliseră un ritual pe care toată casa trebuia să-l respecte.
Atunci Rahela a zis către Iacob: “Iat-o pe roaba mea Bilha; intră la ea, și ea va naște pe genunchii mei și printr-însa voi avea și eu copii”
Astfel că nevestele țineau slujnicele de antebrațe în noaptea Ceremoniei, iar atunci când nășteau, stăteau în spatele lor, simbolizând nașterea copiilor din propriile trupuri.
Menajerele aveau grijă ca slujnica să fie îmbăiată și curată înainte de ceremonie, să fie hrănită cu mâncare sănătoasă și să o împiedice pe aceasta să nu se sinucidă. Slujnicele și menajerele care nu raportau neregulile dintr-o casă, erau aspru pedepsite sau trimise în colonii.
Coloniile erau locuri în care munceau până mureau, locuri pline de deșeuri toxice în care nu rezistai mai mult de doi ani fără să ți se jupoaie carnea de pe tine. Astfel că nimeni nu-și dorea să ajungă în aceste locuri și toți încercau să respecte aceste reguli cât mai bine.
Slujnicele aveau voie să cumpere mâncarea pentru familia în care se aflau pe baza unor bonuri inscripționate cu poza alimentului respectiv. Banii dispăruseră sau se foloseau doar pe “piața neagră” pentru că ea încă exista. Era accesibilă doar familiilor înstărite care puteau cumpăra țigări, haine, cosmetice și băuturi. Slujnicele mergeau câte două, fiecare protejând-o pe cealaltă și având grijă că să nu cadă în vreo fărădelege, caz în care trebuia raportată.
Plăceri neinterzise
Pentru că regulile sunt făcute că să fie încălcate mai ales de bărbați, cum zice un proverb, aceștia și-au construit o lume în care plăcerea nu este interzisă. “La Izabela” este un bordel în care femeile care nu puteau face copii erau duse. Nu erau femei inculte, deoarece erau folosite atât pentru propria plăcere, cât și pentru satisfacerea plăcerilor delegaților străini care veneau să încheie contracte cu Galaaladul. Acestea trebuiau să aibă inteligența de a purta o conversație cu delegații sau cu acei comandanți dornici de discuții.
Offred sau pe numele adevărat June Osborne, se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Pentru că stăpâna ei știa că bărbatul ei nu poate face copii – avusese în trecut două slujnice – îi propune acesteia să se culce cu șoferul lor Nick. Acesta este un Agent sau un “ochi” infiltrat în familia Waterford care avea cunoștință și despre gruparea May Day, și care i-a dat de înțeles lui June că ar face parte.
Nu ne putem controla sentimentele – a spus Moira la un moment dat – dar putem controla felul în care ne purtăm. Ceea ce e foarte bine. Contextul e totul; sau e vorba despre înțelepciune? Una din astea două.
Pentru că fiecare comandant primește dosarul slujnicei sale înainte de a o accepta, acesta află despre June că este o femeie deșteaptă, și într-o seară o cheamă să joace Scrabble. Toate cărțile, revistele și jocurile de cuvinte fuseseră interzise femeilor. Pentru cele care erau descoperite, pedeapsa începea cu tăierea unui deget și ducea până la tăierea mâinilor sau chiar moartea.
În același timp comandantul mai încalcă o altă regulă și îi dă lui June să citească reviste sau cărți, și îi face cadou o loțiune de mâini. Cremele și fardurile, gelurile de duș și șampoanele fuseseră interzise pentru femei, însă doamnele din înalta societate aveau voie să folosească creme și parfumuri, sau anumite cosmetice. Slujnicele foloseau pe post de cremă pentru față, unt sau margarină păstrate în secret de la masa de dimineață.
Mai bine nu înseamnă niciodată mai bine pentru toată lumea, zice el. Pentru unii înseamnă întotdeauna mai rău.
Execuțiile persoanelor se face public sau sunt spânzurate la Zid pentru a da exemplu celorlalți ce se întâmplă dacă ai un comportament necorespunzător. Chiar slujnicele sunt cele care trebuie să înfăptuiască această dreptate uneori, obligate de mătușa Lydia, o femeie care le dirijează comportamentul și buna purtare.
Finalul cărții Povestea slujitoarei
Finalul cărții Povestea slujitoarei de Margaret Atwood aduce în prim plan nerespectarea regulilor de către comandant care o duce pe slujnica lui la bordelul ascuns – “La Izabela” – și descoperirea acestei plecări de acasă de către soția lui, Serena.
Urmează si al doilea volum – Testamentele – sau dacă sunteți curioși puteți să vizionați și filmul cu același nume, la baza căruia stă cartea Povestea slujitoarei. Total diferit, însă bine pus în scenă.
Povestea slujitoarei o găsiți la un preț redus pe librarie.net.
Un bărbat e doar o strategie folosită de femei pentru a da naștere altor femei.