Cele cinci limbaje ale scuzelor | Gary Chapman & Jennifer Thomas

Nu cred ca te-ai gandit niciodata, ca atunci cand iti ceri scuze trebuie sa folosesti un limbaj al lor. In cartea de fata vei invata care este diferenta dintre scuza si iertare, dintre scuza si regret. Fiecare din noi asteptam ca cel care ne-a gresit, sa fie responsabil si sa-si ia angajamentul ca nu va mai gresi, si in ultima instanta, sa-si ceara iertare pentru durerea pe care ne-a provocat-o. Iertarea din punctul de vedere al autorului, nu este decat o forma a dragostei adevarate. In limba romana avem proverbul: “Te iert dar nu te uit” ceea ce lasa loc resentimentului. Tocmai acest proverb ne arata ca nu toti sunt capabili de iertare. Iertarea cuprinde si uitatea, increderea ca cel care a gresit se poate schimba si isi va indrepta comportamentul. Stabilirea unei relatii sanatoase cu cei din jur se face prin invatarea celor cinci limbaje ale iubirii si iertarii.

Prea putine dintre cartile aparute pana acum ne invata care este atitudinea pe care trebuie sa o avem atunci cand gresim. Tuturor ni s-a intamplat sa avem reactii exagerate fata de parinti, fata copii sau fata de partenerul de viata ori pur si simplu sa nu putem fi iertati sau sa nu stim, la randul nostru, cum sa iertam.

Gary Chapman si Jennifer Thomas se adreseaza cititorilor care sunt hotarati sa invinga frica de a-l ierta pe celalalt, fiindca, in mod firesc, de fiecare data ne punem intrebarea: „Oare va gresi din nou?“ Limbajele scuzelor implica asumarea raspunderii pentru faptele noastre. De multe ori, cei care gresesc nu au un suflet bolnav, ci o perceptie gresita. Dupa ce vor urma pasii recomandati, cititorii vor depasi dificultatea morala de a fi iertati sau de a-i ierta pe cei de langa ei.

Sunt parinti care considera slabiciune sa-si ceara scuze atunci cand le gresesc propriilor copii. Toata aceasta “slabiciune” vine dintr-o stima de sine foarte scazuta. Atunci cand un parinte da vina pe tine pentru orice stare proasta pe care o are, acel copil va avea o stima de sine foarte scazuta si pe viitor se va considera responsabil pentru toanele celorlalti sau va da vina pe ceilalti.

“In consecinta, copiii raman cu acest sentiment de lipsa de respect de sine pe care il transmit generatiilor urmatoare. Deoarece se straduiesc cu disperare sa fie persoane de succes si asociaza scuzele cu un semn de slabiciune, copiii, la randul lor, vor da vina pe ceilalti pentru probleme care apar in relatiile lor.”

Oamenii ii respecta pe cei care sunt dispusi sa-si asume responsabilitatea pentru propriile esecuri. Pe de alta parte cei care vor incerca sa musamalizeze lucrurile sau sa-si justifice comportamentul vor pierde respectul celorlalti.

Nu este suficient sa ne scuzam in scris, Gary Chapman, ne incurajeaza sa scriem pe o foaie aceste scuze, sa ne asezam in fata unei oglinzi si atunci cand vom gasi curajul necesar, sa ne adresam verbal scuzele si sa privim in ochi persoana careia i-am gresit.

Fie ca va exprimati regretul, acceptarea responsabilitatii, indreptarea greselii, angajamentul sincer sau solicitarea iertarii, veti reusi sa aflati calea catre inima plina de iertare a celuilalt.